7,296 matches
-
multă vreme În memoria vie și dureroasă, chiar dacă nu i-am zărit decât puțin, căci, de Îndată ce i-au aprins o lumânare la cap, i-au Închis pleoapele și au pus pe ele doi mărunței de metal. Nopți Întregi m-au chinuit ochii aceia. Mă trezeam și intram iară și iară În același vis negru care mă Înspăimânta. Îl vedeam pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
momente, cum mătușa mea ne păcălea pe mine și pe văru-meu - copii de grădiniță - să acceptăm somnul de după-amiază: „Cât dormiți se coace prăjitura. Dacă dormiți prea puțin, o să fie crudă și-o s-o dau la porci”. Și chiar ne chinuiam să dormim, În miros cald de plăcintă cu mere ori dovleac. Făceam și un fel de Întrecere pe care n-o putea nimeni câștiga vreodată. Ne Întindeam În pat și unul dintre noi spunea: „Hai, cine adoarme ultimu’ e prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înec. Mă pomenesc că nu mai pot să respir și, În ultimul moment, disperarea mă scoate deasupra apei și inspir adânc, șuierat și victorios. N-aș reuși să mă Înec. Iar dacă aș izbuti, totuși, sunt convins că m-aș chinui amarnic, că m-aș lăsa cuprins de spaimă - or, eu tocmai asta nu vreau. Dacă Într-adevăr vrei să treci de bunăvoie În Partea Ailaltă, frica nu are ce căuta În ecuație. Dacă Îți e frică, atunci nu mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pășea În fruntea alaiului: cămașă albă cu mânecă scurtă, cravată de pionier la gât, pantaloni cafenii din stofă, călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise cu grijă, ocolind fiecare dungă albă. Picere era mare, gros, plin de mușchi, cu obrajii roșcovani, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ascuns după vreun pom, vărul său cel scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale temerare erau luate În râs de către celălalt, care, după ce că-l făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urce povârnișul celălalt. Ajunse În curtea din spate a cojocarului și intră. Câinaru cel tânăr - așa venea vorba, deși omul trecuse de curând de șaizeci de ani, dar i se spunea tânăr pentru a putea fi deosebit de tată-său - se chinuia să spargă, cu un baros și câteva pene de fier, niște buturugi vânoase și mustăcioase de plopi scoși din rădăcină de pe malul Dunării. De prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
face cine știe cărei muieruști cu curul bombat pe care o zărește trecând pe trotuarul de lângă terasa unde se bețivănește pe banii șefilor și Împreună cu ei. Rechinu și-a luat o nevastă pe care am poreclit-o Îngerița și pe care el, chinuit de aprigul demon al desfrânării, o Înșală cu tot soiul de târâturi, unele bolnave, pe care le găsește În preajma gării ori În niște bordeluri jegoase și clandestine. Eu, după cum mă știi: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Nu uit nici o clipă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
desigur . A rămas ceva departe, o fâșie de viață, care a trebuit să te urmărească atunci când m‐ ai născut pe mine, de nu mai am astâmpăr și nu mă pot împiedica să visez. Fără de preget, gândul meu arde și mă chinuiește; apropierile cele mai ciudate se fac într‐o clipă; simțiri ce nu le pricep, mă încearcă; lucruri ce nu le‐ am bănuit, îmi par firești și o sete, o necurmată sete de iubire mă învinge. Fără de vreme tu ți‐ai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
așa ca și cum și‐ar fi cerut iertare de necazul ce mi l‐au pricinuit. Numai că nu puteau vorbi, dar din felul cum mă înconjurau și cum fremătau, nici nu mai aveau nevoie de cuvinte! Cum a crescut această copilă chinuită în curtea maică‐sei și cum a ajuns la 101 ani - e altă poveste care nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr‐ o muncă asiduă de zi și noapte, cu furca și fusul în mână, cu suveica
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
toamnei, când pământul e acoperit cu frunze veștede, luna strălucește pe cer rece și solitară, iar soldații jinduiesc, în adâncul inimii, după tații, mamele, surorile și frații lor, având sentimente de nostalgie în pofida propriei voințe. Soldații din castel sunt deja chinuiți de înfometare și, când simt că vine iarna, cu siguranță își vor da seama că sfârșitul e aproape și vor simți și mai mult ce înseamnă nefericirea și autocompătimirea. Un atac puternic în acel moment n-ar face decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide își întoarseră acum privirile într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga își aruncase evantaiul în spate. Generalii văzură că îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a spune ceva, Nobunaga i-l smucea în jos, lovindu-l de balustrada verandei. — Ce ziceai? Ce spuneai, mai adineaori? Ceva despre rezultatele la care am ajuns după atâtea eforturi și că ce zi cu-adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Kai, ca uleiul turnat peste lemne de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, în timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care nu rămăsese ascuns de vasalii săi. De ce îl chinuia atât de mult în ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea din Kyoto și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
creadă că trăiesc și că acționează în conformitate cu voința lor, dar tristul adevăr este că, de fapt, evenimentele din afară îi împing la fapte. Astfel, deși Mitsuhide credea că cerul îi era aliat în acea situație, o parte din el era chinuită de frică, pe când străbătea drumul spre Saga, că cerul, de fapt, îi judeca toate acțiunile. Mitsuhide traversă Râul Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub linia orizontului. Informați despre înapoierea seniorului lor, orășenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Neluând în seamă raportul, Mitsuhide își continuă înaintarea prin Kuga Nawate, trecu pe lângă Castelul Shoryuji, care era ocupat de oamenii lui, și-și instală intenționat tabăra în Onbozuka, la vreo cinci-șase sute de metri distanță spre sud-vest. Ploaia care-i chinuise în ultimele două sau trei zile încetase, iar stelele începeau să licărească pe cerul care înainte nu arătase altceva decât diferite nuanțe de cerneală. „Inamicul tace și el,“ își spuse Mitsuhide în timp ce stătea la Onbozuka, privind prin întuneric, spre Yamazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl lipsea pe Nobuo de orice prestigiu. Era mult mai probabil ca Nobuo să de dea la o parte pentru a-l susține pe Samboshi, decât să facă același lucru în scopul de a sprijini succesiunea lui Nobutaka. Katsuie se chinuia să găsească un argument pe care să-l poată folosi împotriva lui Hideyoshi. Nu se așteptase ca Hideyoshi să-i accepte, cu ușurință, propunerea la consfătuirea din acea zi, dar nu estimase vigoarea cu care acel om avea să insiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi oferea ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat, 7. și a strigat cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Cel Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuiești!" 8. Căci Isus îi zicea: "Duh necurat, ieși afară din omul acesta!" 9. "Care-ți este numele?" l-a întrebat Isus. "Numele meu este "Legiune", a răspuns el, "pentru că suntem mulți." 10. Și Îl ruga stăruitor să nu-l trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
îi puneau pe paturi și pe așternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16. Mulțimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau. 17. Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18. au pus mîinile pe apostoli, și i-au aruncat în temnița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a făgăduit că i-o va da în stăpînirea lui, și seminței lui după el, măcar că nu avea nici un copil. 6. Dumnezeu i-a spus că sămînța lui va locui într-o țară străină, va fi robită, și va fi chinuită patru sute de ani. 7. "Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu", a zis Dumnezeu. După aceea, vor ieși, și-Mi vor sluji în locul acesta." 8. Apoi i-a dat legămîntul tăierii împrejur și astfel Avraam, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut și s-a înmulțit în Egipt, 18. pînă cînd s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19. Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, și a chinuit pe părinții noștri, pînă acolo ca să-și lepede pruncii, ca să nu trăiască. 20. Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21. și cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
locuiau în Iudea, 30. ceea ce au și făcut, și au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mîna lui Barnaba și a lui Saul. $12 1. Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mîinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuie; 2. și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3. Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna și pe Petru. Erau zilele praznicului Azimilor. 4. După ce l-a prins, și l-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mai ales când se afla în concediu sau în permisie. Prin el, tata era foarte bine informat de comportarea mea față de ostașii pe care-i aveam sub comandă și grijă. N-am înjurat, n-am bătut, n-am umilit și chinuit pe vreunul din ostașii mei, oricât mi-ar fi greșit. Vinovații erau supuși judecății camarazilor lor și de cele mai multe ori pătrundeam în inima și sufletul lor chinuit și amărât mai lesne decât aș fi putut-o face cu asprimea legii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
-mi agăț la piept cele trei decorații. Pentru mine, cea mai înaltă decorație e faptul că mă aflu încă în viață. La cei 91 de ani ai mei, eu par a fi mai tânăr. Cu mijloace modeste, învechite, Oltea se chinuie să facă ceva. Lucrăm până la 12. Combat afirmația că rușii au avut o atitudine mai umană față de prizonierii români. Adevărul e altul: noi, românii, am trăit mai greu, am fost mai deprinși cu nevoile și cu lipsurile și apoi românii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
politică extrem de învrăjbită, un adevărat viespar, o harababură dăunătoare pe plan internațional. După orele 16 am scris d-lui Oprea patru pagini ca răspuns la scrisoarea primită și cronica publicată în revista „Elanul”. Între timp vremea s-a posomorât. Se chinuie să plouă, burnițează subțire... când pământul însetat are nevoie de atâta ploaie, de atâta apă... vegetația stagnează datorită lipsei apei din sol. Peste noapte, totuși... a plouat chiar bine, observ băltoacele din fața casei. Semn bun. Narcisele galbene înviorate alcătuiesc patru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]