4,354 matches
-
acapareze joaca. În prima perioadă după refugiul nostru, deoarece am plecat în mare grabă din localitatea de baștină unde am lăsat tot ce ne aparținea, acum după tot acel coșmar, ne-am trezit aici ca niște naufragiați pe o insulă bântuită de furtuni, iar lipsa mijloacelor de subzistență a devenit în scurt timp o grea problemă pentru părinții mei. Nu eram singurii refugiați, dar parcă eram fiecare pe cont propriu fiindcă autoritățile care încă nu s-au dezmeticit după “ultimatumul din
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
lui Jules Verne, doar uitarea, eroarea, iluzia care au început să intre în evanescență. Ni se arată cadrul de poveste cu reversul de oglinzi al amintirilor, chiar dacă nu s-a întâmplat mai nimic imediat și în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul nostru cerc. Timpul este încremenit. În atâtea veacuri scurse, ființa orașului a luat înfățișarea unor cercuri mici, circumscrise concentric celui uriaș. În ele conviețuiesc făpturi și mai mici alergând în neștire ca miriapodele inconștient atrase de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de mai sus (extrase din "Oglinzile Cetății" pe care le-am scris cu mulți ani în urmă). Cezar Buda: Pentru a-mi menține măcar iluzia libertății, nu pierd nicio ocazie de a mă strecura printre furtunile de idei (brainstorming), care bântuiesc sferele științelor, pentru a ajunge în câmpiile paradisiace, acolo unde domnește o atmosferă calmă și senină, care învăluie artele și înțelepciunea, ideile plutind liniștite ca florile de nufăr pe apele limpezi". Viorel Barbu: "În matematică sentimentul estetic provine din armonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cel de-al doilea. Imaginea membrilor sectei albi săraci izolați în peșteră reprezintă temerile clasei de mijloc, înspăimîntată că recesiunea i-ar putea aduce într-o stare de sărăcie asemănătoare. Însumînd toate acestea, imaginile albilor săraci și imaginile morților care bîntuie căminele burgheze codifică temerile și anxietățile unei epoci de insecuritate socială și economică determinată de invazia altor rase și clase. Poltergeist II continuă, așadar, procesul de sondare a angoaselor contemporane cu privire la rasă, clasă și sex (într-o manieră mai radicală
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de spiritele celor din cimitirul asupra căruia se află locuința familiei Freeling. Cele două filme Poltergeist prezintă, așadar, în mod alegoric, teama că utopia burgheză va fi distrusă de monștrii aparținînd clasei muncitoare sau altor rase. Spiritele apar iarăși ca să bîntuie familia Freeling și, din nou, femeile sînt cele care intră în legătură cu lumea spiritelor. În film apare bunica (interpretată de Geraldine Fitzgerald), în casa căreia locuiește acum familia Freeling și care are capacități oculte și comunică cu Carol Anne din "lumea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
testamentul. Iată-l: „București, anul 1884, septembrie în 29 Acum vreo cinci ani am scris un testament. El era și personal, și politic. Acel testament a ars, sau a dispărut, ca multe alte obiecte, în incendiul de care am fost bântuit la 25 ianuariu trecut. Acum nu mai fac un testament: scriu numai aci câteva cuvinte pentru ai mei. Exprim soției mele simțimintele mele de recunoștință pentru fericirile de tot felul ce mi a dat pe toată ziua și pe toată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cultivând o autenticitate atroce. Credem, însă că această ipostază este studiată. Diaristul descrie ca într un proces verbal banalitățile zilelor pustii, menționează injecțiile și pastilele, face mici portrete de asistente sau de medici. Devine, pe neobservate, captiv și, în loc să fie bântuit de gândul evadării, trăiește o voluptate stranie a captivității. Diaristul doar în aparență este în spital, în realitate el este în infern. Jurnalul captează în scris, la cald, necenzurate, acele stări care însoțesc experiențele de acest fel. E limpede că
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
orice manifestare a sentimentului de neputință trebuie luată în serios. Cel mai adesea, pacienții folosesc cel mai dur limbaj pe care îl au la îndemînă pentru a transmite cît de mult îi afectează atacurile de panică și spaimele ce-i bîntuie. De aceea, terapeutul trebuie să se lămurească dacă pacientul încearcă să sublinieze o posibilă intenție suicidală sau, pur și simplu, gravitatea tulburării de care suferă. Dacă este vorba despre cea dintîi, terapeutul trebuie să aplice intervențiile tipice pentru pacienții cu
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cu toate aspectele traumei înainte de a încerca să depășim evenimentul. Trebuie să ne acordăm timp suficient pentru a ne confrunta chiar și cu cele mai neplăcute aspecte ale experienței, ca să nu mai rămînă nici un schelet în dulap care să ne bîntuie în viitor. Asemeni acțiunii frezei dentare, este un proces dureros, însă reprezintă un aspect important al vindecării. O ultimă analogie a fost elaborată de Edna Foa, unul dintre specialiștii de seamă în tratamentul SSPT. Să presupunem că ați luat o
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
1866 etc. - statul român, constituit ca o monarhie constituțională cu un regim realmente democratic (în contextul epocii respective) fiind apreciat, în plan internațional, la sfârșitul secolului trecut, ca un important factor de civilizație și ordine în această parte a Europei, bântuită de toate furtunile istoriei. Așadar, volumul al II-lea al acestui serial memorialistic în această nouă ediție a sa ar fi trebuit să cuprindă evenimentele anilor 1878-1888 din istoria țării noastre și, implicit, a capitalei sale, perioadă dominată cu autoritate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
împrejurări amenințătoare, ea a avut sub steaguri, atât ca armată de rezervă, cât și ca oștire activă, mai mult de 70 000 de oameni. Osebit de aceasta ea a încercat pierderi însemnate; orașele ei și tot malul Dunării au fost bântuite de bombardări, căile sale de comunicație s-au ruinat; materialul său de război s-a stricat. Despăgubirile datorite pentru aceste felurite daune s-ar cuveni să fie reportate asupra îndemnității totale ce s-a alocat guvernului Imperial al Rusiei, iară
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cestiune de amor-propriu național, nu este numai o răsplată pentru meritele ce Domnul nostru ș-a câștigat în curs de 15 ani, ci este cheia de boltă ce punem azi la clădirea edificiului nostru, ca Stat neatârnat. (Aplauze.) Acest popor bântuit de o soartă adversă în cursul atâtor secoli, trunchiat și zdruncinat prin luptele interne, a ajuns, în fine, la constituirea sa definitivă și, pe când înainte starea noastră inspira tutulor neîncredere, pentru că încrederea lipsea chiar în inimile noastre, astăzi putem zice
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
tradiționale legături negustorești în lumea largă. Familia mea, din partea bărbătească, este băștinașă din acest oraș. Pe la mijlocul secolului trecut, bunicul meu, Neculai Dimitriu, era directorul Carantinei. Relele boli ale timpului, ciuma, holera, frigurile galbene, lepra și altele, tot atît de grave, bîntuiau porturile lumii și secerau multe vieți omenești. Carantina, după cum arată denumirea, avea misiunea să oblige vasele, care soseau în port de peste mări și țări, să ancoreze în mijlocul Dunării și să aștepte în larg cele 40 de zile, timpul necesar pentru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aruncat peste noi de explozia bombelor. După ce primejdia trecuse și scăpasem cu viață, nu l-am mai întrebat de ce și-a făcut cruce dacă nu crede în ea. Am socotit că era de prisos. Pe lîngă suferințele războiului, România era bîntuită de tot felul de epidemii, care făceau ravagii, mai cu seamă de teribila boală ucigătoare, tifosul exantematic, împotriva căruia mijloacele medicale la epoca aceea erau foarte puține. Într-o noapte m-am trezit scuturat de friguri, cu febră mare și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
uneori jenă să spun că totuși sînt destul de orgolios. Vinovate sînt cărțile. Și îngîmfarea pe care mi-o pot reproșa unii (nu scriitorii, desigur) cred că "se bazează" pe sutele de cărți citite. Deh! Aici e tot mai rece, vînturile bîntuie, mă adun în casă. Dar sînt nemulțumit. Aveai dreptate cînd îmi spuneai anumite lucruri. Dar pot să aleg?! Nu pot. Nu fac decît să-mi mitizez iluziile. Numai că asta pot face și șnapanii. Îți doresc numai bine, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
disperare. Spuneau că, în această moară, demult, s-au întâmplat și minunății. Bătrânii susțin că de multe ori, boierii trimiteau slugi la moară, cu saci umpluți cu cenușă în loc de grâne și le cereau să aducă înapoi făină albă. Moara fiind bântuită de supușii lui Scaraoțchi, minunea avea loc. Slugile, neștiind ce le-au pus boierii în saci, nu îngăduiau în ruptul capului să se întoarcă fără făină. Boierii făceau aceste lucruri, în speranța, că vor scăpa de unele slugi, ce le
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
drept. În principatul meu voi mai clădi și alte orașe, așa că vei avea destul de lucru. — Doamne, vă sunt recunoscător peste măsură, dar nu pot. Am tot sperat să-mi uit trecutul trist și să scap de vedeniile cumplite care mă bântuie. Totuși, mă tem că soarta a hotărât să n-am odihnă, să fiu mereu pe drumuri, vânat de stafiile trecutului, până când Dumnezeu mă va scăpa și-mi va Îngădui să trec Într-o altă lume, mai bună. Păstră agrafa de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eram ars de soare și vânt pe frunte și pe mâini, eram tras la față din cauza efortului, iar bicicleta mea "țipătoare” era altfel decît una normală, cu bagajele pe ea. Munții rămăseseră în urmă, la fel și grijile care mă bântuiseră (fără să mai știe și altcineva), când plecasem de acasă. Câte nu s-ar fi putut întâmpla... Să mă accidenteze vreo mașină, să mă dezechilibrez pe serpentine, să-mi plesnească vreun cauciuc, să pățesc ceva pe când mergeam noaptea, să-mi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și grea, asemenea unei omizi păroase și zbârlite, s-a pus din nou în mișcare, la început încet, apoi din ce în ce mai iute, prin salturi buclate și ondulatorii de creatură fragmentată inelar, pe compartimente funcționale. Și iarăși gânduri negre și disperate ne bântuiau ființele noastre fragile și exponențiale sub forma unei întrebări de structură binară, ce cădea fulgerător și mortal la extremitatea șinelor de cale ferată, asemenea unei ghilotine androide, hotărâtă să scurteze, fără discernământ, capetele tuturor: "De ce? De ce? De ce?..." Două familii sărmane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
veți fi prinși și va fi vai de voi! Clar? S-a urcat în mașină și a plecat. Am rămas singuri sub cerul fierbinte și inospitalier al Câmpiei Bărăganului. Bărăganul... Câmpie întinsă, cu ploi puține, cu veri toride și ierni bântuite de crivețe cumplite. Nu existau alternative. Trebuia să supraviețuim. Era un aspect edificator al luptei pentru existență și, în același timp, al selecției naturale: cei puternici supraviețuiesc și merg mai departe, pe câtă vreme cei slabi dispar. Vulpile au vizuini și păsările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă până la noi, până la deportații din Bărăgan. Nu. "E numai gândul meu umblând aiurea Și noaptea cu sclipiri de nenufar Trecând prin mine, bântuie pădurea." (A.E. Baconski) Nu. Timp de șase ani de zile, cât am stat cu D.O. în Bărăgan, am avut drept sursă de lumină lampa. Iar când nu aveam petrol, lumânările. "Pădure, sora mea, la tine vin C-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce liniștite catastrofe se petrec în versurile lui Abăluță" spunea Nina Cassian în 1969) început cu volumul Piatra și continuat cu multele volume publicate, fiecare dintre ele investigând alte și alte fațete ale acestui sentiment al nimicniciei care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de unde am plecat cu un diabet. După aceea, mi-am dat seama că experiența aceea m-a ajutat foarte mult ca om și ca scriitor. O experiență care m-a ajutat să mă vindec de maniheismul politic romantic care mă bîntuia înainte de asta și m-a vaccinat complet de iluzii politice. Din poziția pe care am avut-o, președinte de CJ și vice-președinte național în PAC, am avut acces la informații pe care nu le-am fi obținut altfel. Pînă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
părea că acolo lucrurile mergeau excelent și fără mine, pe cînd aici era totul de făcut. Din păcate, acum, parcă e și mai mult de făcut, pentru că, între timp, s-au mai făcut legiuni de tîmpenii. De asta, uneori, mă bîntuie gîndul desțărării. În ultima vreme, mă gîndesc că dacă apuc să mă pensionez, peste vreo patru ani, mă pot stabili în Creta, unul dintre puținele locuri în care mai scriu poezii în ultimii vreo zece ani. Cît ar părea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
știință și religie. Tot mai mulți intelectuali aderă la ethosul transmodern și transdisciplinar. Un sprijin deosebit îl avem în cărțile lui Constantin Virgil Negoiță. Astfel de inițiative sunt, cred, fructul cel mai bun al prieteniei, într-o lume tot mai bântuită de discordie și de flecăreală mass-media. A.B.Aveți regrete? Ce ați fi vrut sa faceți până acum și nu ați reușit? Desigur, sunt multe lucruri care nu au fost împlinite până azi. Toată tinerețea, de pildă, am fișat un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]