13,069 matches
-
try my soul to ensnare, O, dark secret hour, the end of a day's race. To wrench a sound from years past, To make you, soul of mine, again rejoice În vain my hand does touch the lyre's arc; Since all is lost în youth's dusk And silenced is old times' sweet voice, And time grows old behind my back ... I'm growing dark! Mihai Eminescu To Reach the New-Arisen Star To reach the new-arisen star Will take
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
fiindcă ai zis: "Am omorît pe unsul Domnului!" 17. Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan, 18. și pe care a poruncit s-o învețe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului. 19. "Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale! Cum au căzut vitejii! 20. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspîndiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului, ca să nu se bucure fetele Filistenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
nici cîmpii care să dea pîrga pentru darurile de mîncare! Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca și cînd n-ar fi fost uns cu untdelemn. 22. De la sîngele celor răniți, de la grăsimea celor mai voinici, arcul lui Ionatan nu dă înapoi niciodată, și sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt. 23. Saul și Ionatan, care s-au plăcut și s-au iubit în timpul vieții lor n-au fost despărțiți nici la moarte; erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
este cetățuia mea cea tare și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă. 34. Ei îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și El mă așează pe locurile mele cele înalte. 35. Îmi deprinde mîinile la luptă și brațele mele întind arcul de aramă. 36. Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale și ajung mare prin bunătatea Ta. 37. Lărgești drumul sub pașii mei și picioarele mele nu se clatină. 38. Urmăresc pe vrăjmașii mei, și-i nimicesc, nu mă întorc pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
-mi-l mie! Rânjea și rostea cuvintele pe un ton provocator, de parcă Mike ar fi fost ultimul bărbat de pe Pământ. La care el s-a întunecat la față, dar a plecat șchiopătând către cel mai prost scaun, unul ale cărui arcuri, dacă stăteai mai mult pe el, puteau să-ți facă și găuri în fund. Josephine a început ședința zicând: —Rachel, te-am cam neglijat săptămâna trecută, nu-i așa? Mi se înmuiaseră picioarele. Venise vremea chestionarului. Cum de putusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-i prezint pe toți unii altora. Genunchii îmi tremurau din cauza șocului. După ce i-am făcut cunoștință lui Mike cu John Joe și lui Chaquie cu Misty, m-am așezat tremurând pe cel mai incomod scaun. Vreo patru sau cinci arcuri și-au croit drum către fundul meu, în care s-au apucat să sape tunele, dar eu aproape că nici nu simțeam. Luke și Brigit s-au așezat și ei. Arătau epuizați și foarte nenorociți. Puteai să miroși interesul incitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oprește, stinge farurile, să se dezmeticească. Strada dispare. Tăcerea aceeași, fără sfârșit. Învârte din nou cheia de contact, motorul pornește, lumina pornește. Hodoroaga pornește, șoferul își freacă, nervos, sprânceana, negul de la coada sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cerului. Sau când apeși pe accelerație pe Belt Parkway chiar înainte să răsară soarele și simți mirosul oceanului care se revarsă asupra ta pe geamul deschis. Sau când traversezi Brooklyn Bridge exact în clipa în care se înalță luna în arcul ei și altceva nu mai vezi, doar rotunjimea de un galben strălucitor a astrului, atât de mare că ți se face frică și uiți că trăiești aici, pe pământ, și îți imaginezi că zbori, că taxiul are aripi și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la unul sau două paragrafe, mă întrerup o clipă și îmi aduc aminte de Marina Gonzalez, suferind la gândul că n-am să o mai văd niciodată. Sunt tentat să mă masturbez, dar rezist tentației, pentru că nu se poate ca arcurile ruginite ale patului să nu mă dea de gol. Totuși, din când în când îmi strecor mâna pe sub pătură și îmi pipăi mădularul. Doar ca să mă asigur că e acolo, că străvechiul meu prieten e în continuare cu mine. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
zâmbesc cât de veselă pot. Nu te teme, Lissy. O să fiu bine. Și asta și am de gând, să mă duc acasă. Dar, când ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. Sunt Încordată ca un arc. Nu am stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămân uitându-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bag sacul de dormit înapoi în învelitoarea lui. — Cât timp ziceai c‑o să fii plecată? mă întreabă Suze. — Trei zile. Renunț să mai încerc să împăturesc vesta până ajunge cât o cutie de chibrituri și aceasta își revine ca un arc la forma inițială. Puțin cam dezamăgită, mă las pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și ia atât de puțin bagaj? Vezi mereu oameni de afaceri care se grăbesc spre avioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi actrița principală în viața reală, îl poate realiza pe scenă. E dimineața devreme și ceața e deasă. Vaporul ajunge în cele din urmă în Marea Chinei de Est și se îndreaptă spre fluviul Huangpu. Siajul elicei navei e un arc de alb care taie apa întunecată. Când fata se întoarce cu fața spre prova navei, Shanghaiul se află acolo, cu profilul atingând norii. Vaporul alunecă lipsit de grație în dana sa. E coborâtă pasarela. Mulțimea se năpustește, se înghesuie. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
suporte injecțiile? Pun pariu că exact asta a zis. Da? Vezi? Trebuie să-și continue exercițiul pentru longevitate, iar tu te gândești ce ființă umană groaznică este, nu-i așa? Nu, nu, nu, nu. Omul țâșnește de pe canapea ca un arc. Nu m-am gândit niciodată... Nu aș îndrăzni nicicând... Ea zâmbește, ca și cum situația i s-ar părea comică. Dr. Li continuă ca un actor prost care-și recită replicile. Nu aș crede niciodată așa ceva despre tovarășul președinte Mao. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi pot concepe viața decât prin ce nu este viața mea?! Urmèresc lumină dulce a soarelui care a lèsat o urmè vagè peste coroanele copacilor, colorând frunzele pe care, zi de zi, le atinge cu vârfurile razelor sale, descriind un arc roșietic peste pèdure, Îmi dau seama cè n-am fumat deloc de când am urcat în tren și ies pe culoar sè fumez o țigarè, îmi aprind un lucky strike eliberând fumul din piept în direcția geamului deschis, am fècut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
înainte sè înceapè cu adevèrat, poate dacè am trage undeva pe dreapta, știu eu un motel, o pensiune pe marginea șoselei, explicându-i, îl știe și ea, a fost acolo la o nuntè! Ea e concentratè asupra volanului și asupra arcului de luminè ce-l ridicè că un curcubeu înaintea noastrè farurile lungi, apoi cele scurte când, vine, rar, din fațè, vreo mașinè, ar mai fi ceva de mers pânè la acea pensiune, dar nu vom ajunge acolo! ea încetinește mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de impas în care se aflau Matei admite cè cel mai bine ar fi sè se uite mai atent la burtă ei, Diana invitându-l, dar când Matei, mănat de un impuls puternic, sare în picioare, încordându-se că un arc perfect întins, Diana, privindu-l, se sperie de avântul cu care, un soi de vietate cumplitè și independentè, trezindu-se dintre coapsele subțiri ale bèiatului, împunge aerul, apropiindu-se gata s-o spintece, atunci, fata, ca atinsè de o vrajè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o imperceptibilè crispare a buzelor și cu o licèrire stranie în ochi, cedând, Bine! apoi, se așazè din nou pe scaunul meu, la calculatorul meu, ocupând biroul meu, acaparând tastatură mea, ignorându-mè ca si cum aș fi plecat deja, Eu, contemplându-i arcul dulce al spatelui, pèrul mètèsos, cuprins subit de o furie neputincioasè împotriva lui, a nerușinèrii cu care și-a însușit calculatorul meu, tastatură, biroul, creionul pe care-l învârte nepèsètor între degete, abținându-mè cu greu sè nu sar la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-ți arăt sera cu ficuși, lămâi și portocali. Vara îmi place să-mi petrec nopțile acolo. Citesc, privesc cerul, ascult... Noaptea învie o altă dimensiune a vieții noastre. Nu crezi? Se aflau pe o galerie exterioară sprijinită pe coloane și arcuri. Sus, luminile din interiorul casei conturau în negru frumusețea stâlpilor sculptați de la marginea cerdacului. Deasupra, domneau doar albastrul clar al nopții și vaga pâlpâire sau ceea ce mai rămăsese din coada strălucitoarei comete. Regele Soare se opri și se rezemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trecuse apoi prin fața bisericii Domnița Bălașa, până la han. Apa urcase mult. O auzea clipocind sub podeaua pavilionului. Cât vedea cu ochii, nu mai exista nimic altceva decât o întindere de apă în care ultimele raze se multiplicau în reflexe arămii. Arcul podului se ridica deasupra lor, fără nici o legătură cu restul orașului. Câinele anatolian își așeză botul pe genunchiul lui și Manuc îl mângâie ușor, privind, în continuare, spre acel arc izolat, înconjurat doar de ape. Și el se simțea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apă în care ultimele raze se multiplicau în reflexe arămii. Arcul podului se ridica deasupra lor, fără nici o legătură cu restul orașului. Câinele anatolian își așeză botul pe genunchiul lui și Manuc îl mângâie ușor, privind, în continuare, spre acel arc izolat, înconjurat doar de ape. Și el se simțea la fel de izolat, însă nu de ape, ci de evenimente. Asistase la întâlnirea dintre Kutuzov și Galib efendi. Atenuase, de o parte, agresivitatea, de cealaltă, eschivările. Discuțiile, în limba franceză, duraseră aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înșfăca teritorii. Își căută punga cu tutunul preferat și își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese alungat de nimeni, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese alungat de nimeni, era conștient însă de condiția lui de armean rătăcitor. Va fi silit să plece. Va trebui să caute un alt vad comercial. Un alt acasă pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să fie, în timp ce coloana de lumină din altar se retrăgea încet, dispărând apoi cu totul. Prințul se trezi în întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul. Trupul i se încordă. Deveni arc gata să sară. Calcula cu rapiditate. Trebuia să-și coordoneze bine mișcările. Când va sări, va scoate și lama. Apoi... Apoi șuieră ceva aproape de ureche. ― S-o ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat apăruse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noaptea-de-vară miroase a fân uscat (și umezit de rouă) și a calapăr și a regina-nopții, fata „fugită” poate ea face deosebirea dintre scuturăturile de pe spinarea unui cal (bălan, cu șaua verde) și cele pricinuite de cadrul bicicletei (cu șa cu arcuri - dar tot pentru flăcău, nu și pentru fată)? Cu atât mai puțin, cu cât bocceaua aceea nu conținea altceva decât o perniță brodată, specială de pus pe spinarea cadrului bicicletic - ca să n-o curme pe mireasă... și Încă: mama fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai alungi, de alung...; le tăiem frumos de „pe picioare”, ca să nu se crape aiurea și să se așchieze; le curățăm de crengi, de frunze; le facem snopi. Eu tai și pun de-o parte, pentru caii și sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița palmelor Încetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]