5,062 matches
-
e l'ombre / solitarie fuggendo e la secretă nelle profonde selve îra dei venti (Inno ai patriarchi); sudar le genți e palpitar, vedendo / mossi alle nostre offese / folgori, nembi e vento (La quiete dopo la tempesta). 343 E perché l'aure inferme / zefiro ravvivi (...) credano îl petto inerme / gli augelli al vento, e la diurnă luce / novo d'amor desio, nova speranza (Alla Primavera); Arcane danze / d'immortal piede i ruinoși gioghi / scossero e l'ardue selve (oggi romito nido dei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
regăsim nici toposul discutat cu semnificația de element ostil al naturii, nici ca instrument al maniei zeilor. 349 Observația îi aparține lui Giorgio Baroni, Tempo e tempo, Ungaretti e Quasimodo, ISU Università Cattolica, Milano, 2002, p. 56. E perché l'aure inferme / zefiro ravvivi; credano îl petto inerme / gli augelli al vento, e la diurnă luce / novo d'amor desio, nova speranza (Alla Primavera); Îl vento vacilla esaltato e porta / foglie sugli alberi del Parco, / l'erba è già intorno (Poesia
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îl buono di questo mondo essendo pure illusioni, (...) puri fantasmi e sostanze immaginarie (....) queste verità la natură aveva nascoste sotto un profondissimo arcano, Zibaldone, 125. 368 Vissero i fiori e l'erbe, / vissero i boschi un dì. Conscie le molli / aure, le nubi e la titania lampă / fur dell'umana gente (La primavera); A me non ride / l'aprico margo, e dell'eterea porta / îl mattutino albor; me non îl canto / de' colorați augelli, e non de' faggi / îl murmure salută
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
of Amontillado/Balerca de Amontillado pe numele ei, își propune ceva mai mult decît să relateze etapele unui asasinat monstruos. Vrea să descrie detaliile crimei perfecte. Să urmărim împreună fazele acestui plan diabolic și să încercăm să înțelegem de unde vine aura amintitei perfecțiuni! Acțiunea e plasată în Italia tradițională, la momentul Carnavalului venețian. Ar fi bine să reținem, încă de pe acum, semnificația spirituală a sărbătorii, cu întregul său arsenal de festivități simbolice, din lumea catolică. Ne va fi de mare folos
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
integrează într-o identitate culturală globală, care, în cele din urmă, va descoperi opera și într-un spațiu matcă sau culturii de origine a autorului ei. Însă nu metabolismul literaturii române contează pentru un autor relevant și asupra căruia plutește aura canonului, ci metabolismul canonului însuși, care îl supune unei presiuni interioare irezistibile (denumită de Bloom drept anxietate a influenței)"31. Prin urmare, esențial este raportul acestei opere cu Tradiția și Canonul, nu cu spații culturale definite poate prea obsesiv sub
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esența misterioasă a cuvântului, la sufletul acestuia. Aceasta "vânătoare" a "umbrei cuvintelor" este însă supusă riscului: cuvintele pot să-și piardă umbra, partea lor cea mai de preț, își pot vinde sufletul"58. Învestite, în mod aproape miraculos, cu o aură specială, pe care Marco Cugno o numește, umbră, adică o inimă ascunsă, aflată în stare latentă, pe care doar dibăcia artistului o poate readuce la viață, făcând-o să pulseze, în ritmul propriu, cuvintele nu pot fi transpuse în idei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
apropiindu-se în egală măsură atât de modernitate, cât și de postmodernitate 42. Spre exemplu, iubirea, privită ca o "chintesență a năzuinței umane spre împlinirea de sine (...) văzută, în permanență, ca salt din contingent spre contemplare a unui eveniment cu aură de destin și fatidic, fascinație speculară a nașterii și circumscrierii de sine a eului prin raportarea la alteritate"43 reprezintă pentru neomoderniști o resurecție a modelului idilic modern, deoarece, se știe, "epoca modernă a pus în centrul ei, ca echivalență
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
investește ca într-o senzual-cerebrală iubire. O îmbrățișare în care jubilația nu perturbă, decât arareori, limpezimea privirii intense, iscoditoare. Patosul, ținând de fibra adâncă a acestui temperament, e stăpânit de un, câteodată poate inaparent, dar perceptibil simț al măsurii. O aură de mlădie erudiție conferă distincție demersului cărturăresc al Elvirei Sorohan, demers în care aplombul argumentației își păstrează, în turul de forță al speculației, prospețimea. Așa, în Singurătatea scriitorului (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", 2004), ca și în alte contribuții importante
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
măsură de o anume lumină interioară, de grabă sau de lentoare, de, cine știe, mișcări fiziologice și metabolisme proprii ascunse privirilor celorlalți și chiar nouă? Și cum am putea fi siguri că toate cele șapte corpuri ale noastre, învăluite în aura lor protectoare, traversează aceleași spații și se deplasează într-o direcție prestabilită, spre o destinație unde trupul fizic, palpabil, se va și regăsi? Cea mai simplă întrebare care îmi vine în minte citind ofer tanta carte de față a Simonei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a început să deranjeze vizual și nu numai, prin diversele emisiuni în care apărea, nefiind cîtuși de puțin frumos, carismatic sau "corect politic", a fost imediat tras pe linie moartă din peisajul audio-vizual, editura sa construind și alimentînd ulterior o aură enigmatică în jurul scriitorului, refugiat de altfel în Irlanda, apoi în Spania, distilînd cu pipeta și cu mult simț comercial informații sau frînturi de texte incitante din creația sa, îndeosebi înainte de apariția fiecărui nou roman. Sau, cum ar fi să ni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
modă: un mixaj postmodern, care nu e nici cu totul roman, nici biografie, nici eseu, dar care (re)aduce în atenție un personaj public a cărui existență a marcat într-un fel sau altul destinele contemporanilor, "stropindu-le" cu acea aură de legendă care, iată, nu mai are nevoie de secole și milenii pentru a prinde chip și glas. Să fie, oare, o formă de voyeurism exacerbat din partea cititorilor de azi? Să se fi uscat fîntinile imaginarului într-atît încît naratorii ajung
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
programat să apară în această toamnă. Miroase ușor a Céline, Drieu la Rochelle, sau Houellebecq, căci textul face auzită vocea unui profesor de liceu ce basculează spre un rasism extrem. Dar poate mai interesantă decît narațiunea în sine se conturează aura aventuroasă, de persecuție modernă, de victimă a conformismelor politic corecte a cărții în discuție. Romanul a fost mai întîi acceptat la Gallimard, ba chiar cu sprijinul celebrului Philippe Sollers, iar autorul a și încasat un aconto. Dar suferind încă de pe urma
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
atît clasificarea unui autor, atribuirea unui numar de ordine, cît înțelegerea existenței sale ca "lume" dacă este o planetă, fie ea și minusculă, dacă are atmosferă proprie, floră și faună personale. În chip firesc, odată cu renumele și întărirea prestigiului său, aura de maestru i-a mai jucat și feste la bătrînețe ; e amuzant să-l vezi pe distinsul domn înconjurat de toți junii scriitori ce se înghesuie să-i exprime admirația lor, ca unui guru puternic și înspăimîntător totodată. Iar acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conducerea unei colecții editoriale, Cioran s-ar fi regăsit cu delicii în maxima lui Alain Croix: "'A nu face nimic' e unul din cele patru țeluri ale omului. Le-am uitat pe celelalte trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Mai mult decât atât, există critici care deși au avut o poziționare clară într-un anumit moment, în lucrări ulterioare și-au schimbat-o radical sau au nuanțat-o, astfel încât delimitările foarte precise sunt dificil de realizat și au o aură de contextualizare și chiar de contingență. Foarte multe dificultăți rezidă chiar din denumirea de "postmodernism", una care, după părerea lui Ihab Hassan, nu doar că sună ciudat, ci evocă și ceea ce vrea să depășească, astfel încât "termenul îl conține pe inamicul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu noile mijloace tehnice care vor apărea în viitor. Pentru perioada la care se raportează Benjamin, corelația dintre dezvoltarea acestor mijloace de reproducere și importanța tot mai accentuată a maselor creează o forță ce îndepărtează tot mai mult subiectul de "aura" originalului și a naturalului. În această direcție, "omorul" simbolic al realității, descris de către Baudrillard consonează cu distrugerea unicității și a aurei operei de artă, evidențiată de Benjamin: "dorința maselor contemporane de "a aduce mai aproape" lucrurile, din punct de vedere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de reproducere și importanța tot mai accentuată a maselor creează o forță ce îndepărtează tot mai mult subiectul de "aura" originalului și a naturalului. În această direcție, "omorul" simbolic al realității, descris de către Baudrillard consonează cu distrugerea unicității și a aurei operei de artă, evidențiată de Benjamin: "dorința maselor contemporane de "a aduce mai aproape" lucrurile, din punct de vedere spațial și omenesc, este la fel de intensă ca și tendința lor de a înfrânge caracterul unic al fiecărei realități prin acceptarea reproducerii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
considerat a fi contemporan nouă, este desemnat de forma sa politică, a dispariției operei de artă în procesul reproducerii mecanice. Dacă forma rituală nu cunoaște originalul, în etapa politică nu mai există decât o multiplicare a obiectelor lipsite de original, "aura" operei de artă fiind pierdută definitiv. Această sugestie de interpretare oferită de lectura lucrării lui W. Benjamin îl va conduce pe Baudrillard, în De la séduction, la discutarea termenului de seducție pe trei paliere distincte: primul, conturat de stadiul ritual al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
împăcată pe față. Cel mai mult pe lume își doreau Nirvana. Venise moda fustelor scurte, și-ale yoghinei se sfîrșeau sus pe coapse. Bărbații își întorceau privirile după ea. Dar ei nu îi păsa. Nimic nu trebuia să-i perturbe aura cu nuanțe oranj. În rucsac înghesuia cărți despre mantre și karma, despre Iluzie și Cale, despre marea lumină și singurul drum care te duce la ea. Pe perete, deasupra patului, își pusese un poster cu Guru. Dar și unul cu
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
Învăță de la ea că totul în jur era legătură, erau noduri pe care trebuia să le vezi ca să poți înțelege întregul. Care devenea inteligibil prin concentrare, calm, detașare. Fiecare moment de nestăpînire te cobora cîteva trepte mai jos. Îți fisura aura, deschidea calea spre cădere și renunțare. Yoghina medita în fiecare zi. Detesta violența și orice impuls animal. Jinduia după Shantih, liniștea de deasupra liniștii. Pe prietenul ei îl admira. Reușea performanțe pe care nu mulți yoghini le atingeau. În tantra
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
aceea de a fi fost colaborator al securității. Și tocmai aceia l-au lovit mișelește, cu propriile lui arme. Coincidență, sau nu, mă aflu tot În misiune permanentă, de data asta la Canberra, și primesc de la buna mea prietenă, scriitoarea Aura Christi, un text pe care abia la a doua lectură Îl descifrez cu adevărat. Nicolae Breban, uriașul la propriu, dar mai ales la figurat, scriitor, este și el victimă a aceleiași pletore jurnalistice, care vai, nu e de capul ei
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
istoric pe care era necesar să le vizioneze alături de colegi de clasă și, implicit, de suferință. Odată cu sfârșitul copilăriei (atât în sensul comun, cât și în sensul conferit sintagmei de Arthur C. Clarke), atunci când acest tip de distracție își pierde aura ilicită ori pe cea exotică, majoritatea evită să mai citească astfel de volume (sau să privească astfel de filme). Se crede, îndeobște, că literatura și filmele horror nu ascund talent autentic, ci doar skill de manufacturier, obișnuit să producă, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
antropomorfizate anticipează febra erotică a licantropiei care va scutura literatura horror în secolul al XX-lea și care va umple paginile de picturi descriptive coșmarești, à la John Fuseli. Dincolo de orice, este remarcabil talentul autorului de a conferi o certă aură de oralitate povestirilor sale, care se pot savura în jurul focului, într-o noapte ploioasă de toamnă. Într-adevăr, după cum observă și Albert J. George, Mérimée "a urmat tradiția orală, cum recomanda Diderot; multe dintre povestirile sale au fost scrise pentru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
le lecteur puisse pénétrer plus facilement dans l'atmosphère de terreur, sont, pour nous, paradigmatiques pour le sujet de la terreur fictionnelle dans la littérature roumaine. Nous espérons que notre étude, ce modeste vademecum pour une problématique littéraire des plus séduisantes, aura atteint son double but : de familiariser le public avec ce type de littérature, tout en lui offrant les outils nécessaires pour une meilleure orientation dans le domaine et, en même temps, de le divertir. Zusammenfassung Es gibt, vielleicht überraschend für
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prima „precauție“), de a suspecta gestul lui Benjamin de intenții secunde; de data aceasta, se pune problema de a formula pe cât posibil metoda autorului. Interesant este, la Benjamin, modalitatea în care își corespund, sub aspectul programului teoretic, aspecte diferite: analiza aurei operei de artă (Das Kunstwerk im Zeitalter seiner tech nischen Reproduzierbarkeit) și cea a mărfii (Charles Baudelaire. Ein Lyriker im Zeitalter des Hochkapitalismus), între statutul alego riei în baroc și imaginea dialectică a secolului al XIX-lea, sau între amintirea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]