6,806 matches
-
turcă: a jurat pe Coran. Mi-am adus aminte, deodată, c-am citit undeva (dacă nu e vorba de o memorie falsă), că în Coran scrie între altele, că „Dumnezeu e destinul”. Dacă e așa, cum Dumnezeu e Înțelepciunea absolută și Bunătatea fără margini, atunci viitorul omenirii este asigurat. Doamna Pavel râde stând de vorbă în curte cu o vecină. Doamna Pavel e mai întotdeauna veselă. Câte ar mai putea să fie! Iată, mai conjug încă, spusele mele la viitor; va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
crâșmarul, cu ochii în sus și cu un deget înainte, parcă voia să-și aducă aminte de ceva; uite!... Îl chemăm și vă înțelegeți din două vorbe... O să-l cinstești cu țuică, domnule... Un pahar, două, trei, cât ai dumneata bunătate... și afacerea s-a încheiat! îți spui eu! pe onoarea mea! Eu, domnule, am fost caporal în oaste, la artilerie!... Mă cheamă Sandu Popescu! Și mă privi tăcând deodată, cu bărbia în piept, parcă voia să-mi vadă mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noduroase, mi se păru înspăimântătoare. Zâmbii: —Dumneata ești Marin?... Pe urmă nu mai știui ce să-i spun. Ce obișnuiești? —Țuică, o țuică mi-e destul, zise el încet, cu voce lină și joasă. O țuică, două, cât ai dumneata bunătate, vorbi zâmbind și frecându-și mânile Sandu Popescu. Pușcașul tăcu o clipă, privind în pământ, apoi mă ținti cu ochii lui rotunzi. —Dumneata ești boierul din Sărățeni? Da! răcni repede crâșmarul; boierul Niculiță! Și așeză cu grijă, pe masă, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ucide taica, când o afla că ți-am dat drumu-n casă... — Atunci de ce mi-ai dat drumul?... Ea parcă sta la îndoială. Dacă zici că te-a pătruns ploaia... Și ochii mari, întorși spre mine numai o clipită, luceau cu bunătate. —Bine Chivo, pentru asta, pentru că ți-a fost milă de mine, să știi că am să-ți cumpăr o păreche de cercei... Ea tăcu, apoi zâmbi. Urmă un răstimp de tăcere. Un cucoș trâmbiță înăbușit, afară. Întunericul din ferestruică slăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grăi el cu sfială, și întinse spre domniță laba-i neagră. Dă-i mâna, să ți-o sărute... șopti Avrămeanu tot în franțuzește. Faliboga ridică ochii spre el. Apoi sărută mânuța înmănușată. — Toate merg bine, Sandule? întrebă iar boierul cu bunătate. Toate, ca-n toți anii, răspunse liniștit Faliboga. Oi veni la curte ș-oi da samă. Acuma n-avem vreme, Sandule, zise Avrămeanu. Suntem numai în trecere... Plecăm mâne dimineață... Și vă duceți departe, stăpâne?... A, da... Tocmai în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
animal; n-are nimic deosebit, decât blana asta întunecată. Încolo, ochiul i-i rotund ca la orice urs și fruntea boltită. Ghiarele parc-ar fi de fildeș. Trebuie să fie un baci bătrân. Și-a adus aminte de locul cu bunătăți și s-a întors și în ist an. Aștepta, poate, să găsească și vin. Culi nu mai descoperea acuma nici o dușmănie și nici o drăcărie căci spaima lui de-atunci își avusese pricina în supărările lui proprii, clocite și înveninate; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
inima. McArthur a pus stăpânire pe sufletul meu, ceea ce e destul de nasol. Dar să pună stăpânire și pe păr...) Oricum, după această vizită, Rachel a început să dea telefoane și le-a spus tuturor celor de acasă despre dulapul cu bunătăți. A urmat o explozie de telefoane din Irlanda. Se apucase Rachel iar de droguri? Sau era adevărată povestea despre cosmeticalele pe care i le dădusem? Și, dacă da, ar putea să primească și ei câteva? De îndată, am făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am spus: — Sunt gata de acțiune, Lauryn. —Bun! Pentru că, știi, se întâmplă o mulțime de lucruri în momentul de față. — Doar pune-mă la curent. — Sigur. Și, Anna, să-mi spui dacă nu poți să reziști. Nu o spunea din bunătate. Voia să zică să o anunț dacă e nevoie să mă dea afară. Și, când o să... se vindece... chestia aia... de pe fața ta? Oamenii de aici detestă imperfecțiunile fizice. —Și mâna? Când o s-o poți scoate din ghips? Apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și m-a strâns în brațe, trăgându-mi fața lângă gâtul ei, astfel că respiram într-o perdea deasă de păr. — O să fie bine, iubito. —Mulțumesc, am mormăit cu un ghemotoc de păr în gură, gata să plâng văzând atâta bunătate. M-a eliberat și a spus: Și iat-o pe Mackenzie. M-am întors și-am văzut o fată mergând de-a lungul holului de parcă mergea pe podium la o prezentare de modă. O Prințesă din Park Avenue, cu păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fapt) trebuia să plătească intrarea - o avere, ceva de ordinul a sute de dolari - dar, odată intrat, puteai să cumperi haine de marcă la un preț de nimic; mai erau obiecte promoționale, tratamente gratuite, tombole și o pungă fantastică de bunătăți la ieșire. —Standul nostru e de două ori mai mare anul ăsta, dăm cadou genți de plajă Candy Grrrl și, cireașa de pe tort, am convins-o chiar pe Candace să vină și să facă schimbări de look. Prezența ei acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
obținut mâna ei, apoi a fugit împreună, fără a cuteza să mai dea vreo veste, ca și cum ar fi fost niște răufăcători. — Ai vrea să-ți dau pentru ei un permis de liberă trecere? O grațiere? Le va pregăti secretarul meu. — Bunătatea domniei voastre nu cunoaște limite! Să vă dea Dumnezeu viață lungă! Eram dator să rostesc formulele consacrate, dar n-aveam de gând să abandonez. M-am aplecat la urechea monarhului. Prietenul meu, șeriful Ahmed, a fost foarte afectat de soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a zugrăvi o viață de om, acesta nu pot fi altele decât omenie și vrednicie. O viață exemplară de dascăl, care a știut să împletească de fiecare dată cu măiestria și înțelepciunea istoriei din care nu învățăm totdeauna destul, cu bunătatea și devotamentul față de copii, de colegi și de familie... Ce cugetare ar fi mai potrivită pentru un astfel de destin, decât înțeleptele gânduri ale voievodului Dimitrie Cantemir: Toată omenia și vrednicia omenească într-acesta se împlinește: pe neputincios să ajute
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
femeile din India. Mâncare asiatică pe bază de mirodenii, orez, legume, carne și iaurt Sărbătoare hindusă, cunoscută și sub numele de Sărbătoarea Luminilor Împărat indian din secolul 3 î.Ch., cunoscut drept Asoka cel Mare, extrem de apreciat de supuși pentru bunătatea sa; figura sa e asociată cu emblema statului Joc de cuvinte - Utterly Butterly Delicious Butter Factory (engl., în originală Sistem de îngrijire a sănătății, apărut în India și extrem de popular astăzi în Asia. Desert indian din aluat aromat, însiropat, servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Vultur-în-Zbor. Acum m-am făcut bine. — Mâine-dimineață, zise în grabă Dolores. După o noapte de somn bun. Nu există moment mai bun decât prezentul, spuse Vultur-în-Zbor. — Mâine, îl rugă Dolores O’Toole. Vultur-în-Zbor trase aer în piept. — Din moment ce trăiesc prin bunătatea dumneavoastră, rosti el, în mod normal sunt la mila dumneavoastră. Mâine e foarte bine. Virgil Jones își luă un aer vesel. Hai să-ți sărbătorim însănătoșirea, spuse el. Cred că în seara asta putem tăia un pui. De fapt, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cald. Broască, a spus și eu am orăcăit. Du-te, a spus, și eu m-am dus. De groaza țâțelor. Atunci. însă. înainte. Fiică a Fiului Răsare, iar eu credeam că mă iubea. în casa plăcerii eu am plătit cu bunătate. Ești atât de bun, spunea ea, atât de bun, și eu credeam că mă iubea. Iubirea crește și-și înghite propria iubire, o digerează și o scuipă. Mistuit de sucurile gastrice ale iubirii ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întorci acolo după rușinea pe care ți-a provocat-o, dar du-te. Eu n-o să-ți stau în cale. — Trebuie, Iocasta! spuse disperat Virgil. Trebuie să-i arăt Poarta lui Vultur-în-Zbor. — Vultur-în-Zbor! strigă femeia. Omul care ți-a răsplătit bunătatea cu trădare. Omul care mi-a răsplătit bunătatea tulburând-o pe Media. Omul care n-a adus decât necazuri tuturor celor care l-au primit. Ai face orice pentru el. Virgil Jones rosti încet: — Vultur-în-Zbor e cel care face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
provocat-o, dar du-te. Eu n-o să-ți stau în cale. — Trebuie, Iocasta! spuse disperat Virgil. Trebuie să-i arăt Poarta lui Vultur-în-Zbor. — Vultur-în-Zbor! strigă femeia. Omul care ți-a răsplătit bunătatea cu trădare. Omul care mi-a răsplătit bunătatea tulburând-o pe Media. Omul care n-a adus decât necazuri tuturor celor care l-au primit. Ai face orice pentru el. Virgil Jones rosti încet: — Vultur-în-Zbor e cel care face asta pentru mine. — Toți! izbucni Iocasta. Plecați cu toții! Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noi doi? Lumea începuse să se împuțineze. M-am uitat cu disperare în jur, sperând să găsesc salvarea, când îl zăresc pe Sebastian Shaw, cu bretonul lui răvășit, apropiindu-se de noi. —Sebastian, l-am strigat. Aici! Sebastian a avut bunătatea să se ofere să mă ducă acasă, i-am explicat lui David Stronge. Ar fi fost o mare plăcere pentru mine să... încercă el să se împotrivească. Se cam precipită treaba, nu, David? spuse Sebastian cu o îndrăzneală de lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un străin înainte să știi măcar unde e baia? Între timp îmi pusesem cămașa. — Ți-ar fi ieșit mai bine discursul dacă nu ai fi fost gol-pușcă în mijlocul livingului, am ripostat cu un o tentă de asprime în voce. Avu bunătatea să se privească de sus în jos. Era o perspectivă tentantă și pentru mine, dar trebuia neapărat să merg la toaletă. —A doua pe dreapta, a strigat în urma mea, în timp ce părăseam camera. Baia era foarte curată și aprovizionată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să înțeleg cum își câștiga banii. Dacă aș fi fost o persoană grijulie, i-aș fi gătit cina și i-aș fi șters fruntea de sudoare. Așa cum și făceam: mă duceam des să-l ajut să mănânce o mulțime de bunătăți la pachet. Marea varietate de mâncare de calitate pe care oamenii erau dispuși să ți-o livreze acasă - cu condiția să locuiești în zona lor de acoperire - mă uluia. Nu era ieftin, dar nici cartea de credit a lui Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avea să mă întrebe, nu am cheia de la apartament. Charles a vrut să-mi dea una, dar nu a avut timp, înainte... Am înghițit și am continuat curajoasă: — Mă întreb dacă ați fi atât de amabil... știu că profit de bunătatea dumneavoastră și aș fi foarte fericită să vă pot răsplăti... am strecurat o hârtie mototolită de douăzeci de lire din geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Că m-am lăsat dat pe păcăleala unor vorbe în care cei care mi le vindeau nu numai că nu credeau, dar le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
altă libertate decât aceea din anii anteriori. Mă descopăr un altul și abia acum parcă mă simt solidar cu mine. Scrisul îmi dă o putere interioară ținând, cred, de puterea mistică. Așa cum m-am simțit întărit, în dese rânduri, de bunătatea Dumnezeirii, așa simt acum că scrisul îmi întărește zilele. E un fel de sevă care se revarsă în mine din aceste cuvinte așternute. Tăria lor, unul lângă altul, solidaritatea lor în tâlcul pe care pare că eu li-l dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am dat un interviu unei tinere pentru o revistă a cinematografelor. Nu știu prin ce m-a făcut să-i vorbesc pentru interviu. Fiorul că dau primul interviu „profund“ de până acum? Mi-a plăcut de ea? M-a înduioșat bunătatea sufletului ei (ghicită)? M-au amețit cine știe ce gânduri excitante? Nu cred. Pur și simplu, furat de scrierea acestor pagini, am vrut să văd dacă textul se urzește și în discurs, nu numai în mersul tocului pe hârtie. Dacă timpul scrisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
moment. Și, simultan cu frica, mai puternică decât groaza clipei, bucuria că mi-e dat să mor cu Ea în ureche, cu vocea Ei în mine. M-am simțit atunci, într-adevăr, ocrotit de Dumnezeu. I-am simțit puterea și bunătatea, milostenia și marea taină a vieții pe care ne-o dezvăluie, într-o fulgerare de clipă, arătându-ne Moartea. Pentru mine, atunci, în clipa cutremurului din ’77, Moartea mi-ar fi venit cu glasul Ei rămas în mine. Acum... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]