5,129 matches
-
indignat. Tot nu-l putea ucide Timpul reveni - În sens invers. Procese, expertize medicale, Preston Exley ponegrit pentru că lăsase În libertate un asemenea monstru. Ținu trăgaciul apăsat mult timp. Dar tot nu-l putu ucide. Ed Îl ridică și Îl cără pînă la mașina lui. Sanatoriul Pacific din Malibu Canyon. Ed Îi spuse paznicului de la poartă să i-l aducă jos pe doctorul Lux. Căpitanul Exley voia să-i Întoarcă un serviciu. Paznicul Îi indică un loc. Ed parcă și rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gesturile în tăcere. Nu-l auzise intrând în casă, probabil nici nu-și bătuse în ușă ritmul știut doar de el. A încremenit cu rujul în mână, ar fi vrut să se șteargă repede sau să-i spună să se care sau să-și ceară ea iertare sau... Dar a pufnit-o râsul. Era prima zi când râdea cu adevărat după operație. Râdea și Andrei Vlădescu și parcă-i spunea ceva cum că ăsta-i semn bun, nu mai știe bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
este că trăiește mereu mai mult din amintiri. A dat până la urmă peste discurile vechi, de după primul război, groase, grele, mai toate ciobite la mutările fără număr dintr-un oraș în altul și dintr-o casă în alta, le-a cărat pe rând în dormitorul ei, pe măsuța de lângă pat, și-a pus ochelarii, mâinile îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva, ar fi spus că de epuizare. Copertele din hârtie groasă, cafenie, aproape carton, erau îngălbenite, roase ușor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
precipitată și plină de viață a orașului. În aerul fierbinte sclipeau fire de praf, funigei și puf de flori și de arbori. Sprijinit de marginea de fier a balconului, urmărea de sus șirul precipitat al automobilelor, grupurile de oameni grăbiți, cărând sacoșe încărcate, ciocnindu-se unii de alții, copii sărind în pătratele aproximative ale șotroanelor desenate cu cretă albă și roșie pe trotuarul lat, o vânzoleală fără sfârșit al cărei ecou se înălța ca un zumzet, un uruit statornic, necesar, blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care se retrăgeau. Se împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o prismă de aer pe care cei veniți din urmă o loveau cu piciorul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe birou și a dat peste cap paharul. S-a aplecat să dea drumul picupului și în încăpere a răsunat vocea lui Armstrong cântând „Blueberry hill“. A întredeschis ușa, scoțându-l afară pe Pisistrate, care se plimba agitat de colo-colo: „Cară-te, du-te la taică-tu“. Și-a strâns peste brațe șalul pe care îl purta pe umeri, ca și cum i-ar fi fost frig. Ochii îi sclipeau, îi scânteiau. S-a legănat un timp în ritmul muzicii. S-au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcuse în acea zi, la cum privise, să zicem, mai multe ore cum umbra arțarului din curte trece treptat de la un gard la cel din partea opusă ori cum se strâng furnicile în mușuroi și probabil își vorbesc între ele, în vreme ce cară frunze, ori cresc puii pe care îi văzuse cu ochii săi mici în cuibul de sub streașină și care acum semănau cu pasărea cu pene cenușii ce la început le tot aducea nu știu ce în cioc, ori altele. Toate astea păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bufnitura cu care motanul sărise speriat de pe scaunul din spatele biroului pe parchet, miorlăind și repezindu-se spre ușă. Atunci Ioana Sandi s-a oprit din mersul ei, strigând la pisică, înainte să-i deschidă ușa: „Și tu ce naiba mai vrei? Cară-te de-aicea!“. Însă pe urmă furtuna trecuse și n-o mai puteau relua... Se lăsa seara. Viscolul se liniștise, dar oricum nu ne mai păsa. Caloriferele încinse dogoreau și în casă plutea o moleșeală primejdioasă. Pe masa de stejar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cap. Îmi zicea tot timpul: mama nu face cutare lucru așa, ci în felul cutare, mama n-ar fi de acord cu chestia asta. De nu știu câte ori pe zi. N-am mai răbdat. Într-o zi i-am spus: atunci cară-te la maică-ta, să-ți facă ea ce e bine și să te îngrijească și să-ți crească plozii! M-a pocnit. Prima oară. Am strâns din dinți, mi s-a urcat sângele în cap, l-am lovit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
repede în spatele altor uși aliniate în lungul coridorului, vopsite tot în verde, și glasul Patriciei se auzea la fel de ascuțit și crâncen „Mai ai curajul să spui ceva? Mai ai curajul, mă? Részeges disznó... Să-ți iei catrafusele și să te cari și să nu mai calci pe aici în viața ta... Takarodj el!... Să mă faci tu pe mine curvă... A házamban hoztalak és ilyen aljasságot csinálni nekem... Te-am adus în casă și să-mi faci tu mie una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un târșâit indiferent după cumpărături. Din camioane se descărcau cu zgomot navete cu pâine și cu sticle de lapte. În fața chioșcurilor de ziare se formau cozi. Țărani de prin împrejurimi se îndreptau spre piață cu coșuri cu legume timpurii. Țigăncile cărau pe umeri snopuri de flori. Cerul era portocaliu-roșiatic și răcoarea nopții nu se risipise. Oameni la început rari apoi din ce în ce mai mulți, grăbindu-se, grăbindu-se. Și deodată, glasurile, respirațiile, pașii, claxoanele, vociferările, zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le citesc cât mai repede, ca să mă hotărăsc cum să-i abordez pe principalii editori. M-am apucat de treabă imediat ce m-am întors acasă și reușisem să citesc vreo șaptezeci de pagini când, la începutul serii, a apărut Fiona. Căra cu ea două pungi mari de hârtie și dintr-una din ele se revărsa pe deasupra ceva frunziș. — Ei să fie! spuse ea. Arăți altfel. (Îmi amintesc acum aceste exclamații cam absurde ale ei. Una era „Ei să fie!“, alta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ziar de vreme ce nu ești prea discretă în privința asta. — E minunat să aud așa ceva din partea ta. Dar să te fuți cu o stagiară în propriul birou - cu ușa deschisă, băga-mi-aș - este o chestie discretă? — Ascultă, fă-mi o favoare. Cară-te de aici și crapă mai repede! Din revista Hello!, martie 1990 HILARY WINSHAW ȘI SIR PETER EAVES Echipa soț-soție se bucură de bebelușul Josephine, dar „dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată“. Dragostea maternă strălucește în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum e. Se pare că trenul pornise din nou la două, trei minute după ce leșinasem și apoi omul de afaceri, astmaticul și femeia cu pulover de lână mă căraseră la punctul de prim-ajutor din stația Victoria, unde mi-am revenit treptat stând lungit și bând o cană de ceai tare. Se făcuse aproape ora prânzului când am ajuns la biroul lui Patrick. — Îmi închipui că a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o răutate dementă care îți îngheța sângele în vene. Roddy se așeză pe pat și își tamponă cu o batistă de mătase fața deja roșie ca sfecla. — Pfiu! Recunosc că nu mă așteptam la asta. — M-am oferit să le car eu, spuse Phoebe, ducându-se spre bovindou. După ce nu primise nici un răspuns la runda prelungită de apăsat pe sonerie și de bătut cu pumnul în ușă, Roddy fusese nevoit să-și folosească propriile chei și apoi insistase să care singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
le car eu, spuse Phoebe, ducându-se spre bovindou. După ce nu primise nici un răspuns la runda prelungită de apăsat pe sonerie și de bătut cu pumnul în ușă, Roddy fusese nevoit să-și folosească propriile chei și apoi insistase să care singur până sus ambele valize, plus mapa lui Phoebe, ținută într-un echilibru precar sub braț. Ea îl urmase în tăcere, copleșită de atmosfera deprimantă și sinistră care emana din toată casa. Tapiseriile atârnate pe pereți erau roase și zdrențuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
al premierului adresat Parditului Conservator Scoțian, în care descria războiul ca fiind o bătălie între forțele binelui și cele ale răului și declara că „trebuie să se termine“, urmat de un cadru lung care o înfățișa pe cealaltă doamnă Thatcher cărând o pungă grea cu cumpărături pe o stradă periculoasă, foarte abruptă. Apoi ecranul s-a înnegrit și au apărut două titluri: „Doamna Emily Thatcher trăiește dintr-un venit săptămânal de 43,37 lire sterline“ ; „Costurile războiului pentru insulele Falkland a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În care am intrat În spațiul rezervat asistentelor, aflat Înaintea biroului Mirandei, Emily mi-a smuls servieta din mână și a dosit-o iute sub biroul ei. Mi-a trebuit o singură secundă ca să pricep mesajul din spatele gestului, și anume Cară chestia asta cu tine și Îți pierzi toată credibilitatea. Apoi m-am pomenit chiar În biroul ei, un spațiu imens, cu ferestre Înalte și inundat de o lumină albă, strălucitoare. Nici un alt amănunt referitor la biroul ei nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Miranda să se Întoarcă la birou. Ea Își lua concediu În fiecare an Înainte de Ziua Recunoștinței până imediat după Anul Nou. De regulă, petrecea câteva săptămâni În apartamentul ei din Londra, dar mi s-a spus că anul acesta Își cărase soțul și fiicele la reședința lui Oscar de la Renta din Republica Dominicană pentru două săptămâni, Înainte de a petrece Crăciunul și Anul Nou la hotelul Ritz din Paris. Și fusesem prevenită că, deși era, teoretic vorbind, “În vacanță“, avea să ne fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea să o poată spune, m-am pomenit terminând eu fraza În minte - pentru care un milion de fete ar face moarte de om. Și, În acel moment, după ce tocmai văzusem cum arată birourile unui faimos creator de modă și căram pe-un umăr o pungă cu haine În valoare de mai multe mii de dolari, eram Înclinată să cred că avea dreptate. O dată ce m-am prins cum merge treaba, restul zilei a trecut ca-n zbor. M-am Întrebat, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Voia ceva din material de blugi, sau Îi convenea mai mult ceva din șifon? În ce fel se presupunea că noi vom putea prezice ce anume ar putea să o mulțumească? Tocmai eram pe punctul de a afla. Emily a cărat coșul de răchită În biroul Mirandei și l-a pus, cu deferență și mare grijă, pe covorul gros, lângă mine. S-a așezat și a Început să scoată fustele una câte una și să le rânduiaască Într-un cerc În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Întins spre ea ambele mâini. — O, slavă Domnului, a exclamat mama pe loc și s-a lăsat pe speteaza scaunului, să juri zici că tocmai Îi luase cineva din spinare greutatea de o sută de kilograme pe care o căra de două decenii Încoace, după care a continuat: Era și timpul. — Felicitări amândurora! Mărturisesc că o cam Îngrijorasei pe maică-ta. Doar nu mai ești proaspăt căsătorită, nu-i așa? Chiar Începusem să ne luăm de gânduri... a zis tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe cei de la artistic. Cartea a fost terminată destul de devreme În seara aceea, pe la opt și jumătate, și, după ce am luat-o de la un asistent care părea totalmente epuizat, Emily și cu mine am pornit-o pe 59 Street. Emily căra un braț Întreg de haine luate de la curățătorie, puse pe umerașe și vârâte În pungi de plastic, și mi-a explicat că hainele luate de la curățătorie Însoțeau Întotdeauna Cartea. Miranda Își aducea hainele murdare la birou, de unde eu, spre marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
haine murdare care trebuiau duse la curățătorie, numere din revistă pe care le luase acasă să le citească, alte reviste, pantofi sau poșete care trebuiau reparate și Cartea. În acest fel putea aranja ca eu să vin la mașină, să car toate chestiile alea neimportante dis-de-dimineață și să le rezolv Înainte ca ea să vină la birou. De regulă, venea la vreo jumătate de oră după sosirea catrafuselor, pentru că Uri, după ce le lăsa la birou, se ducea să o ia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dintr-o clipă În alta. — Vorbesc serios. Zău că nu mi-e bine. Nu cred că pot să aștept. Lipsa de somn combinată cu procentul scăzut de glucide Îmi provoca amețeli. Nu eram sigură că sunt În stare să-i car tava cu friptură În birou, chiar dacă avea să se Întoarcă În secunda următoare. — Andrea, fii rațională! Dacă dai nas În nas cu ea În lift sau la recepție? O să-și dea seama că ai ieșit din birou. Ar sări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]