5,949 matches
-
Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ. E-atîta scris ș-atît nu-i scris în sine Încât ar trebui un traiu de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritoriu? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, {EminescuOpIV 483} S-ar înneca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Univers, Iar marea din nou tace în timp ce eu... oftez! ÎȚI DORESC MULTĂ IUBIRE Îți doresc multă iubire Să ai în suflet pentru mine, Să mă alinți, să mă iubești, Inima mea să no rănești. Îți doresc înțelepciune Și dorințe mai aprinse, Să rostim o rugăciune, Să ne prăbușim în vise. Îți doresc un vis frumos În care eu să-ți fiu mireasă, Și peste mulți, mulți ani Să avem nepoței în casă. Îți doresc multe volume Să scrii când vrei și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Din care nu te mai poți trezi, căci Arzi, arzi până la ultima picătură Din lacrima uscată a soarelui. Fericirea e un vis frumos și împlinit Pe care nu o mai poți salva deloc, Nici nu ai ce căuta în ea, aprins, Ești tulburat că tot ce azi există Mâine s-a dus trist. Fericirea e un joc, o iluzie de fapt, O idee, un compromis, O faptă bună facută-n vis. Fericirea, nume scump Nu o poți trăi mereu, Căci se bagă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
ascunse, Căutând zi de zi pe alei nepătrunse, M-ai prins de mână și mi-ai dat un sărut pe fugă, L-am savurat și ți-am cerut să îmi mai dai încă... Douăzeci de mii sau milioane de săruturi aprinse Dar tu ai vrut să te oprești, aveai gândurile stinse Și miai spus, oftând așa ușor: nici tu, nici eu... Nu știm ce înseamnă cu adevărat o noapte de amor. IUBIRE POETICĂ Mă scufund în apele inspirației adânci și clare
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
te vadă? Dar nemurirea ta pitică? Te doare? Țipi? Lovește-mă cât poți, Te aud în gând cum mă înjuri de Sfinți Deși te-am iubit, la fel de mult urăsc acum Această iluzie pierdută-n fum. DUȘMANUL NUMIT TIMP Văd culori aprinse și norii plutind pe un cer inundat De timp. Vise și iluzii, toate pier în Univers, Avem doar o singură forță și un singur vers. Iubitule, nu e minunat, tot ce avem? Poate alții caută în zadar și noi de
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
a putut cerceta greutatea aramei. 19. Solomon a mai făcut toate celelalte unelte pentru Casa lui Dumnezeu: altarul de aur, mesele pe care se puneau pîinile pentru punerea înaintea Domnului, 20. sfeșnicile și candelele lor de aur curat, care trebuiau aprinse, după poruncă înaintea Locului preasfînt, 21. florile, candelele, și mucărele de aur, de aur foarte curat: 22. cuțitele, potirele, ceștile și cățuile de aur curat; și aripile de aur pentru ușa dinlăuntru a casei, de la intrarea Locului preasfînt, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
face din copiii lui Iuda și din Ierusalim robii și roabele voastre? Dar voi nu sunteți vinovați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru? 11. Ascultați-mă dar, și dați drumul acestor prinși pe care i-ați luat dintre frații voștri; căci mînia aprinsă a Domnului este peste voi!" 12. Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, Ezechia, fiul lui Șalum și Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oștire, 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
întorceau de la oștire, 13. și le-au zis: "Să nu aduceți aici pe acești prinși de război. Căci, după ce că suntem vinovați înaintea Domnului, voi vreți să mai și adăugați la păcatele și la greșelile noastre. Suntem foarte vinovați, și mînia aprinsă a Domnului este peste Israel." 14. Ostașii au lăsat pe prinșii de război și prada înaintea căpeteniilor și înaintea întregii adunări. 15. Și oamenii numiți pe nume pentru aceasta, s-au sculat și au luat pe prinșii de război, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
ochii voștri. 9. Și din pricina aceasta au căzut părinții noștri uciși de sabie, și fiii noștri, fiicele noastre și nevestele noastre sunt în robie. 10. Am de gînd dar să fac legămînt cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mînia Lui aprinsă să se abată de la noi. 11. Acum, fiilor, nu mai stați nepăsători; căci voi ați fost aleși de Domnul ca să stați în slujbă înaintea Lui, să fiți slujitorii Lui, și să-I aduceți tămîie. 12. Și Leviții s-au sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
aceea i-a dat pradă pustiirii, cum vedeți. 8. Nu vă înțepeniți grumazul, ca părinții voștri dați în mîna Domnului, veniți la sfîntul Lui locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru pentru ca mînia Lui aprinsă să se abată de la voi. 9. Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi, și se vor întoarce în țară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv și îndurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei peștilor... rândunica de mare; noi, muritorii avem ocazia o singură dată în viață să-i cercetăm privirea aprinsă și dinții încleștați a moarte! La cherhana, lipovenii îi așteptau să-și arate marfa ascunsă de ochii binevoitori ai șefilor; amețiți în aroma aspră a viitoarelor prăzi le căzuse ca nadă-n plus victimele: peștii solzoși, argintii de un colorit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sensibilă. După un timp care se rostogoli din infinit i se păru c-aude un zgomot crescendo; se întoarse cu tot corpul. Zări prin perdeaua de fulgi o Dacie albastră deschis care se apropia cu ștergătoarele în funcțiune și farurile aprinse. Nu avea pasageri și văzu în mașină numai silueta unui bărbat; începu nerăbdătoare să facă semne disperate cu mâna; șoferul opri mașina puțin mai departe, surprins că întâlnește pe cineva care merge la oraș pe așa o vreme și dădu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spus că îi moare cineva drag... să o liniștească i-a zis că nu este rudă cu ea! S-a întrebat Ani trei zile cine o fi și a găsit-o într-o noapte, dormind în pace cu toate luminile aprinse; a forțat puțin ușa pătrunzând în casă, dar nu i-a fost teamă de ea... parcă se odihnea! Avea pe chip toată bunătatea ce poate exista pe lumea asta! Gică, tatăl, a fost un om de o corectitudine dusă până la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
numai după intensitatea șuieratului pe care îl auzea dinăuntru. Asta doar ca să vedeți cu cine aveam, de-a face. Cătălin era băiat bun, m-a ajutat chiar să vorbesc la telefon cu Valeria, deși liniile erau căzute. M-a văzut aprins șl mi-a zis într-o seară: " Hai, că te rezolv eu." Nu-mi imaginam cum că la cămin nu era stație, sau poate și ăsta i-o trăgea Valeriei când eram eu plecat, că oricum gelozia mă măcina și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Avea în mână un carton cu șase cutii de bere. Nu-mi venea să cred. Mă simțeam chiar ca într-un film rusesc. S-a descotorosit de jacka și de pălăria ude și ne-am instalat în living, cu luminile aprinse. Mi-am tras un pulovăr peste pijama, am deschis cutiile și am pălăvrăgit vreo jumătate de oră despre orice și nimic. încă mai visam, și berea nu mă ajuta să mă trezesc. Călin băuse la circiuma lui favorită toată noaptea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai departe. Ruina unei utopii întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, când mă scol foarte devreme și geamurile sânt înghețate până sus, și prin sticla lor deformată ninge înverșunat și strâmb, și când stau încă năuc în bucătărie, cu lumina aprinsă - undeva în adâncul blocului sună un deșteptător - am aceeași viziune de cititor înrăit. Sorbind din cafeaua fierbinte, visez Cartea. Mai nebunească decât "Veacul de singurătate", mai profundă decât "Castelul", mai nesfârșită decât "Căutarea timpului pierdut". Imaginez o mare echipă de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au crescut niște străini. Au fost pentru mine mamă și tată. Tot negri. M-au învățat să trag cu arcul. După aceea am învățat graiul tobelor și câteva graiuri ale neamurilor vecine. Tăcu. Iahuben tocmai acum era mai nerăbdător. Zise aprins: - Povestește mai departe. Spune-mi tot ce a urmat. - Nimic deosebit. Am fost sfetnicul căpeteniei satului. Apoi am ajuns rob în Ta Kemet. De acolo, în Atlantida. - Așa de repede? - Nu repede. Pe rând. - Și în Ta Kemet ai stat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mergem sus, să privim steaua aceea. Este întîia oară că mă auzi vorbind astfel, fiule, dar ție îți pot mărturisi că nu mai știu nici eu ce să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de sus ar fi plutit acei nori, însă mulți nori îi făcea chiar el. Nimeni nu avea îndrăzneala să se urce până în pisc: de jos se vedeau valuri subțiri de fum ieșind din el neîncetat, adesea și scântei și pulbere aprinsă și uneori chiar pietre pe care muntele le scuipa cu năduf. Oamenii spuneau că, prin el, cine ar avea astfel de cutezanță nesăbuită ar putea să intre în Țara de Jos, de sub pământ, a focului, unii socotind că de-acolo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înainte de a se urca zilnic peste marginea răsăriteană a pământului. Bătrânii țineau minte de la bunicii lor care și ei ar fi auzit de la bunici, că odinioară muntele aruncase câteva zile și nopți în șir stâlpi de fum și vărsase mâzgă aprinsă și vâlvătăi, și că piatra galbenă cu vinișoare roșii, pe care acuma robii o tăiau pentru a clădi case de scribi, slujbași regești sau negustori, n-ar fi altceva decât anume mâzga aceea, între timp întărită. La poalele acestui Munte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe Marele Preot pentru a da porunci poporului atlant. Bătrânul își striga rugăciunea cu un dezgust abia acoperit, oprirea în templu fiindu-i un ghimpe în talpa grăbită. Firește că nimeni nu văzu la el altceva decât liniștita lui cucernicie, aprinsă doar de dorința de a le cere zeilor îndurare. Nimeni, afară de cei cinci nu putea bănui dedesubturile rugăciunii. Când Marele Preot ieși din arcada porții palatului regesc, mulțimile de pe ulițe se clătinară pe rând ca lanul aplecat de valul vântului
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Auta, nici Muntele de Foc, după ce le spuse că scânteile ies din acel munte mereu. - Așa, toți munții noștri fumegă, zise Auta. Dar cei mai frumoși sunt aceștia, unde este Muntele de Foc. Între străini se încinse o sfadă aprinsă, așa i se păru pământeanului. Crezu că se vor bate, dar nu s-au bătut. Numai vocile lor strigau mai ascuțit, mai ațâțate. Când se liniștiră, Auta răsuflă ușurat și le mărturisi teama care-l bântuise, iar ca să-l poată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva clipe tot piscul se nărui. Muntele Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi se lăsă seara. Cu oarecare timp înainte de aceste două întîmplări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
slăvitul meu zeu! - Nu-mi mai spune zeu, sunt om, nu sunt zeu! Și povestea poate să fie oricât de lungă, vrem s-o auzim toți. - Când a năvălit puhoiul de foc, începu Mai-Baka, s-a umplut muntele de noroi aprins care curgea în jos. Dar întîi a căzut în gura muntelui o stea. Când venea, n-am văzut-o. Unii au spus că ești tu, dar când a pierit steaua în munte, am știut că nu poți fi tu, căci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zăreau oameni cu poveri venind dinspre miazăzi. Uh îi dădu lui Auta un ochean puternic și-l rugă să se uite la fețele lor. Nu erau încă toți, dar în zare nu se mai vedea nimeni. Oamenii mergeau cu facle aprinse și s-ar fi zărit. Luntrea se urcă din nou sus în văzduh și zbură spre cele două cetăți. La jumătatea drumului se roti în cer și se întoarse. Toate ferestrele luntrei și podeaua străvezie erau acum acoperite de carapacea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]