7,814 matches
-
căror majoritate, odinioară în cafenele, astăzi stăpânește acest popor. O femeie văduvă, săracă lipită, având copii, își adăpostește mizeria într-o locuință ce e mai mult bordei decât colibă. Această locuință i-a dat-o de pomană un om caritabil. Biata femeie este încărcată acum într-un chip absurd la foncieră. În zadar reclamă, căci, neavând noroc să se bucure de sprijinul vreunui democrat, glasul său nu are putere să pătrunză până la urechile protectorilor de odinioară, în teorie, ai bietului "popor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
îl zicea: vedea ce adânc îl impresiona acest cântec, și din toată atitudinea sa, te încredințai despre nemărginita iubire ce ave el pentru poporul său. Odată l-am întrebat, care e autorul acestui cântec și mi-a răspuns: Ia un biet tânăr transilvănean, care avea durere de inimă pentru nenorocitul său popor; am auzit că l-a compus, l-a cântat și a murit după ce-l cântase". Rândurile lui Ștefanelli vor fi citate și acceptate de o seamă de critici literari
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
declamator, importanța ce era acordată acestei mape speciale. Mapa cu activitate conținea peisaje industriale, portrete de muncitori și scene de muncă. Peisajele industriale erau unul și același, întors pe dos și pe față, fabrica de frînghii din spatele casei, muncitorii erau bieți mahalagii din capul Sărăriei, iar scenele de muncă, sărmanii căruțași din Țicău, încărcînd sau descărcînd. Toate lucrate în felul inimitabil al pictorului, de altfel asemănătoare celor din celelalte două mape. Și doar cu multă bunăvoință supunîndu-se tematicii la modă, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfîrșit, întrebat de reporter cum se simte spiritual, Șerban Cioculescu a răspuns că, spiritual, se simte excelent, atîta doar că-l dor tălpile. S-ar putea ca răspunsul să nu fi fost al ironistului din reputatul critic, ci doar al bietului om pe care, probabil, chiar îl dureau tălpile. 5 mai L-am zărit de Înviere, la "40 de Sfinți", în mulțimea care blocase strada. Fusese, o viață, salariat al județenei de partid. Ostaș vechi, hîrșit în urdorile ideologice. Lumînarea de sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a micșorat, acum e numai jumate din spațiu, deservesc doar două frizerițe. Clienți, ioc. Mă așez în scaun și frizerița, dolofănică, îmi pune prosopul. Și-ncepe: scumpirile, ăștia de la putere (nu i-am votat!, zice lovind pieptenele de foarfece), pensionarii, bieții mineri, guvernul, țărăniștii, legionarii... Pîn' aici, îmi zic, și-mi sare, vorba aia, muștarul, stimată doamnă, zic, pardon?, zice, stimată doamnă, oricum, fiți sigură că, așa cum arătați, fragedă, fragedă, nu veți apuca zilele cînd vor veni legionarii la putere, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil sclipitoare, care, produse chiar azi, sînt roase de morbul unui comunism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de japițe bete și isterice, unele cu un fel de ostrețe de gard în mînă (cu fesuri, se-nțelege), distrugeau, spărgeau tot, felinare, uși, mașini. Am sunat la circa de poliție și nu după multe minute au sosit, într-o biată Dacie, un sergent și un gardian cu arma la umăr. Haita însă dispăruse brusc înaintea sosirii acestora. Dar, din sila ce mă cuprinsese, tot am rămas cu ceva: am aflat de la tînărul polițist că în noaptea Revelionului cei doi aveau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui. Îmi explică, afabil. Și, drept "răsplată", îi ofer pliantul cu Ușile mele. Îl ia, îl cercetează profesional și exclamă: o, che lavoro! E unicul meu moment venețian în care, iluzionat, îmi vine să cred că nu sînt doar un biet... anonim. 13 iunie Șuvoiul trăpașilor lumii, pe Strada Nuova, are ceva de manevră psihiatrică. De la un pavilion la altul. Necesară scoaterii, o clipă, din chingile claustrării clinice. Omenirea asta, nevoită să se strecoare prin țarcul coșcovit ce-o poartă fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voteze iar pe moștenitorii trădătorilor de țară, eu, și oho, nu numai eu, dă-mi voie să-mi aleg din istoria noastră zbuciumată segmentul ei nobil și demn; vivat! 10 august Parcă nu l-a născut nimeni. E-atît de strîmb, bietul de el, că te miri cum de nu se sinucide. Dar sinuciderea oricum nu intră în vederile lui. Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
etiopienii îi cheamă Selasie, de la împărat pînă la atlet), deci îndată după cursa cu răpitorul (răpitor, în sensul că-ți răpește somnul) alergător, TVR 2 ne oferă (la știri) imaginea unui exemplar din rasa noastră, pe numele lui Otzi, dezghețat, bietul de el, de-abia acum, în Alpi, după 5000 de ani. Ruptă-bucățică, doamne iartă-ne, cu cel ce tocmai alergase. De unde, nonagenarul unchi Costică, aflat și el în camera cu televizor, zice: Cum, dom'le, mai 'nainte alerga, iar acu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oglindesc sălcii plîngătoare? Evident, nimic. Treceam, peripatetizînd, cu medicul militar prin fața Casei Pogor și, în dreptul cimitirului cu ruși căzuți în război, cimitir încă în curtea muzeului pe-atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît. Dacă, incitat de moment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceva la pungă orașul e vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor de divorț. "Strigătul" nordicului Edvard Munch (1863-1944) e biet scîncet pe lîngă ororile urlate de insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe... magistralele epocilor de aur. De cîte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind încă un pic la Gambrinus, să cogităm, între două halbe, că omul n-a fost în stare cu toate sculele lui de ultimă oră să prevadă un biet cutremur de pămînt, d'apoi viitorul. Și încă: dacă n-a fost în stare, pînă și din trecutul lui, oricum trăit, să tragă o biată lege de conduită în folosul prezentului, cum Dumnezeu să tragă una pentru același prezent din nebulosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-a fost în stare cu toate sculele lui de ultimă oră să prevadă un biet cutremur de pămînt, d'apoi viitorul. Și încă: dacă n-a fost în stare, pînă și din trecutul lui, oricum trăit, să tragă o biată lege de conduită în folosul prezentului, cum Dumnezeu să tragă una pentru același prezent din nebulosul viitor! Credem că Malraux a vrut, pur și simplu, să se amuze. Și, ca orice modern ce se respectă, și-a plasat cumva predicția între
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în odraslele lor care stau acum la masă cu regele și vîntură cancelariile occidentale. Dau curs invitației lui cinegetice: Hai, s-a deschis sezonul la iepuri! Parcă văd șuvița de sînge, prelingîndu-se, din nara aburindă, pe gulerul alb, pufos al bietului animal. Gata, mersi, iubitule, îi spun... omului cu arma, prefer să revăd, în Skira, superba Au lapin agile a blîndului Utrillo. Și-o iau urgent, pe jos, înapoi, spre oraș. 30 mai ... Și uite-așa, pîș-pîș, cătinel (dar apăsat), înapoi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în stare a-mi impune o concluzie cu aer general. Într-o țară în care, slavă domnului, palierul de sus al artelor vizuale a dat, nu o dată, tonul mondial! Și pentru ca șfichiul francez să nu sufere total nici chiar în bietul talcioc cineva scosese pe tarabă portretul drăguțului monstru Brejnev (eu fiind,de altfel, singurul care știam, acolo, în acea amestecată lume, că pentru români, figura mongoloidului nu fusese defel o glumă...). Revenind la ancheta (artistică) de pe trotuar, mă întreb de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceva mai departe, un Dinamo Stockholm? O Steaua Copenhaga? Rîsul lumii. De ajuns, în fine, la recentul show dinamovist din Copou. Să-l luăm în nuanțele lui trandafirii. De n-ar fi de-a dreptul albastre. Așadar, meci crîncen între biata echipă ieșeană și bluegalonata ei adversară. La oficială, un șir lung de fotolii ca la nici un alt meci rezervat babanului staff oaspe. Cu cîteva momente înaintea fluierului de început, comandoul dinamovist își ocupă, înfoiat, locurile: niște robotizați Becali, unu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nici urmă de găunoșenie patriotardă în formulare, din moment ce abolirea totalitarismului chiar oferă totala împlinire de sine. Fie ca recurgînd, o secundă, la nota sarcastic glumeață singurii români care să-și mai dorească împlinirea într-un Occident mirabil să fie doar bieții căpșunari. Și asta nu sub apăsarea implacabilului destin, ci ca soluție de moment. 13 decembrie Probabil că drăguțul băiețică ce-mi bătea acum o săptămînă în ușa atelierului, înmîndu-mi invitația la un iminent vernisaj, era chiar pictorul. Părea plin de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
purtate cu numitul BEJAN GHEORGHE din comuna Obârșia, care, printre altele, a spus: „Ai văzut ce ne fac comuniștii, ne lasă pe drumuri, că ne fărâmă casele, ne mută, nu le mai ajunge terenul de muncă ca (sic!) să muncească biata lume să trimită în alte țări unde mor de foame, ce zor am avea noi de alții din alte țări. Până acum, a mers cum a mers, dar cu sistematizarea i-a pus vârf, să fărâmi ce a făcut omul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
cuvintele lui Miron Costin, din Letopisețul țării Moldovei de la Aron Vodă încoace (cap. III, paragraf 12), selectate de savantul A. D. Xenopol ca motto la prima și cunoscuta-i sinteză a istoriei naționale: “iară nu sînt vremile supt cârma omului, ci bietul om supt vremi”. Rostite mult prea adesea în răstimp, pentru a sugera, îndeobște, neputința individului confruntat cu feluritele și nebănuitele obstacole ivite în calea propriului destin, asemenea cuvinte se potrivesc, parcă, mai curând generației de sacrificiu reprezentată de (și prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și lipsa ei de condiționare, Divinitatea se află la originea permanentă a ceea ce psihismul va genera în cele două direcții inverse, a macrofizicii omogeni-zante și a biologiei sau a vieții eterogenizante". Universul psihic ar fi deci locul Divinității, în vreme ce noi, biete ființe umane, suntem exilați în universul macrofizic. După moartea noastră fizică, poate că vom face călătoria prin universul biologic pentru a ne putea alătura apoi Divinității, în universul psihic. Pentru Lupasco, lumea, ca și individul, poate fi bolnavă. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
se stinge pleoapele-mi tulbură. Au ce-am făcut? mînia și-ndurarea sînt una pentru mine; Uitîndu-mă la tine, Chip de ape stinse, mă dau napoi De la mînia-mi fioroasa spre chipul tău care-i părere. Enion, revino. De ce se stinge biata-ți față precum un nor de ploaie 200 Topindu-se, șiroi de lacrimi care cad, lacrimi și altceva nimic! Enion, Fără substanță, fără glas, plîngînd, pierit-ai, lacrimi și altceva nimic! Enion, Pierit-ai pe vecie din fața ochilor de apă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apoi totul e-n jos, spre orice cale Spiritele mi-aș întoarce, nici-un sfîrșit în totul nu găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Și plămădit-a un Bărbat, să fie-a ta pereche, O, Dragoste Întunecată și Pierdută! Cînd veni vremea, ieșind afar' din pîntecul lui Enion, 295 Tu și-acel demon Los pe lume-ați fost aduși. Ah, gelozie și durere! Ah, biet întunecat și dezbinat Urthona! acum Năluca străbătînd rătăcitoare A' lui Los adîncuri, sclavul Creației pe care am zidit-o204. Noapte și zi pentru Los trudesc; asculta însă viziunea mea. Zăresc în tine viitorul. O voi aduce jos pe dulcea Vala 300
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cheamă Tirța; Ea e Rahab numită; și feluritele lor chipuri dezbinate se cheamă Fiicele-Amalecului, Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor. Ascultați cîntecul Femeilor Amalecului: 295 "O, biată făptura omenească! O, biet copil al suferinței! De ce să rătăcești departe tu de Tirța? de ce să mă silești cătușe să iți pun? Dacă mă părăsești, mă mistui-voi peste stînci. Aceste fibre ale ochilor care obișnuiau să-ți rătăcească-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]