6,287 matches
-
gura ei. Uneori vorbeau despre studii, dar nu prea mult; În general, el pleca destul de repede. E drept, era boccie și lui Bruno nu i-ar fi trecut prin cap să iasă cu ea În oraș, la restaurant sau la cinema. Se ghiftuia cu prăjituri tunisiene până la greață; urca la ea, o punea să i-o sugă, apoi pleca din nou. Poate era mai bine așa. În seara morții lui Annick, vremea se Încălzise, era foarte plăcut. Era abia sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
culturală e doar un erzaț derizoriu al adevăratei glorii, gloria mediatică; iar aceasta, legată de industria divertismentului, aducea mai mulți bani decât orice altă activitate umană. Ce este un bancher, un ministru, un șef de Întreprindere pe lângă un actor de cinema sau un rock star? Un zero - financiar, sexual, din toate punctele de vedere. Strategiile de diferențiere atât de subtil descrise de Proust nu mai au, astăzi, nici un sens. Considerându-l pe om un animal ierarhic, un animal creator de ierarhii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
priviri grave între ei. Cu toate acestea, cu toții am ajuns la aceeași concluzie. Ai fost nedreptățită. Mă holbez la el cu gura căscată. Recunoaște ? Să vezi un avocat care recunoaște că a greșit e ca și cum ai vedea un star de cinema admițând că și-a făcut liposucție. — Poftim ? spun, doar așa, ca să-l fac să o mai spună o dată. — Ai fost nedreptățită. Ketterman se încruntă. E limpede că partea asta de conversație nu îi place deloc. Aproape că-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt ca o prințesă. Mă simt ca un star de cinema. Mă așez pe scaunul de pluș, Încercînd să nu mă gîndesc cît de diferită e mașina asta de toate mașinile În care am intrat vreodată. — Stai bine ? zice Jack. Da ! Foarte bine ! Vocea mea e doar un scîncet nervos. — Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în București cu o ceată de manglitori, era tânăr, isteț... A băgat Festivalu’ în spaime. Dar gândești că l-au prins vreodată? Gentimir nu-și lua ochii de pe centura bătrânlui. - Cum mi-a dat ăla cureaua? Într-o seară, la cinema. Era pe stadion, la Dinamo, se dădea Hamlet, cu Olivier. Film mare. L-am văzut p-ormă și la Roma, când am fost la post, dar nu mi-a mai plăcut așa cum a fost pe Dinamo. Era altă chestie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai, a fost o bătaie de a venit miliția și i-a despărțit că a tras cu revolvelu. A fost... Chicoti amuzată, ca și cum ar fi revăzut bătaia de demult. - Parcă văd și acușica cum s-a petrecut totul. Ca la cinema le văd. N-aveau casele astea. Era alea vechi, de-a ars mai p-ormă și le-a făcut p-astea. Io am văzut totul că mă suisem în salcâmul ăla de la gard. Mai eram cu o prietenă, Macronela, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i spună totul, cât mai multe, s-o facă să înțeleagă situația disperată în care se afla. Făcu o pauză. O auzi cum trage câteva înghițituri, cu gogâlțuri. - M-a scos, Vali, îți dai seama, din taximetru, la Carrefour, la cinema, pă unde are popa Ioachim restaurantul ăla, „Clondisdenghi“, cu club cu tot, la stop, în stație, a profitat că trecea arabu ăla, sau chinez, sau ce-o fi fost, mașinile una după alta, cu străinu’ ăla, cu motocicletele de la iarmaroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toată tinerețea noastră, să fugim și să vedem Egiptu, da’ regimul nu ne-a lăsat, cred că și de-asta comunismul trebuia schimbat, și mai să-l prind și să-l strâng în brațe pe Sofronică când povestea, ca la cinema povestea, da’ mă abținem, că era și Rozica de față, beam toți trei, altceva ce puteam face, beam până uitam de noi, și la o beție de-asta tot am făcut-o cu Sofronică, că Rozica se dusese să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
milionul mai demult, chiar de când a început cu desfacerea irigațiilor, da nu putea să se înscrie pe listă că încă nu știa dacă ține revoluția de-adevăratelea, dacă nu e cumva o chestie așa, de comedie, cum dă acuma pe la cinema cu filme din țările alea nedezvoltate, unde zice că face revoluție, dar ei schimbă doar locurile la masa mare, că tot americanii îi plătește și pă unii și pă alții, dar face revoluție ca să mai ardă din dosarele cu cheltuieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îi amintea de cineva; trebuie să fi fost Violet. E clar că lui Philip Cantley îi plăcea un tip anume de femei. — Și se îmbrăca destul de elegant, comentă Hazel. Deși nu ca Vi. Vi arată întotdeauna ca o vedetă de cinema. Spusese toate astea cu o urmă de malițiozitate sau invidie. Abia aștept să lucrez cu ea în Casa păpușilor, adăugă ea. Cred că o să fie foarte bună în rolul Norei. Ți-ar fi plăcut să-l joci tu? întrebai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care îl găsea, dar cu adevărat cel mai mare. Se găseau acolo, în râu, și chiar în mlaștină, sub coliba lui. Le văzuse când a înfipt piloții. Erau diamante de bună calitate, dintre cele cu care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Guzmán. David Guzmán. O să încerc să obțin o întrevedere cu el. — Și eu ce fac între timp? — Odihnește-te. Bucură-te de civilizație. Profită de o săptămână întreagă de progres. Intoxică-te plimbându-te prin centrul orașului. Du-te la cinema. Caută-ți o logodnică. Negresa din Piața Independenței... — Nu e o idee rea, răspunse el, sorbind o înghițitură de whisky. O să mă ocup și de reînnoirea pașaportului și să găsesc ceva haine... — Distrează-te, fiule! O să te țin la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o carieră. Lor le place. Sunt plătiți pentru asta, plătiți destul de bine să-și ducă traiul. Și mulți dintre ei sunt mândri de asta. Iar aici, ce văd ei? Băieți care ar prefera să joace fotbal sau să meargă la cinema, dar care trebuie În schimb să facă un serviciu pe care Îl disprețuiesc și pe care, prin urmare, Îl fac prost. Așa că presupun că suntem toți niște leneși. Așa că? Întrebă Brunetti, luându-l din scurt. — Așa că, repetă Ambrogiani, nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
prietenos, păr bogat, o coamă. Înalt, puternic, Îmbrăcat În costum de motociclist, cu casca Într o mînă, pregătit să Încalece pe Triumph-ul argintiu - cum arăta În una din fotografiile de prezentare -, Thomas putea să fie și alesul unui regizor de cinema, nu doar al unor viitoare mame. Înfățișarea, pentru un viitor donator, era o primă condiție pentru a intra În vederile clinicii, dar insuficientă. Thomas era și student, În vremea aceea, asta presupunea o anume inteligență, educație, responsabilitate. Nu era Încă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
primită, Îi stricase Mariei viața, era convins tatăl acesteia; nici mama ei nu era de altă părere, dar, uneori, În oraș, Își Întîlnea, la o cafea, nora. Ann avea cursuri intensive de limba engleză În ziua aceea, apoi mergea la cinema. Thomas i-a strîns mîna, avea Înaintea sa o domnișoară. Ann părea cam de optsprezece ani, abia Împlinise șaisprezece, nu demult; avea grație, semăna mult cu Helga, doar la tăietura ochilor, vag oblică, aducea puțin cu Thomas, acesta observase de cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aducătoare de necazuri. Mai ales combinațiile dezastru oase. Ar fi putut, dacă așa stăteau lucrurile, să distrugă Danemarca. Ori să salveze Europa de pericolul american. Da, dintr-acolo venea cu adevărat primejdia, spuneau tot mai mulți; numai filme americane, la cinema, la televizor, distrugeau Încet, dar mai sigur decît Flota a 6-a sau decît avioanele invizibile; omorau mai ales ado lescenți; nu mureau pe loc, unii mai trăiau chiar zeci de ani, dar America Îi mancurtiza lent, persuasiv; unii uitau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în catedrala din centrul orașului și apoi în bisericile de cartier. încearcă și la marea sală de festivități a Primăriei, la piscina municipală, la operă, la teatrul național, la muzeul de Științe naturale, la celelalte teatre și în sălile de cinema. nicăieri, nimeni. X verifică și la Grădina botanică, la serele de la marginea orașului, la baza militară, la penitenciar. nicăieri, nimeni. Clădirea circului, Bursa, Biblioteca națională, Pavilionul de expoziții... nimeni. metroul ! Dumnezeule, cum de nu s-a gîndit ? X intră într-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pus în mișcare. în adîncul sufletului meu însă vinovăția continua să crească întrucît îi dădusem de înțeles tatălui meu că în acele două zile urma să „lucrez” intens, dar de fapt cel mai mult îmi doream să merg imediat la cinema pentru a vedea un film cu Harrison Ford... m-am trezit așadar cu acest sentiment de vinovăție și supărat foc pe torționar, mi-am propos să nu uit visul pentru a-l nota ulterior, dar cum era abia ora cinci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a fost unul formator pentru mine, o constantă pedagogică, principala sursă de structurare emoțională a ființei mele. Complicitatea ficțională dintre mine și mama s-a prelungit chiar și după episodul absolut accidental al nașterii fratelui meu. Partidele noastre speciale de cinema au continuat, ca niște ședințe de spiritism, chiar și mai tîrziu, cînd eram student și veneam acasă în vacanță, sau de fiecare dată cînd reveneam în țară după stabilirea mea în america... ori de cîte ori mă vede, chiar și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
complet treaz. Iar senzația că sunt vizionat în timp ce visez și în timp ce-mi notez visele mă face să cred că viața mea în general este proiecția onirică a unei alte persoane. oare cîtă lume se află în sala de cinema unde sunt proiectate visele mele ? 46. Mult prețuite domn, îmi pare rău că nu v-ați continuat „povestea americană”. Ken și Betty ar putea deveni personaje interesante în special datorită cadrului. America reprezintă un decor natural și uman atît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
defileze în creier, așezîndu-se parcă la coadă pentru a fi transferate pe listă. Problema minelor anti-personal. Problema soldaților copii. Dispariția delfinului de apă dulce. Urbanizarea excesivă a țărmurilor. Distrugerea stratului de ozon din cauza proliferării curselor aeriene. excesul de violență la cinema și în jocurile electronice. Dispariția limbilor regionale. Concurența acerbă dintre chinezi și americani pentru a-și impune propriul model de capitalism pe planetă... Domnul Busbib simți un fel de sfîrșeală în corp și se așeză pe treptele de la intrare, alături de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la nimica, stropind de-a valma trecători, trecătoare, sacoșe, precum și porțiunea specială, bătută de val, a clădirilor de sub ferestre, cotind la stânga spre Teatrul "Nottara", înscriindu-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema "Patria", urmat de un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puști ca-n filmele cu gangsteri, 141 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sub moliciunile de mătase, stăpâna purta bikini, portjartier și sutien, îndrăznețe, din dantelă neagră. Necunoscutul, cu latul palmei, îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cleștișor, cîte-o bucată de zahăr cubic. - Dac-ar fi după ăștia, la învățămîntul lor de partid, ca să te distrezi, ar trebui să sapi șanțuri până mori. Pe fiecare rahat de șantier... Mă scuzați. Există totuși vizitele prin cîte-o cofetărie. Un cinema. Poți să încingi, în curtea școlii, un mic fotbal. Un baschet. Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avut loc în două etape: mai întîi, multiplicarea puterii evocatoare a cuvintelor prin radio și ulterior, suscitarea directă a imaginilor evocate prin cuvinte cu ajutorul televiziunii și cinematografiei. De la un punct la altul progresul este constant. O jumătate de veac de cinema, televiziune, benzi desenate, afișe politice și placarde publicitare a materializat, a confirmat deci ceea ce se afla, in nuce, în analizele psihologiei mulțimilor. Timp de o întreagă generație s-a trecut de la o cultură a cuvîntului la o cultură a "imaginii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ei; așadar, de ce poate face o mulțime o dată ce se vede lipsită de "zeul" ei. Panică sau teroare? Disoluția legăturilor sociale, debandadă, anarhie, poate chiar manifestări excesive ale doliului cu toate că sinuciderile în masă sînt mai curînd apanajul admiratorilor unor idoli de cinema. Dar și furia unei mulțimi care își preschimbă durerea în violență și își îndreaptă această violență împotriva apropiaților stăpînului de pînă mai ieri. Ea îi va învinovăți pe toți acești mici conducători care niciodată nu vor fi în stare să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]