5,219 matches
-
teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și caracterul implacabil, imuabil al sorții acestuia. În ceea ce privește raportul dintre opera lui Urmuz și literatura absurdului, termenul de "precursor" se potrivește întrucât paginile sale "bizare" transpun nu doar un joc mental care insolitează prin alogicitate, ci și o concepție ontică vizionară, certificată tragic de propria conduită. Funcționarul justiției săvârșește gestul impus de deliberările conștiinței, după ce nenumărate probe au condus la verdictul "absurd" în privința sensului existenței
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Adicătelea, ce-are a face acceleratul cu talpa dumitale? Dă-mi voie, cine trădează?44 Și totul în stilul lapidar, expeditiv și cinematografic al autorului Momentelor. Un cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1990. Stănoiu, Damian, Cazul maicii Varvara, Editura Porus, București, 1991. Teodoreanu, Al. O., Hronicul Măscăriciului Vălătuc Proză umoristică, postfață de Gh. Hrimiuc, Editura Junimea, Iași, 1989. Topârceanu, George, Opere alese, vol. I, E. S. P. L. A., București, 1959. Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, București, 1985. Valjan, I., Teatru, Generația de sacrificiu, prefață de Despina Valjan și Ion Potopin, Editura Minerva, București, 1985. Zamfirescu, George Mihail, Teatru, Editura Minerva, prefață de Valeriu Râpeanu, București, 1974. 2. Antologii Antologia piesei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, ed. cit., p. 635. 73 Demonstrată, între altele, de rolul avut în promovarea literaturii lui Urmuz, căruia, se știe, i-a publicat în Cugetul românesc, în 1922, două dintre prozele sale bizare: Pâlnia și Stamate, Ismail și Turnavitu. 74 Tudor Arghezi, Tablete din Țara de Kuty, Editura "Națională Ciornei" S.A., București, 1933, p. 23. 75 Idem, p. 73. 76 Tudor Arghezi, Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna Vestire, Lina, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
in abstracto", dacă dânșii nu ar fi fost creați de o întâmplare, o soartă care mai de loc nu ține seama dacă obiectele creațiunilor ei corespund, în forma și mișcarea lor, cu numele ce li s-a hărăzit" (Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p. 54). 17 I.L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 146. 18 Nicolae Balotă, op. cit., p. 538. 19 George Pruteanu, articolul Proteicul Urmuz, în Cronica, 49/ 1969, p. 7. 20 Urmuz, Pagini
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p. 54). 17 I.L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 146. 18 Nicolae Balotă, op. cit., p. 538. 19 George Pruteanu, articolul Proteicul Urmuz, în Cronica, 49/ 1969, p. 7. 20 Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p.22. 21 Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p. 22. 22 Idem, p. 54. 23 Urmuz, op. cit., p. 44. 24 Idem, p. 64. 25 Urmuz, op. cit., p. 24. 26 Idem
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I, Proză literară, ed. cit., p. 146. 18 Nicolae Balotă, op. cit., p. 538. 19 George Pruteanu, articolul Proteicul Urmuz, în Cronica, 49/ 1969, p. 7. 20 Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p.22. 21 Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p. 22. 22 Idem, p. 54. 23 Urmuz, op. cit., p. 44. 24 Idem, p. 64. 25 Urmuz, op. cit., p. 24. 26 Idem, p. 32. 27 Idem, p. 48. 28 V. Constantin Trandafir, capitolul "Politica
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sursa puterii sale, deși relația reală era inversă (doar existența partidelor comuniste și a URSS a menținut doctrina, care este cel mult o curiozitate ce se erijează cu disperare în știință dar, spre deosebire de orice discurs științific decent, exhibă unele trăsături bizare: recursul la argumentul autorității deține cel mai important rol, se consideră de nedepășit, aparține unui grup definit și doar apartenența la acest grup îl face inteligibil, se consideră criteriul suprem al adevărului și decide în virtutea acestui fapt asupra justeței ipotezelor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
deseori sabotat de fusta ei Donna Karan prinsă din greșeală în desuuri, de un fir deșirat care înainta amenințător în dresurile marca Wolford, sau (cel mai negru coșmar al ei) de poticnirile care o trânteau la pământ în cele mai bizare poziții. Întotdeauna fusese stângace în copilărie, chiar și în faza de prințesă. Acum se străduia din greu să nu mai fie. În oglindă arăta în regulă, în ciuda unei șuvițe de culoarea mierii încolăcite după urechea stângă. O netezi, deși își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de groază și la scelerați care te urmăresc cu toporul în mână, însă Darcey râdea și spunea că nu are destulă imaginație pentru asta. Deși acum, auzind doar zgomotul surd al aparaturii electronice, își dădu seama că era puțin cam bizar. Dar măcar nu era întuneric. Asta ar fi speriat-o îngrozitor. Singura ei fobie era întunericul complet, dar lumina la InvestorCorp funcționa pe bază de senzori, adică se aprindea sau se stingea în funcție de locul unde se aflau oamenii din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă nu cumva, văzând-o din nou la restaurant, bărbatul nu ar părăsi-o pe Nieve chiar atunci și acolo. Știa că întâlnirea de la castel îl tulburase. Reacția lui la eventualitatea de a fi văzut de Stephen împreună cu ea era bizară. În mod cert, îl preocupa ceva, iar asta o determinase să se întrebe dacă totul era într-adevăr atât de roz în cuplul Nieve-Aidan. Dar cu cât stătea mai mult la bar cu paharul de vin în față, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
înfricoșător. —Știu. Dar e adevărat. Nu te-am uitat, Darcey. Când mă gândesc la tine, încă am durerea aceea sfâșietoare în piept, iar câteodată mă cuprinde și mânia. Nu vreau să desfigurez pe nimeni, dar mi-e cunoscut sentimentul. —Neil! —Bizar, nu? Dar... dar ai fost cât pe-aci să te logodești cu altcineva. Ești împreună cu Anna. Ai uitat de Marmite. Neil o privi uluit. —Ce? —La concurs, zise ea. Cuvântul francez pentru „cratiță“. Ai uitat. —Ba nu, n-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
i-a oferit cel mai bun pretext pentru "dezinfecția magică", cum o numește Huxley. Cu aceasta, o istorie s-a încheiat. Și alta a început. Așa s-ar părea, simplificând. În realitate, am, în acest oraș relativ tânăr, o senzație bizară. Ciudad de Mexico îmi pare îmbătrînit de o istorie secretă pe care o presimt în aerul rarefiat la această altitudine de peste două mii de metri. Există orașe cărora le ajunge un mit, o fantomă, un monument ca să trăiască în umbra lor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
loc. Abia la câteva decenii după aceea, Coatlicue a fost dezgropată definitiv. A fost pusă la început într-un colț din holul Universității, apoi într-un coridor, fiind socotită nu o operă de artă, ci o curiozitate științifică și istorică. Bizara aventură s-a încheiat la muzeul național de antropologie, Luvrul Mexicului, unde Coatlicue tronează acum în marea sală consacrată culturii aztece. Cum să ți-o închipui pe Coatlicue alături de Venus din Milo? Chiar dacă adevărul e tot mai puțin comparabil cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în stradă, să se inspire din limbajul ei. Barocul corespunde perfect înclinațiilor naturale ale mexicanului, gustului său pentru podoabe și ceremonii, și se armonizează de minune cu soarele strălucitor, cu pământul fierbinte din care țâșnesc cactuși de formele cele mai bizare sau păduri unde arborii și lianele se amestecă. Discipolii tropicali ai lui Churriguera au învățat ornamentația în primul rând de la flora din junglă și au încorporat în operele lor și ornamentațiile de pe vechile pietre. Într-un fel, barocul e aici
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
toate emană parcă din ziduri, sunt o prelungire a zidurilor. Aerul e îmbîcsit de o pâcla fină și am senzația că va ploua. Sau chiar plouă? Parcă a tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de copal. Rămânem aici doar o noapte. Mâine, înainte de prânz, vom fi la Palenque, celebrul "oraș" pustiu situat în inima junglei, cu ruinele sale părăsite la care visează toți
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
crezând din ce în ce mai puțin în șansa lor, când, deodată, sub plantele care barau drumul au descoperit o stelă impunătoare, acoperită cu hieroglife ciudate... apoi altele, ruine aproape devorate de pădure, unele prinse, înlănțuite de rădăcinile și de ramurile arborilor tropicali... Întâmplarea bizară cu indigenul care s-a apropiat în zilele următoare declarând că era "proprietarul" junglei unde fuseseră descoperite monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și de arbori ceiba... pietre enigmatice despre care lumea nu știa nimic, nici despre civilizația
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
se zbârcește ca obrazul unui indian bătrân, iarba devine prăfoasă, cenușie și chiar cenușă. Și totuși, mexicanii au un fel anume de a vorbi despre secetă, surprinzător. Aproape tandru, aș spune, dacă nu m-aș gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva care vrea să se arate și în fața naturii primejdioase un macho... arbori de Yucatan Dimineața, privind pe fereastră, descopăr că nu există în împrejurimi, până în zare, nici o clădire. Numai o junglă scundă, de înălțimea aracilor de viță
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pustiu însorit. Din când în când, pe șosea trece câte o mașină. În rest, nimic. Și chiar aceste mașini nu fac decât să accentueze senzația de singurătate. Nu știu de unde vin, încotro se duc, nu există indicatoare și am impresia bizară că nici n-are importanță dacă se duc într-o direcție sau alta. Fluturi grași, puternic colorați, niște flori mov și, ceva mai departe, ruinele secetoase de la Uxmal, care se văd de aici, întrerup pentru câteva clipe monotonia cursei lor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
arăta în spectacol, i-am atribuit eu un chip. Întâmplarea a făcut să găsesc într-un album fotografia unui copil adevărat din Mexic care semăna, cumva, cu "ficțiunea mea". Aceeași privire bănuitoare și tristă. Am privit fotografia cu un sentiment bizar: că în Mexic e permis să-ți închipui un copil în vârstă de câteva veacuri. filozofia "macho" Excedat de soare, mă așez pe una din pietrele ruinelor de la Uxmal. Privesc în jur fără să caut ceva anume. Și deodată îmi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri mirosind a vechi și a petrosin, suiam scări în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în curtea liceului, sub un panou de baschet, și așteptam autobuzul care avea să ne ducă la Budila. Colegii mei, pe care azi mi-i amintesc cu amuzament și cu un pic de nostalgie, cum îmi aduc aminte toată epoca bizară a rock-ului și a hipsterilor, a magnetofonului și a revoltaților fără motiv, pe atunci mă oripilau. îi simțeam ca pe o hidră ostilă sau o societate ocultă din care n-aveam să fac parte niciodată. Tâmpenia și vulgaritatea lor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nici una... Bineînțeles că atunci nu i-am dat nici o atenție lui Lulu, care avea să fie totuși o axă a vieții mele, așa cum viermele cu antene și piciorușe este axa fluturelui. Și care (acum îmi trece prin cap ideea asta bizară, când vizualizez fața lui având ceva demonic, dar și ceva inofensiv, un demon rizibil, un Abbaddon măscărici) s-ar putea să fie de fapt o amintire-paravan pentru ceva și mai adânc, și mai îndepărtat, pentru o cameră și mai secretă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de mozaic dulce și geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un cocon în parfumul lui vulgar prin încăperi colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce bizare pe timpane și ferestruici ovale la-nălțimi care-ți tăiau respirația. Ne-am oprit chiar sub crucea bolții, și Lulu s-a-ntors cu fața spre mine. Am stat câteva minute împietriți în aerul 145 oliv. îl priveam, o priveam drept în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
memorie, ca un cordon ombilical care m-ar lega de acel Victor de mult putrezit în mine, dar care mă privește mereu din aerul mai pur al oglinzii. De tine, Victor, singurul meu prieten, singurul pentru care scriu paginile astea bizare, mâzgălind filele albe cum aș impregna cu sânge și cu puroi tifonul înfășurat pe o rană. Tu știi ce a fost viața mea de atunci încoace. Anul de armată, apoi facultatea, cartea de povestiri cu succesul ei care m-a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]