6,712 matches
-
Perú. Imnul colegiului! CÎntați cu toții! Cei care stăteau lîngă un boboc cîntau cît Îi țineau puterile ca să-l umilească fiindcă nu știa cuvintele. În sfîrșit, domnișoara care-i Învăța spaniola, o fandosită pe care o văzuseră cu un tip pe bulevardul Wilson, ridică mîna și le făcu semn să Înceapă cu toți odată Imnul Național. CÎteva săptămîni mai tîrziu, l-au prins pe Martinto scriind TRĂIASCĂ MARTINTO pe pereții closetului; grăsanul și-a primit pedeapsa imediat: l-au lăsat o săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-au repezit vreo zece, ba chiar mai mulții, oferindu-se să ducă ușa pentru mămica; bineînțeles că ei i-au spus doamnă și pe urmă au băut zdravăn de toți banii pe care-i primiseră de la ea. Trecînd pe bulevardul Salaverry, se gîndea la meșterul acela de la țară, foc de inteligent, care restaurează toate obiectele vechi cu o Îndemânare extraordinară, era un darling omulețul acela guraliv. Juan Lucas va fi Încîntat de ușă, Întotdeauna o felicită pentru noile achiziții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rotofeiul e cunoscut, are Întotdeauna ușile deschise și apoi mersul lui legănat În ritm creol și corpolența lui acceptată ca o parte integrantă a hranei noastre cea de toate zilele, chiar dacă are un gust astringent, Îi Îngăduie să treacă pe bulevarde și străzi interzise pentru oamenii mai subțiri, fără ca nimeni, niciodată, să fi fluierat În urma lui: mă fătălăule! sau: ia te uită ce paiață! și să strige după el cu glas pițigăiat. — Excelent! exclamă Juan Lucas, gustînd din paharul de pisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
patra oară, dar le ieși Înainte un șir de automobile și trebui să frîneze brusc, „ Pastele mamei voastre!“, strigă, făcîndu-se că nu-i pasă de ploaia de sudalme care se abătu asupra lor. După cîteva minute Mercedesul gonea iar pe bulevardul Abancay. Julius pătrundea pentru prima dată În cartierele vechi ale orașului și era numai ochi. Alături de el, Susan Își punea ochelarii de soare și Întuneca peisajul, fiindcă Îi făcea rău să-și amintească de mizerie după un prînz atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spui să ne dea o primă? — ... — N-o să ne spui că n-are de unde... Zici că spune că-l costă o avere casa asta? — Atunci de ce-și face casă nouă? Nu-i ajunge vila pe care o are pe bulevardul Salaverry? — ... — Inginerul! Îl văzură pe inginer coborînd din mașină, Împreună cu arhitectul și dădură fuga să-și ia gălețile. Groapa cu mortar Îi aștepta plină, Începea din nou primejdiosul urcuș În șir indian al zidarilor. Această scurtă pauză, astăzi prelungită ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar putea să fie balonată de gaze, Nilda i-ar fi explicat... Autobuzul ăsta o s-o ducă pînă la Ministerul de Finanțe, acolo o să ia autobuzul de pe linia Descalzos-San Isidro și n-o să se mai dea jos pînă la intersecția bulevardului Javier Prado cu bulevardul Pershing; de acolo va merge pe jos, fiindcă era mai ușor, pînă la Country Club. Deocamdată era foarte greu să ferească pachetul de lovituri și biata Arminda trebuia să se lupte din greu ca să păstreze cămășile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
balonată de gaze, Nilda i-ar fi explicat... Autobuzul ăsta o s-o ducă pînă la Ministerul de Finanțe, acolo o să ia autobuzul de pe linia Descalzos-San Isidro și n-o să se mai dea jos pînă la intersecția bulevardului Javier Prado cu bulevardul Pershing; de acolo va merge pe jos, fiindcă era mai ușor, pînă la Country Club. Deocamdată era foarte greu să ferească pachetul de lovituri și biata Arminda trebuia să se lupte din greu ca să păstreze cămășile neșifonate așa cum Îi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de San Isidro, peisajul devenea din ce În ce mai frumos, erau din ce În ce mai mulți copaci și casele erau mereu mai frumoase, transformîndu-se treptat În palate și castele. CÎnd ajunseră pe Javier Prado totul se umplu de flori, plante agățătoare și copaci Înverziți care străjuiau bulevardul și Păsărica parcă se trezi pe o creangă și se porni pe cîntat, Într-un tril nesfîrșit, ca o pasăre care vestește primăvara. Se apleca atît de tare, Încît uneori Arminda se temea să nu cadă sau mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe deasupra Îl făcu să simtă că el era căpitanul corăbiei și că avea obligația de a face ordine printre pasageri și că Păsărica era o femeie nenorocită, ca să știe. Începuse să se Întunece, cînd Carlos, la volanul Mercedesului, intră pe bulevardul care duce de la Javier Prado la Country Club și o văzu venind. „Uite că sosește Cucoana“, Își spuse și opri automobilul ca ea să se poată urca și să o scutească de această ultimă bucată de drum. Arminda Înaintă mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Împreună la Acvarium. Stînd În față alături de Carlos, urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea Păsăricii. De cum au intrat pe bulevardul Javier Prado Începu să-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri de boschete care mărgineau grădina ce Înainta ca o panglică verde, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri de boschete care mărgineau grădina ce Înainta ca o panglică verde, Între cele două culoare ale bulevardului. Se uită o clipă la Julius și se gîndi că ar fi putut să-și descarce sufletul povestindu-i Întîmplarea, dar de cîteva minute nimeni nu scosese o vorbă și apoi de cîțiva ani ea nu mai povestise nici o Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
caute iubitele În alt cartier, o iubită În fiecare port, ca marinarii. Seara, Luque a furat mașina cumnatului său și tot cartierul În păr, ca sardelele În cutie, plecă să se Îmbete și ateriză beat turtă Într-un bordel de pe bulevardul Colonial. Trei se aventurară luîndu-și inima În dinți, ceilalți n-avură nici curaj, nici bani pentru aventuri, doar pentru a mai bea cîteva sticle de bere. Doi dezertară Îndrăgostiți lulea după cea de a treia sticlă, unul chiar vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu prietenele din iarna aceea, doamna marchiză, cîteva soții de ambasadori, cîteva soții de alți Juan Lucas sau de alți jucători de golf pur și simplu. Începuse să se Întunece la Lima cînd Carlos străbătu Colmena și o luă pe bulevardul Tacna, ca să meargă apoi tot Înainte spre Arequipa, unde era Academia de muzică a nepoatei lui Beethoven. Nu putea să se abțină să nu rîdă văzîndu-l pe Julius cu o falcă Într-o stare de plîns și neizbutind să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Fernandito rămăsese mai departe foarte liniștit și furios. Era din ce În ce mai matur, sau mai ursuz, sau mai prost dispus. PÎnă și Morales Îi știa de frică. Profesoara de spaniolă, care era o fandosită și o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, a spus că Fernandito era un caz excepțional de trufie, ceea ce făcu să i se Încrețească pielea lui Sánchez Concha, care se simți dintr-odată un bătăuș oarecare pe lîngă el. „Gata, nici o vorbă, hotărî Sánchez Concha, chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timpul pe gînduri. Prinse obiceiul de a sta pe gînduri, cum ar fi spus el, dar Într-o dimineață auzi denumirea exactă a stării lui de spirit. Profesoara de spaniolă, fandosita aia pe care o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, spuse că Julius era un copil aplecat asupra lui Însuși și cu o fire precumpănitor reflexivă și În stare să... N-a mai ascultat restul, tocmai pentru că-i plăcea să cadă pe gînduri. Și lui Cano Îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aceea recunoscu privirea care Îl intrigase atît de mult. — Din tată-n fiu! exclamă Al Capone. Fernando Ranchal y Landron de Guevara! — Sărmanul Cano, murmură Julius. Profesoara de spaniolă, aia cam fandosită pe care-o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, le-a dat să facă o compoziție despre un eveniment sau personaj care i-a impresionat mai mult În ultimele luni. Puteau să scrie bunăoară despre vizita cardinalului la școală, ori despre sărbătorirea zilei onomastice a maicii starețe. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la decolteu profitînd de faptul că profesoara se așezase; o făcuse mai mult ca să nu se spună că-i un papă-lapte, dar uite că deodată băgă de seamă că profesoara avea părul roșcat, o văzu sărutîndu-se cu iubitul ei pe bulevardul Wilson și simți că ceva se Înmoaie În el cînd ochii Începură să-i alunece pe forma bronzată care cobora umflîndu-se și devenind din ce În ce mai albă, pînă ce se pierdu cu totul Într-un fior care-i mîngîie testiculele, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fratele lui Bobby. Întorcîndu-se după ce și-a luat rămas-bun de la celălalt frate, Santiago, care Învață În Statele Unite, care a plecat azi cu prietenul lui, Lester, Întorcîndu-se după ce și-a luat rămas-bun de la ei cu camioneta Mercury, care Înaintează repede pe bulevardul Javier Prade?, uitați-vă la mine, nu s-a Întîmplat nimic, absolut nimic, numai că Vilma e o tîrfă mai stricată decît acum cîteva clipe cînd am deschis fereastra, mult mai stricată decît azi-dimineață: azi-dimineață, cînd el a simțit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
înspăimântat până azi. Iubim cu un creier de copil Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și pe care-o iubești cu ade vărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puști zăluzi și frustrați care dădeau note „gagi cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mult spațiu gol între ele. Kearney fusese conceput la o scară prea mare, în epoca în care pământul se dădea gratis, înainte ca adevăratul destin al orașului să se contureze. Drumurile sale se desfășurau într-o rețea de străzi și bulevarde, de parcă din pustiul epic care-l înconjura risca să înmugurească un Manhattan în toată regula. Weber se așeză pe o bancă în fața monumentului, încercând să identifice ceea ce-l neliniștise în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei din nota de plată. Când își luă rămas-bun, o apucă de coate. S-ar putea ca fratele tău să aibă dreptate. Chiar te-ai schimbat. Înainte ca ea să apuce să protesteze, adăugă: În bine, după care dispăru pe bulevardul principal din Kearney, proaspăt renovat. În seara aceea, sună doctorul Weber. Cum o mai duci? întrebă el. Părea sincer îngrijorat. Dar ea refuza să se lase analizată. Nu ea, ci fratele ei avea nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum va arăta peste 15 ani. Cum va arăta însă Dora, habar n am. Poate va avea 1,57 ca mine și se va chinui pe tocuri, poate va locui în continuare la Fribourg și va străbate în fiecare dimineață bulevardul Perroles până la Liceul Sainte-Croix, unde predă franceză Noël Ruffieux, îngerul păzitor al capelei ortodoxe, poate va avea umor ca taică-su... Cine poate ști, acum când „les petits Gémeaux“ din toată Elveția romandă intră într-un an fantastic și, cu
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
capătul zilelor mele, de ce m-aș teme oare, atîta timp cît ești cu mine? Prieten brav, rudă de sînge cu moartea ce-a mîndră, chip sumbru, oare n-am pășit Împreună pe milioane de străzi, oare n-am străbătut Împreună bulevardele largi și zbuciumate ale nopții, oare n-am traversat singuri mările Învolburate, n-am descoperit tărîmuri necunoscute și nu ne-am Întors să ne plimbăm iarăși pe continentul nopții și să ascultăm tăcerea pămîntului? Oare n-am fost viteaz Învingător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dintr-o bucată de ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă să doarmă, dar imaginația lui proiecta peisaje urbane în spatele pleoapelor: priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un murmur depărtat al mulțimilor, printre care se auzeau sunete de fanfară. Deschise ochii. Zgomotul nu era imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coboare din autobuzul de suprafață. Ocoliră cu pași grăbiți o perdea de arbori, trecură de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]