4,453 matches
-
Viața livrescă, viața contemplativă. Martina, ea chiar a reușit să mă vindece de acufenă. Nici un chițăit de mai bine de trei ore. Chestia mare pe care o presupune cititul e - trebuie să fii în cea mai bună dispoziție pentru așa ceva Calm. Nu sâcâit Trebuie să fii stăpân pe gândurile tale, fără ca atenția să-ți fie distrasă. Când m-am întors de la prânz (am mers pe jos) drumul mi se părea ceva mai luminos. Am putut să mă lămuresc mai bine cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să o privești cu atenție“. — Ce crezi despre Doris? l-am întrebat eu în timpul unei pauze. — Despre Doris? Doris e lesbi, John. Doar știi. Unde îi e scenariul, fir-ar al dracului să fie? — Răbdare. Fii cât se poate de calm. A, și... trebuie să te întâlnești cu Spunk Davis în seara asta. Trebuie să-i ceri ceva. Te avertizez, voi fi un câine. -Ce? Mi-a spus. Nici vorbă, am spus eu. O, nu. Nu. Cere-i tu. — Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rău pentru ea. De ce? Tămbălăul cu spiritele încinse de aseară putea fi cu siguranță ușor de uitat. Nu - ceva îmi spunea că nu mă va părăsi. Încetează, am vrut eu să-mi spun. N-o lua așa de repede. Fii calm. Așteaptă... Impacientată doamna McGilchrist mi-a curățat din nou măseaua. Mi-a spus că măseaua e oricum terminată și, cât de curând, se va umfla iar. O oră mai târziu, mă aflam într-o altă sală de așteptare - Soho, Carburton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răgușit. Niciodată! Așa să-i spui. De data asta ai făcut-o, dar niciodată nu-l vei mai duce pe Lorne Guyland prin Park. Niciodată! L-am întrebat de ce ocolea parcul. — Elicopterele, John, îmi răspunse el cât se poate de calm. — A, da, am răspuns eu și ne-am văzut de drum. Dar lucrurile au continuat ca într-un vis, ca o conspirație, acolo, la mansardă. Cheia succesului constă în frumusețea simplității acestei producții. Ceea ce își dorea fiecare star era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ți ridici ochii șocat din carte în clipa când trec eu cu un răget, provocând un vârtej de aer negru care îți ia vagonul de guler, zguduindu-i ferestrele de pică chitul de pe ele. După care eu am dispărut și calmul ți-a revenit. Am dispărut, dar încă merg, încă gonesc, încă gem. Am intrat prin holul din Carraway și am urcat scările cu capul în piept. Ușile duble erau deschise pentru a aerisi camera bolnavă. În prag erau doi gardieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fapt, taică-meu. O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău că da. Mi-a căzut bine toată povestea prin care am trecut. Mă simt cuprins de un calm solid și sublim. Acum știu că sunt în stare să-mi văd de viața mea. Da, perspectiva e minunată. De fapt, viitorul este de-a dreptul strălucitor acum, când m-am hotărât să mă sinucid. M-am hotărât. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai format-o n-a fost Goodney & Self. A fost Self & Self. A fost Self. Hotelurile, biletele de avion, limuzinele, statele de salarii, chiria studiourilor. Tu ai plătit totul. Tu. Numai tu. Am dat din umeri, cât se poate de calm și am spus: — Hai să jucăm. I-am luat tura. El mi-a luat calul. Cele patru piese au rămas blocate în poziția lor formală. Ne-am ridicat în picioare și ne-am întins, și ne-am privit peste tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o apuci. Din exterior, grupuri de oameni străini de blocul nostru ne fac semne cu mâna. Presupun că de încurajare. Ori de rămas-bun. Dinăuntru nu le răspunde nimeni, toată lumea se ferește. Strig: nu mă aude nimeni. Nici măcar vecinii. Mă surprinde calmul cu care suport neverosimilul. Și dispoziția mea pentru mers, aproape că alerg. Am străbătut deja un număr uriaș de încăperi și cred că m-am depărtat imprudent de mult de cămăruța mea. Este imposibil să o regăsesc până se înnoptează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
insolitul în care se afunda cu fiecare kilometru parcurs. Primul semn vădit de neliniște l-a arătat atunci când a observat că nu mai există nici o adiere... Bordul arăta o sută douăzeci de kilometri pe oră. Chiar și în condițiile unui calm plat, la o asemenea viteză s-ar fi simțit o anumită rezistență a aerului! Doar dacă vântul, printr-o minune, ar fi bătut în sensul de mers al mașinii cu o viteză egală cu a acesteia, ar fi existat, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci surâdea și se simțea în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-atâta de prost încât să nu-și conștientizeze
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
renunță la convingerea că vigoarea românilor, cu toate piedicile din calea ei, va redeștepta demnitatea, trezvia patriotică și-i va aduna la altarul martirilor unde Providența îi așteaptă să-i binecuvinteze și înveșnicească. Într-o zi, Gheorghiță Savel, cu același calm și dorință de dialog a venit la mine, ca de obicei, propunându-mi să scoatem o carte cu imaginea Părintelui Prof. Tertulian Langa, bunul său co-martir din închisori. L-am ascultat, înțeles, am reținut materialele aduse și, cu alți câțiva
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de orgolii, invidii, ură, deschizându-ne calea spre modestie (=smerenie) spre simplitate cum scrie filosoful martir al închisorilor comuniste, Ernest Bernea (vz. Îndemn la simplitate...), spre iubirea-cheie a tuturor virtuților, a atitudinilor empatice, aflătoare de soluții pentru orice probleme, a calmului senin (Gelassenheit) cultivator de înțelepciune și prelungitor de viață, în armonie familială, națională, mondială, fapt coezionar prin care omenirea dihonită se poate salva. Se observă că omul educat este unul al încrederii în semeni și a acestora în el, ceea ce
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
orice slugărnicie vrea să le salveze. Între Savel și alter-egoul său, se ciocnesc întrebări, mirări, răspunsuri incomplete, peste tot, fel de fel de opinii și soluții de consecvent patriot, de așezat moldovean pe linia răbdării adâncitoare de gânduri, pe linia calmului reflexiv, mai luminător decât orice vox clamantis in deserto și cu inima la Dumnezeu, conservă încrederea că Neamul Românesc își va găsi făgașul, prin care să iasă din decădere, imitație și platitudine, îmbolnăvire, pe spirala stilizată a coloanei lui Brâncuși
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
reprodusă și cronica sa la Enigma Otiliei dar cu titlu schimbat: “Suntem totuși departe de Balzac”. Papadima se aștepta îngrijorat să înceapă furtuna. “Spre uluirea tuturor celor de față a început să ne citească liniștit cronica”... în final, cu același calm neașteptat, Călinescu întrebă: “Ei, ce zici, Papadima?” la care întrebatul a răspuns că n-ar mai scrie așa această cronică, la care “Călinescu mi-a replicat foarte patern: nu, nu, s-ar putea ca dupa decenii, sa ai dumneata dreptate
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de frumos cele necesare. Prof. Mitică Giuvalie Galați 14 martie 1975 De-a lungul întregii mele vieți îmi voi aminti vizita aici. Cuvântul „mulțumesc” nu exprimă îndeajuns sentimentele mele de recunoștință. Omul obosit de tumultul vieții cotidiene găsește aici liniștea, calmul și dragostea. Vă urez din toată inima să vă continuați prin veacuri nobila misiune. Semnătură indescifrabilă 8 ianuarie 1976 Am poposit în amurg de iarnă, printre dealurile Neamțului, pentru puțin timp, să ascultăm din trecutul istoriei neamului nostru românesc, cele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
În mână, să Îi amintească măcar că viața lui sub comuniști e o „necesitate Înțeleasă“ - o necesitate a tovarășilor secretari și prim-secretari, de care țineau cu dinții, pentru că fără această necesitate ciuciu privilegii, dar Înțeleasă de clasa muncitoare cu mult calm și Înțelepciune... Vasile nu s-a Întrebat ce Îl mâna pe prietenul lui să scrie astfel de inepții, din moment ce le și publicase, iar el mai avea până să confirme În felul acesta... I se părea lui că acesta ar fi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ștampilat, așadar ul nu se atinsese de el; o mână fină Îl strecurase, cu alte cuvinte, În cutia poștală a familiei Moare, dacă asta ar mai fi avut vreo importanță. — Inocența e o rază Într-un cerc vicios , Își spuse calm, uimit de fericita formulă care Îi străfulgerase mintea. Citise el undeva de faimosul pariu pascalian, nu Îi Înțelesese prea bine subtilitatea, acum Însă, pus În fața acestui pact aparent formal, amiabil, ecuația se dovedea că nu are decât o soluție, neiertătoare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în ei, începu brusc tribunul. Însă amândoi au fost trimiși în provincii foarte îndepărtate de Roma. Amândoi s-au întors la Roma prefăcuți în cenușă. — Cine a hotărât să-i trimită atât de departe, unul după altul? întrebă Gajus cu calmul unui adult. Silius nu-i spuse că Livia, Maștera, îl domina pe bătrânul Augustus. („Nam senem Augustum devinxerat adeo...“, avea să scrie Cornelius Tacitus cu dispreț istoric, și avea să încheie fulgerător: „Novercae dolus abstulit“, i-au ucis uneltirile Mașterei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am vrut să pornim împotriva Romei. Dar și de data aceea tatăl tău ne-a împiedicat. Gajus tăcu. — Adu-ți aminte, spuse tribunul, rupând tăcerea, că sângele copiilor acelora curge acum prin vinele tale. Am înțeles, răspunse Gajus cu un calm care tribunului Caius Silius i se păru înspăimântător de nefiresc pentru vârsta lui. Îi păru rău că-i spusese toate acestea. Însă discuția se termină, fiindcă Gajus se întoarse spre grajduri și îi spuse tribunului, cu glas schimbat: — Ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l audă, fiindcă el era fiul miticului Germanicus și al Agrippinei, nepoata lui Augustus. El își spuse că toate acestea erau rodul minții primejdioase a lui Tiberius și se întrebă care erau motivele lui. Funcționarii imperiali fură surprinși de calmul cu care, deși era atât de tânăr, se pregătea pentru eveniment și ajunseră la concluzia că era prea stupid pentru a-i înțelege însemnătatea. Nu știau - și, până în acea zi, nu știa nici el - că pentru el discursurile publice aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apariția, coborând greoi scările, prefectul Macro. Gajus Caesar deschise larg ochii, își dădu seama că temutul praefectus îl văzuse mai întâi, pe când el stătea acolo, pierdut. De această dată, când trecu prin fața lui, Macro își înfrână graba brutală într-un calm ostentativ. Îl privi și zise: Când mă întorc, aș vrea să găsești puțin timp ca să vorbim. După care plecă în grabă. Gajus îi spuse lui Helikon să închidă biblioteca și se refugie în camerele lui. Pe durata acelui apus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Misenum“ - nu le plăcea să părăsească provinciile sigure din civilitas pentru insula aceea necunoscută din Marea de Miazănoapte, străbătută de vânturi înghețate, în adâncul căreia se aflau nenumărați monștri. — Și totuși, va trebui să le ducem acolo, spuse Galba cu calmul absolut al strategului. Împăratul răspunse: — N-aș vrea să trimit oamenii în marea aceea. A făcut-o tata odată, și a fost tragic. Nu spuse că ideea de a-și lega numele de un război îl revoltase și-l înspăimântase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin de insolență al subalternului care s-a dovedit mai eficient decât șeful. După o clipă sosi și executorul. — I-am zdrobit capul de perete, povesti. O broască... S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sticlă mată de pe obraji. Deja actele sale de violență deveniseră atât de aleatorii, încât eu nu mai eram decât un spectator captiv. Și totuși, în dimineața următoare, pe acoperișul parcării aeroportului unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului când fusese smucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]