4,701 matches
-
înțelege că astfel de vorbe supărau pe împărat și măreau furia rudelor Evdochiei. Manuel, crezând că pentru a pune capăt tuturor neplăcerilor trebuia să îndepărteze pe Andronic de la curte, îl trimise în 1152 în Cilicia, spre a lupta împotriva prințului armean Thoros. Dar Andronic, nemulțumit de acest exil, își îndeplini foarte superficial sarcina; lăsă să-i scape dușmanul, se lăsă bătut, nu fără a se fi purtat vitejește în luptă; în sfârșit, trebui să evacueze țara și să fugă până în Antiohia
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
cuvintele lui găseau ecou la ceilalți seniori, se hotărî să-l îndepărteze din nou de la curte și în 1166 îl trimise în Cilicia, însărcinat cu un impotant comandament militar. Ca și în 1152, el avu misiunea de a învinge rezistența armeanului Thoros; ca și în 1152, își îndeplini superficial însărcinarea și se lăsă să fie bătut, de altfel luptându-se vitejește. Aceasta, din cauză că mintea îi era în altă parte. În Cipru, în Cilicia, nu se vorbea atunci decât de minunata frumusețe
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
(ortografiat și Abgar Baltazar) () a fost un pictor, critic de artă, eseist, grafician, muralist, decorator de teatru, ceramist, ilustrator de carte și creator de afișe și de costume român, de origine armeană. A fost un reprezentant de seamă al stilului Art Nouveau în România. Și-a făcut studiile la Școala de Belle Arte din București și l-a avut ca profesor pe Alexandru Tzigara-Samurcaș care i-a fost un îndrumător foarte apropiat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
din lemn și plantarea lor "talequale" în pictură sau arhitectură, pentru a căuta să reprezente ceva specific românesc. Având însă o fire cercetătoare, artistul a căutat surse de inspirație și cunoaștere și în valorile culturale ale altora, în special ale armenilor, persanilor și georgienilor. În opinia sa, din toate elementele care au avut contact în mod istoric cu arta românească au rămas ceramica, desenele de pe scoarțele românești, cusăturile și crestăturile în lemn. Recomandările lui Apcar Baltazar au fost prezervarea nealterată a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
prin hieratismul lor sunt pline de viață, ele demonstrează cu prisosință legăturile vechilor zugravi cu realitatea. Ca urmare a legăturilor pe care le-a constatat între arta populară românească și artele altor popoare, el a aprofundat arta georgiană, persană și armeană. În anul 1909 a apărut cea de a doua ediție a cărții "L'art au Caucase" a lui Jean Joseph Charles Mourier. Baltazar a amendat ideile greșite pe care autorul le-a adus asupra factorului de originalitate a artelor caucaziene
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
L'art au Caucase" a lui Jean Joseph Charles Mourier. Baltazar a amendat ideile greșite pe care autorul le-a adus asupra factorului de originalitate a artelor caucaziene și a arătat calitățile deosebite pe care le au arta georgiană și armeană în special. El a adus ca argument asemănarea izbitoare a turlei bisericii de la Baia cu turlele georgiene. Cunoscător al faptului că artele populare se influențează reciproc, fără a-și părăsi originalitatea proprie, el a identificat elementele comune ale artei tradiționale
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
bufonade, gustul deriziunii și incontinență pitoresc-narativă ca la Ion D. Sârbu - și veți absorbi numaidecât pagina lui Niculae Gheran. Tot un creuzet fabulos era și mahalaua Moșilor, cu Oborul de-o parte și Dudeștii nu chiar departe, melting pot etnic (armeni, greci, evrei, țigani, bulgari, machedoni, albanezi, fiecare cu ticurile, comerțul, șiretlicurile și micile sale monopoluri), Curte a Miracolelor, junglă interlopă, răscruce de bordeluri, chițimii, prăvălii ploșnițoase și cârciumi ucigător duhnitoare, adulmecate de tânărul Niculae cu nări exersate parcă în lumea
Niculae Gheran () [Corola-website/Science/315585_a_316914]
-
2850 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau huțuli (49,5%), cu o minoritate de evrei (3,12%), una de ruteni (38,35%), una de germani (3,55%) și una de români (4,03%). Alte persoane s-au declarat: polonezi (22 de persoane), armeni (4 persoane) și ruși (15 persoane). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (91,37%), dar existau și mozaici (3,12%), romano-catolici (3,58%), greco-catolici (1,23%). Alte persoane s-au declarat: evanghelici/luterani (16 persoane) și armeano-catolici
Șipotele Sucevei, Putila () [Corola-website/Science/315655_a_316984]
-
populația orașului Rădăuți era de 16.788 locuitori, dintre care 5.910 români (35,20%), 5.611 evrei (33,42%), 4.615 germani (27,48%), 238 ruteni, 184 polonezi, 109 ruși, 36 unguri, 17 cehi și slovaci, 10 țigani, 6 armeni, 5 bulgari, 3 turci, 1 grec, 42 de alte naționalități și 1 de etnie nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.923 ortodocși (35,28%), 5.647 mozaici (33,53%), 4.400 romano-catolici (26,20
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
edificii publice, între care un gymnasium. Noul Testament relatează cum apostolul Pavel a zăbovit o zi la Ptolemaida în drumul său de la Tyr la Cezareea: Orașul a mai fost ocupat de Cleopatra a VII-a a Egiptului și chiar de regele armean Tigran cel Mare (prin 73 î.H), care a luat prizoniera pe suverană seleucidă locală Cleopatra Selene. În vremea împăratului Caligula fruntașii orașului l-au întâlnit în anul pe guvernatorul Siriei, Publius Petronius, pentru a-l implora să renunțe la
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). Deoarece cea mai apropiată biserică ortodoxă era
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
fost construită în stil baroc, cu influențe clasiciste. Ea este voluminoasă și cuprinde trei nave flancate de nișe înalte și adânci ale căror arcuri de capăt formează ferestre în zid. În biserica nouă s-a rezervat un altar special pentru armenii catolici, iar fosta biserică a rămas pentru rutenii greco-catolici. În turnul clopotniță al bisericii a fost instalat un orologiu de mari dimensiuni cu destinație publică, primul orologiu cu destinație publică din oraș. Primarul Winiarski al orașului Suceava a făcut o
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
1935 și 1980. În anul 1930, populația orașului Suceava era de 17.028 locuitori, dintre care 10.440 români (61,31%), 3.522 evrei (20,68%), 2.009 germani (11,79%), 433 polonezi (2,54%), 207 ruși, 173 ruteni, 85 armeni, 57 unguri, 42 țigani, 17 bulgari, 14 cehi și slovaci, 9 găgăuzi, 1 grec, 1 sârb, croat sau sloven, 7 de alte neamuri și 11 de etnie nedeclarată. După religie, locuitorii orașului erau grupați astfel: 10.314 ortodocși (60,57
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolicis" al Episcopiei Romano-Catolice de Iași și viitor episcop de Iași. În anul 1994, Parohia Suceava avea în grija sa spirituală un număr de 996 de familii cu 2.512 de suflete: români, poloni, nemți, armeni, ucraineni. Parohia Suceava avea în acel timp trei filiale cu biserici (Ițcani - cu Biserica "Sf. Elisabeta a Ungariei" din 1902, Mitocu Dragomirnei - cu Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din 1894 și Moara - cu Biserica "Sf. Maximilian Maria Kolbe" din 1984) și
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
pentru Pace Andrei Saharov (1975). s-a născut la 15 februarie 1923, în localitatea Mary/Merv, pe atunci în Uniunea Sovietică, azi în Turkmenistan. Fiică a activistei comuniste evreice Ruth Grigorievna Bonner și a lui Gheorghi Alihanov (născut Gevork Alihanian, armean), care se refugiase de genocidul armean, în 1915, a purtat, inițial, numele de "Lusik Alihanova". Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian era un proeminent comunist armean, secretar al Cominternului. Tatăl Elenei Bonner, Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian, arestat în 1937, a fost împușcat
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
a născut la 15 februarie 1923, în localitatea Mary/Merv, pe atunci în Uniunea Sovietică, azi în Turkmenistan. Fiică a activistei comuniste evreice Ruth Grigorievna Bonner și a lui Gheorghi Alihanov (născut Gevork Alihanian, armean), care se refugiase de genocidul armean, în 1915, a purtat, inițial, numele de "Lusik Alihanova". Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian era un proeminent comunist armean, secretar al Cominternului. Tatăl Elenei Bonner, Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian, arestat în 1937, a fost împușcat la 13 februarie 1938, în timpul marilor
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
Fiică a activistei comuniste evreice Ruth Grigorievna Bonner și a lui Gheorghi Alihanov (născut Gevork Alihanian, armean), care se refugiase de genocidul armean, în 1915, a purtat, inițial, numele de "Lusik Alihanova". Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian era un proeminent comunist armean, secretar al Cominternului. Tatăl Elenei Bonner, Gheorghi Alihanov/Gevork Alihanian, arestat în 1937, a fost împușcat la 13 februarie 1938, în timpul marilor epurări staliniste. Mama sa, Ruth Grigorievna Bonner, a fost arestată la 10 decembrie 1937 și a fost condamnată
Elena Bonner () [Corola-website/Science/316663_a_317992]
-
(armeana: Կիլիկիա, greacă: Κιλικία, turcă: Kilikya) este denumirea antică a unei regiuni din sudul Anatoliei. În prezent se numește Çukurova. Este delimitata de Munții Taurus în nord, Marea Mediterana la sud și de Siria la est. Trecătoarea prin munții Taurus, care leagă
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
ruși, existând și o comunitate mare de ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.467 locuitori din sat, 1.717 erau ruși (69.60%), 602 ucraineni (24.40%), 126 români (5.11%), 8 evrei, 3 armeni și 1 găgăuz. Aici a existat o stațiune maritimă. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.441 locuitori din sat, 3.459 erau ucraineni (77.89%), 548 români (12.34%), 396 ruși (8.92%), 16 evrei, 4 bulgari, 3 polonezi, 2 sârbi, 2 armeni, 1 german și 1 găgăuz. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din septembrie 1924, organizată
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
lungul Cornului de Aur, precum Fanar sau Balat. In epoca modernă s-au dezvoltat puternic și cartierele europenizate de la nord de Cornul de Aur, respectiv tradiționalele cartiere Karaköy (Galata) și Beyoğlu (Pera). In Galata, vechiul cartier genovez, evreii, grecii și armenii sunt în continuare grupați în comunități strânse pe anumite străzi, sau străduțe înguste care escaladează colina de la nord de Cornul de Aur. In schimb la bază, pe lungul golfului sau al strâmtorii s-au dezvoltat cartierele băncilor și ale armatorilor
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
și nord-vestul Ucrainei, inclusiv regiunea din jurul Kievului. Marii duci ai Lituaniei au luat și titlul de „conducător al Ruteniei”. Polonia a preluat controlul asupra Galiției. După actul de unire dintre Polonia și Lituania, regiunea a fost colonizată cu polonezi, germani, armeni și evrei. După Uniunea de la Lublin din 1569 și formarea Uniunii polono-lituaniene, Ucraina a trecut sub administrarea poloneză, devenind parte a teritoriilor Coroanei poloneze. În perioada imediat următoare creării Rzeczpospolitei, efortul de colonizare a teritoriului ucrainean a fost sporit. Au
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale. Din totalul de 156 deputați, 105 erau moldoveni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec. Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și a fost ales ca președinte Ion Inculeț. În decursul existenței sale, Sfatul Țării s-a întrunit în două sesiuni (cu
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
2438 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (68,79%), cu o minoritate de ruși (1,23%), una de ruteni (24,27%), una de polonezi (3,45%) și una de evrei (1,44%). Alte persoane s-au declarat: germani (19 persoane) și armeni (1 persoană). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (92,66%), dar existau și minorități de evanghelici\luterani (0,2%), romano-catolici (4,14%), mozaici (1,44%) și greco-catolici (1,56%).
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
servite aici bucate alese și vinuri din Podgoria Bucium, dar și din alte podgorii. Între documentele găsite la Biserica Armenească din Iași de către istoricul Nicolae Iorga, se află un act de judecată din perioada anilor 1675-1680 prin care doi negustori armeni ajunși în fața preotului-paroh dezbăteau tocmai arendășia hanului "Trei Sarmale" . În decursul timpului, hanul a trecut în posesia mai multor proprietari, iar din secolul al XVIII-lea el s-a aflat în stăpânirea Mănăstirii Socola. Legea secularizării averilor mănăstirești, elaborată de
Hanul Trei Sarmale () [Corola-website/Science/316273_a_317602]