4,790 matches
-
înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-am deschis larg brațele de-a lungul spătarului canapelei în semn de invitație pentru amândouă. Haideți, am repetat. Betsy mai făcu un pas, dar Abigail rămase iar pe loc. —Hai, scumpo, m-am rugat eu. Betsy mai făcu un pas. —Cu frișcă deasupra. Coborî ultimele două trepte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de invitație pentru amândouă. Haideți, am repetat. Betsy mai făcu un pas, dar Abigail rămase iar pe loc. —Hai, scumpo, m-am rugat eu. Betsy mai făcu un pas. —Cu frișcă deasupra. Coborî ultimele două trepte și se repezi spre canapea. Abigail așteptă până ce sora ei se cuibări în brațele mele. Ea era mai precaută, prima mea născută. Când se convinse că nu era o capcană, că nu o să mă transform într-un monstru, o urmă pe sora ei, traversă camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
e asta? întrebă ea. —A ce arată? Pisica nu cercetă toată camera cum fac majoritatea pisicilor în anumite locuri, ci o traversă rapid. Era un animal curajos, obișnuit cu luminile puternice, cu aplauzele zgomotoase și cu străinii. Merse tiptil până la canapea, sări pe ea, se plimbă pe spătar și apoi sări la loc pe podea. Copiii o urmăreau cu atenție. Asta e o surpriză, spuse Madeleine. Am tot spus că ar trebui să ne luăm un animal. — Am spus? Sigur, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rezema de Betsy și Abigail avea un braț după umerii lui Betsy. Și rama ieșise bine. Madeleine își petrecuse o jumătate de după-amiază în magazin să o aleagă. Tot ce mai rămăsese acum de făcut era să agăț tabloul deasupra canapelei. Mi-am pus brațul în jurul taliei lui Madeleine în timp ce mă uitam la cei trei copii americani ai mei, ferchezuiți, bine hrăniți, zâmbind la aparat de parcă fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am pus cheile de la mașină și portofelul în buzunar, apoi m-am gândit mai bine, am scos portofelul și am luat din el permisul de conducere și o mică poză cu copiii în aceeași poziție ca în tabloul de deasupra canapelei și le-am pus la loc în buzunar. Aveam nevoie de permis pentru legitimare. Voiam o poză cu copiii mei. Mai era un singur lucru de făcut. M-am întors în dormitor, la partea mea de pat și, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fața lată de pieptul său. Să-i mângâie părul frumos, strâns la ceafă Într-un coc mic și sobru, ca al unei pioniere din generația anterioară. Iar dacă i-ar propune să se culce cu el, aici și acum, pe canapeaua din sala de recuperare, probabil că s-ar speria, ar păli și ar roși fără oprire, dar până la urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
săturat de tine. Dar În loc să plece, trase cu putere din raft prima carte care-i căzu În mână. Era un volum portocaliu, În limba engleză, despre istoria Alaskăi În secolul al XVIII-lea sau al XIX-lea. Se trânti pe canapea și Începu să răsfoiască paginile cărții, forțându-se să rețină cel puțin fotografiile. Era hotărât să ignore micul dușman. Dar Îi era greu să se concentreze. Se uita la ceas din clipă-n clipă. Ora rămânea tot nouă și douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În oraș. Dar mi-e bine aici, lângă tine. Și tăcură. Fima se așeză lângă ea pe brațul fotoliului, brațul lui Îi atingea ușor umerii, Îi era rușine de dezordinea din jur, de tricoul gros, cu mâneci lungi, aruncat pe canapea, de sertarul de jos deschis al dulapului, pe care nu reușise să-l Închidă noaptea trecută, de ceștile de cafea goale de pe masă și de ziarele care zăceau pretutindeni. Își blestemă În gând dorința care Începea să se trezească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Începuse să zumzăie În bucătărie. Dar era posibil ca speranța să fie Încă prematură. Și expresia aceasta, „elementul dur“, i se păru deodată dezgustătoare, cum să definești oamenii prin cuvântul acesta fad, „element“. În afară de asta, ideea de-a Întinde pe canapeaua psihologului persoane cu alte concepții politice i se păru ridicolă: de parcă tabăra noastră ar fi Întruchiparea sănătății mentale. Disperarea, frustrarea și mânia mușcă și din noi. Suntem și noi prinși În capcana unui labirint de sentimente. Nu mai puțin decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
era prea cald sau prea frig, dacă nu avea frisoane, dacă plănuia și el În secret să dispară pe neașteptate. Șula Îi puse În mână o ceașcă de ceai cu miere și lămâie. Teddy Îl așeză cu delicatețe pe colțul canapelei tapițate cu brocart, pe care erau Împrăștiate niște pernițe brodate. Toți păreau să aștepte cu nerăbdare ca el să spună ceva. Fima li se adresă: —Sunteți minunați cu toții. Îmi pare rău că vă stric așa seara de vineri. Fotoliul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unui bărbat care căutase Îndelung un răspuns complicat la o Întrebare complicată și dintr-odată găsise un răspuns simplu. Apoi Fima se Întoarse și intră În cameră. O zări imediat pe Yael, adâncită Într-o conversație cu Uri, așezată pe canapea, cu genunchii atingându-li-se. I se păru că la intrarea lui le-a Înghețat pe buze un fel de râs Înăbușit. Dar nu simți nici un fel de gelozie. Mai mult, se trezi În el un fel de Încântare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avea un om ca el să le spună altora? Sfințiți-vă și purificați-vă cu toții pentru Întâmpinarea celei de-A Treia Stări? Se răzgândi. Renunță la ideea reuniunii. Dar nu se așeză pe locul eliberat de Yael lângă Uri, pe canapea, ci În fotoliul tatălui său. Își Întinse picioarele comod pe scăunelul tapițat. Și se cufundă În fotoliul moale, care Îi cuprinse trupul ca și cum ar fi fost comandat exact pe măsura sa. Fără să-și dea seama, lovi de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
legată de trecut - pe care o numea „nobilă“ - și în salon, o încăpere dreptunghiulară, foarte luminoasă, care avea pe latura longitudinală un spațiu curbat, ceea ce ea găsea de un gust desăvârșit. Puține piese selectate anume: o garnitură formată dintr-o canapea îmbrăcată în goblen, două fotolii cu spetează ovală și brațe masive, un șifonier din lemn cu furnir întunecat, tablourile - o natură statică și un peisaj din Baden-Baden -, vitrina și biblioteca și, mai ales, un covor antic de Fachralo, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unei măsuțe pentru fumat; într-o parte se afla un bufet, ale cărui geamuri erau încastrate în șipci aurii, și mama lui Felix se grăbi să dea jos husele de pe fotoliile Pullmann, maro închis, și de pe „Gusch“ - cum îi spunea canapelei. La peretele din fund era o banchetă așezată lângă soba zidită în care se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mai distingeai contururile. Iar tinerețea mamei a ajuns pe neobservate în spatele unui gard de sârmă ghimpată, dincolo de câmpuri minate, zăcea acolo despărțită într-un trecut spre care nu mai ducea nici un drum. VIIItc "VIII" Betontc "Beton" Pictura de deasupra canapelei, peisajul montan cumpărat de tata în Sils de la un pictor care locuia în aceeași pensiune cu el, reprezenta un șir stâncos întinzându-se deasupra unei suprafețe înghețate până sus, la un munte învăluit în zăpezi și neguri. Tata le explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de culoare crem cu striuri; licoarea aia neagră, uleioasă, prinsă în forma clasică, te ducea cu gândul la încăperi spațioase, deschise, privind prin ferestrele înalte printre copacii bătrâni, unde adia un vânt văratic și mama se sprijinea de pernele unei canapele, atât de destinsă și total abandonată stării ei, de parcă ar fi purtat o rochie de seară ușoară, iar aroma țigării ei umplea camera cu minarete și palate în dosul zidurilor înalte. De cele mai multe ori rămâneam și eu exclus, o priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zile în care am așteptat răbdători până ce tata s-a săturat să privească vitrinele magazinelor foto. Atunci, în caruselul amețitor de sentimente, centrul acela negru a căpătat, în sfârșit, un nume: HASSELBLATT. Și mama a trebuit să se așeze pe canapea când acest nume scoase la iveală, într-o sâmbătă după-amiază, etui-uri din piele, unele de pus pe umăr, carcasa pentru obiectiv, un stativ, un expometru, două aparate de fotografiat, accesorii de întreținere și instrucțiuni de folosire; tata deschisese, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nou la A. ca să ne vizităm bunicii, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, nu fusese invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sigură de sine, își ținea picioarele unul peste celălalt, așa încât pantoful Bally de culoare deschisă părea că plutește în aer, în vreme ce Erich Hackler stătea cu picioarele strâns lipite, ținându-și spatele foarte drept, sub peisajul montan al tatei, exact în mijlocul canapelei de o lărgime impresionantă, ceea ce, orice s-ar zice, părea ușor ridicol. Erich Hackler spunea că nu ar fi posedat capital, totuși adăuga că ar fi fost gata să înființeze o societate simplă în colaborare. Mai zicea că a cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
scădea claritatea vederii. Negreala îl amenința din nou, doar că acum o mai putea ține sub control cu ajutorul celor doi cilindri, ca să se poată refugia pentru un scurt răgaz în acel privit dincolo. XXItc "XXI" Hacklertc "Hackler" Hackler ședea pe canapea sub „peisajul montan“ al tatei, așa cum mai făcuse cândva, și, de parcă vremea ar fi avut o memorie proprie, și în ziua asta de vară timpurie stătea tot drept în mijlocul mobilei, o apariție plină de sine care lua tot spațiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe mine și mă apăsa până nu mai aveam aer. Cum de-și permitea Hackler, omul care îl deposedase pe tata de partea lui de proprietate asupra firmei, să vină pur și simplu aici, să se așeze din nou pe canapea și să-i facă pe părinții mei, pe care îi iubeam, atât de nevolnici în fața mea? Tata era ca paralizat, mama, țeapănă și împietrită. Numai Hackler râdea, era relaxat și foarte binedispus. Spuse într-o doară: —De tine am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Michael DeBakey din Los Angeles. Iar vizionarea programelor matinale duminicale de schi și fotbal, până la serialele americane în care tata era cel mai bun și mama super bună - ne făceau să lenevim în fotolii, sau să stăm tolăniți pe pernele canapelei, tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau permanent mașinile între arbuștii de tuia și piața din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
realizabil, cu cât aici aveam foarte mult spațiu la dispoziție, iar dispunerea camerelor era cu totul alta. Dar mama nu era preocupată numai de mobile asortate la piesele moștenite, care să se potrivească perfect cu scaunele din Cöln; fotoliul și canapeaua primiră huse noi, masa de sufragerie, ca și comoda Biedermeier, fură restaurate de parcă ar fi trebuit readuse în prezent, așa cum făcea ea însăși, vrând să trăiască acum în această casă o formă a trecutului ei, adaptat timpului actual. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe fotolii sau pe canapea doar ca să ne ridicăm iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea la vocea ce venea de sus, aprinzând temeri noi și presupuneri în capetele noastre. Și nesiguranța crescu și se făcu spaimă de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oportun și astfel să-l descurajeze pe tata să mai vrea să înființeze o firmă cu fratele meu. Avea să-și caute un post, îi spuse el fratelui meu la câteva zile după ce se întorseseră din călătorie. Acesta ședea pe canapea sub tabloul cu peisajul montan și privea sceptic pe fereastra laterală la „micul parc“ al mamei. —Vreau să mă pun din nou la dispoziția clienților mei, care mă cunosc și mă apreciază. În branșa construcțiilor se știe foarte bine cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]