KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

rău, nu am cum să vă ajut. Vreți să spuneți că fiica mea are dreptul să își injecteze medicamente, iar eu nu am dreptul să aflu de ce? — Nu, dacă ea nu vrea să vă spună. — Dar doctorul ei? Ofițerul Lowry clătină din cap. — Nici el nu vă poate spune. Păstrarea confidențialității doctor-pacient. Georgia Bellarmino luă seringile și le aruncă înapoi în pungă. — E ridicol. — Nu eu fac legile, spuse polițista. Eu doar le aplic. Erau în mașină, în drum spre casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
nu o să dăm pe nimeni în judecată, zise el. Cred că avem în față începutul unei deteriorări mintale. Alzheimer’s sau ceva de genul ăsta. — Mama are numai șaizeci și doi de ani. Poate că a început mai devreme. Aaron clătină din cap. — Haide, Ellie. Se simțea perfect. Era în formă. Iar acum îmi spui că își pierde controlul. Poate să fie din cauza spray-ului. — Contaminare, le reaminti Jeff, zâmbindu-i unei fete. — Jeff, fir-ar să fie, poți și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Văzu cum maimuța se cățărase pe gard și era cam la trei metri deasupra lor. Îi privea de sus. Iar amicii lui stăteau cu toții jos, urlând și scuturându-și plăcile spre el. Dar nu se întâmpla nimic. Billy se ridică clătinându-se și spuse: — Arătați ca un grup de maimuțe. Vrem să coboare! N-o s-o facă, zise Billy. Nu e prost. Știe că-l batem de-i sună apa-n cap, dacă o face. Cel puțin, eu așa voi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
fecale? Ăsta e un comportament clasic pentru cimpanzei. — Poate, dar e o problemă, zise Lynn. Au spus că deranjează, în clasă. Se ia la harță pe terenul de joacă. I-a bătut pe alți copii. Acum aruncă cu fecale ... Lynn clătină din cap. Nu știu cum să fiu părintele unui cimpanzeu. — Pe jumătate cimpanzeu. — Chiar și pe sfert, Henry. Nu pot să-l fac să înțeleagă că nu se poate comporta așa. Dar ei s-au luat de el, nu? spuse Henry. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Am căzut. Din copac. Lynn își luă marginea fustei în mână și începu să șteargă cu grijă rana. Nu văzu nici o gaură de glonț. Doar o zgârietură uriașă, care sângera rău. — N-ai fost împușcat, scumpule? — Nu, mami, zise el, clătinând din cap. Oricum, nu trăgea în mine, ci în Dave. Cine a fost? — Billy. Lynn ridică privirea spre copac. Crengile se legănau încet în lumina felinarelor. Dave dispăruse. Dave ajunse dintr-un salt pe trotuar și începu să alerge după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
i-au dat apă, spuse Ellis. Winkler spune că n-avea de gând să transporte nimic dincolo de granița statului. Mama lui voia să se rezolve, așa că a trimis apă, ca să testeze efectul placebo. — Iar tu l-ai crezut, zise Aaron, clătinând din cap. — Cred că are documente. Sigur că are, spuse Aaron. — Fișe de ieșire, rapoarte de laborator, alte documente ținute de compania lui. — Falsificate, zise Aaron, — Aceste documente sunt cerute de FDA. Falsificarea lor este un delict federal. — La fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Stan se temu să nu se spargă geamurile. Se crispă și strânse volanul mai tare. Deodată, țipătul se opri. Suntem atât de fericiți că ați venit atât de mulți aici, în această seară, spuse Gerard, pe tonul unui prezentator. Stan clătină din cap. — Dumnezeule! — Să fim fericiți, fericiți, fericiți, repetați și voi acum. Fericiți, fericiți, fericiți, încercați și voi acum ... — Încetează, zise Stan. Gerard continuă: — Fericiți, fericiți, fericiți, fericiți, oh, baby, da, fericiți, fericiți ... — Gata! urlă Stan, trăgând mașina la marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
chiar deasupra claviculei. Bineînțeles, Henry nu le putea face asta copiilor lui. Așa că întrebarea era: unde să le pună? Se întoarse în camera de zi, unde se aflau copiii. Să pună senzorii în sacii de școală? Nu. Pe gulerul cămășilor? Clătină din cap. I-ar fi simțit. Și atunci, unde? Instrumentul chirurgical funcționa perfect. Dispozitivele intrară ușor în cauciucul din tocul adidasului. O făcu la adidasul lui Dave, apoi la al lui Jamie și apoi, dintr-un impuls, se duse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
din dreapta al vehiculului. — Cum stăm? întrebă Vasco, urcând. Dolly făcu semn cu capul spre casa de la capătul străzii. — Aceea e reședința Kendall. Vezi mașina lui Burnet în față. E acolo de o oră. Vasco se încruntă. — Ce se întâmplă? Ea clătină din cap. — Aș putea plasa un microfon direcțional, dar ar trebui să fim perpendiculari pe ferestre, și presupun că nu ai fi vrut să parchez mai aproape. — Exact, n-aș fi vrut. Vasco se lăsă pe spate, pe scaun. Oftă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
vrei ... Stai, s-au oprit. Încetinește. — Ce facem acum? întrebă ea. Erau pe un drum lateral și se vedea o intrare de serviciu, drept în față. — Cred că sunt în parcare. — Și? Să-i prindem chiar acolo. Nu, spuse Henry, clătinând din cap. În parcare există întotdeauna câțiva paznici. Dacă scoți arma, avem probleme. Se uită la ecran. — Stau pe loc ... acum se mișcă iar. Acum stau. Se încruntă. Dacă sunt paznici, îl vor vedea pe Jamie zbătându-se, când îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
asta, am fi avut rezultatele testelor pe animale, teste vector, protocoale imunosupresive, tot felul de pași care ar fi crescut șansa de succes. Dar așa, să ne aruncăm orbește ... Numai pentru asta avem timp. Să ne aruncăm orbește. Fred Robbins clătina din cap. — O sută de milioane de dolari, zise Watson. Pentru laboratorul care o face. Preia o clinică privată în Arcadia. Voi ști numai eu. Faci procedura acolo. Ori merge, ori nu. Fred Robbins clătină din cap, cu tristețe. — Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
ne aruncăm orbește. Fred Robbins clătina din cap. — O sută de milioane de dolari, zise Watson. Pentru laboratorul care o face. Preia o clinică privată în Arcadia. Voi ști numai eu. Faci procedura acolo. Ori merge, ori nu. Fred Robbins clătină din cap, cu tristețe. — Îmi pare rău, Jack. Sincer. Capitolul 94 Luminile din tavan se aprinseră în camera de autopsie, banc după banc. Era o deschidere dramatică, își spuse Gorevici. Omul în halat de laborator avea un aspect distins: păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

erau mai puțin dornice să salveze copiii născuți În afara căsătoriei decât pe cei născuți În sânul familiei. În Istanbul, un copil fără tată nu era decât un alt bastard, iar un bastard nu era decât un alt dinte care se clătina În maxilarul orașului, gata În orice moment să cadă. — Locul nașterii? a continuat recepționera pe un ton lugubru. — Istanbul! — Istanbul? Zeliha strânse din umeri de parcă ar fi Întrebat, care altul ar fi putut fi? Care alt loc din lume dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
vine vorba de ocupația ta preferată În viață și tu ești mai puțin regională În alegeri... Lista ta de lecturi nu-mi sună prea armenește. Armanoush a ridicat ușor din sprâncene. — Literatura are nevoie de libertate ca să prospere, a spus clătinând din cap. Nu am avut prea multă libertate ca să extindem și să dezvoltăm literatura armeană, nu-i așa? Simțind că Întrecuse măsura, Asya nu a mai insistat cu Întrebările. Autocompătimirea, a dedus ea, era probabil lucrul de care sufereau armenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
care l-a avut de nenumărate ori de-a lungul anilor. E din nou elevă și poartă o uniformă urâtă, cenușie. Directorul o cheamă În fața clasei ca să dea un test oral. Începe să transpire abundent În timp ce se Îndreaptă Într-acolo, clătinându-se nesigură pe picioarele grele. Nici una dintre Întrebările care i se pun nu are sens. Mătușa Cevriye descoperă că, de fapt, nu a absolvit liceul. Se făcuse o greșeală undeva În dosare și acum trebuia să termine doar cursul ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
zice? a Întrebat În șoaptă Armaoush. — N-ai vrea să știi, crede-mă, i-a răspuns Asya tot În șoaptă. — Ei bine, Întreabă-l câți morți transportă cu dricul În fiecare zi? Când i s-a tradus Întrebarea, șoferul a clătinat din cap: — Depinde de anotimp. Primăvara e cel mai rău; primăvara nu mor prea mulți oameni. Însă după aia vine vara, cel mai aglomerat anotimp. Dacă se fac aproape optzeci de grade, e o nebunie pentru noi, avem morți cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-o În două. Apoi a pus jumătate de ceapă Într-o ceașcă și a vârât-o sub nasul mătușii Zeliha. — Ce faci? a Întrebat mătușa Zeliha aproape sărind de pe scaun. — Te ajut să plângi, draga mea, a spus mătușa Banu clătinând din cap. N-ai vrea ca oaspeții dinăuntru să te vadă În felul ăsta, nu-i așa? Oricât de liberă ai fi În spirit, până și tu trebuie să verși o lacrimă, două În casa mortului. Cu ceapa sub nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

Ei bine? întrebă Porfiri. ă Acestea sunt semne de malnutriție. Timpi de reacție înceți. Dureri la încheieturi. Atrofie musculară. Slăbiciune. Chiar nu am pus niciun efort ca să îi țin mâna în jos. și amețeli, desigur. Vezi și singur cum se clatină. Dinții și gingiile sunt într-o condiție jalnică. După o pauză, doctorul adăugă, cazuri ca astea văd în fiecare zi. ă Tocmai a mâncat. Am avut grijă de asta. ă Înseamnă că mai bine de atâta nu are cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cu toții nevoie, este hrană pe lumea asta. Dacă vă este frică de lumea de dincolo, rugați-vă. Rugăciunile sunt pe gratis și nu costă nimic, la urma urmei, spuse Porfiri cu exasperare în glas. ă Dar sunt așa de frunoase, clătină Zoia Nicolaeva din cap. ă Dacă se mai întoarce la Fraulein Keller vreodată, vă trimit în Siberia așa de repede că... ă O să dăm banii înapoi! strigă Lilia. Zoia dădu din cap amenințător. ă Tare aș vrea să știu, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
spune. Oameni! Asta era tot ce putea rosti, însă fu mulțumit de alegerea acestui cuvânt, care, simțea el, îl distanța de asemenea indivizi. Răspunsul bețivului veni sub forma unui mormăit adânc și fără sens, în timp ce tovarășul acestuia apucă balustrada scărilor, clătinându-se mai rău ca pe puntea unei nave în derivă și, înghițând amenițător în sec, prevestind ceva rău. În urma lui Salitov, corpul acestuia se clătina periculos. Îi lăsă pe scări și nu se mai uită înapoi. Mesele de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
veni sub forma unui mormăit adânc și fără sens, în timp ce tovarășul acestuia apucă balustrada scărilor, clătinându-se mai rău ca pe puntea unei nave în derivă și, înghițând amenițător în sec, prevestind ceva rău. În urma lui Salitov, corpul acestuia se clătina periculos. Îi lăsă pe scări și nu se mai uită înapoi. Mesele de-a lungul barului erau luminate de o jumătate de duzină de candele palide. Lumina nesigură, ascunsă în întuneric, părea să încurajeze introspecția printre băutorii izolați. Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
pe mamă în timp ce fiica dormea, insistă Salitov. Apoi, a omorât-o pe mamă. Apoi s-a întors bătrăna, pe care a omorât-o imediat ce a intrat pe ușă. Nu a avut timp nici să țipe. ă Doamne, nu! spuse Porfiri, clătinându-se și prăbușindu-se peste ușă. Se uită din nou la pachetul din mâinile sale. ă Asta e vina mea. Totul e din vina mea. Dacă nu ne-am fi oprit... ă Nu aveai de unde să ști, spuse Salitov neconvingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

că ești din Budapesta. — București. Am vrut să spun București, scuze. —Nu-i nimic. Toată lumea face greșeala asta. Budapesta e capitala Ungariei, București e capitala României. Știu că aici pare totuna, dar acolo diferența asta e extrem de importantă. Desert Rose clătină din cap și zâmbi. Știu, țările vecine nu se pot suporta niciodată. Am fost acolo toamna trecută, am turnat un film despre țigani. Da? Iubesc țiganii, spuse Kitty. — Și eu. Dar au Încercat să-mi fure camera video. Deși i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
ce port e o imitație. Doar rochia e Într-adevăr de designer, dar am cumpărat-o de la un magazin de ocazii cu 20 de dolari. La lumina zilei se vede că dantela e destul de uzată. — Serios? Femeia cu părul negru clătină din cap a neîncredere. Dar cizmele? Seamănă cu ale mele. Sunt de la Prada. Reducere de la 599 de dolari la 299 de dolari. Dar ale tale sunt mai drăguțe. Kitty râse. — Sunt de la Payless 1. 19,99 dolari. Astăzi le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
genul ăsta. Unei broaște care nu și-a părăsit niciodată iazul, oceanul i se pare un pariu riscant. Asta Înseamnă să renunțe la siguranța, la cunoștințele asupra lumii sale, la recunoașterea de care se bucură acolo! Broasca din ocean doar clatină din cap. Nu Îi poate spune cum e, dar Într-o zi o va duce acolo. Kitty Îi lămuri apoi care era răspunsul pe care Îl căuta: eu eram broasca ce trebuia să-și părăsească iazul, căsnicia mea adică, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]