9,252 matches
-
vreo trei metri, poate mai mult, unde vara, pentru că acoperișul ținea umbră, tanti Aura scotea o masă cu picioare în formă de X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
case cu perdeluțe la fereastră, cu garduri galbene care aproape că nici nu se vedeau, cu pomi ca niște dreptunghiuri maro din care porneau ramuri cu mere roșii. Mai desenam prințese cu ochi albaștri, cu cozi împletite și fuste lungi, colorate fantezist. Foloseam culoarea fisticului pentru frunzele trandafirului pe care-l țineau între degetele lor portocalii. Gemenele, Ada și Carmina, desenau monstruos, le făceau picioarele scurte și butucănoase, iar mâinile până mai jos de genunchi. Amuzant era însă să stai să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
buretele fusese smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul a unor petice de pânză colorată. Goală, diformă, Zizi zăcea lângă mine cu fața în jos. Venirea fetelor, după care fugise între timp Marcel, mi-a dat altă senzație: ciudată, dureroasă, imposibil de înțeles. Parcă hibernasem o vreme și-acum mă trezisem într-o lume diferită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un fachir și incredibil de lung, însă tatuat de la gât până-n tălpi cu cele mai stranii imagini pe care le-ai putea vedea în vise. Cernelurile și prafurile colorate înfipte în piele, înțepătură cu înțepătură, făcuseră din el o cronică vie a lumii cu tot ce-a fost, este și va fi. Tatuajele sale păreau să circule pe sub piele, să-și amestece contururile: la o reprezentație, privindu-l cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țin bine minte, îl chema Augustin Bach, era sas de lângă Brașov și colecționa și el, cu înfrigurare, timbre. Așa arată amintirile mele din copilărie: doi nebuni răsfoind, răsfoind și iar răsfoind pagini negre de album, în care se înșirau pătrățele colorate de hîrtie.Soră-mea s-a născut în '37, iar eu abia în '40. Din cauza bombardamentelor am stat la țară până în '45, când a murit și tata de difterie, la spitalul unde fusese infirmier. Întorcîndu-ne de la țară, din comuna Dudești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voi dezamăgi pe tânărul uriaș și fragil, care la despărțire, la poartă, mă privise cu atâta dureroasă speranță? Oricum, până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casă și m-am apucat să meșteresc o coroniță din hârtie aurie. Tanti Aura, aflând de jocul nostru, mi-a mai adus în cameră fâșii de plușuri multicolore, zdrențe de atlaz și crepe-de-chine. În plus, câteva coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa mere, pere, morcovi și castraveți pentru lucru manual, la grădiniță. Au intrat și fetele și curând camera s-a umplut de o lume truditoare. Decupam toate lanțuri de hârtie colorată, făceam coliere, dantele și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
coale de hârtie lucioasă, colorată, din care vărul rneu mai decupa mere, pere, morcovi și castraveți pentru lucru manual, la grădiniță. Au intrat și fetele și curând camera s-a umplut de o lume truditoare. Decupam toate lanțuri de hârtie colorată, făceam coliere, dantele și brățări din ce ne cădea sub mână, iar dintr-un scaun de bucătărie am improvizat, cu câteva perne și un cearceaf, un adevărat tron cu baldachin, demn de-o regină. Sucind forfecuța cu o grație ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit în mijlocul cercurilor colorate. Eram goală de orice gând. De fapt, aș fi preferat ca Ester să-mi spună măcar un cuvânt decât să găsim acolo cine știe ce piatră scumpă. Ba chiar nici atât n-aș fi vrut. Adevărul era că nu mai știam ce vreau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părul buclat i-a coborât în vițe de aur până la șolduri. Un trandafir îi înflori între degete. L-am lăsat acolo, sub boltă, ca să-și ducă de-acum singur viața fantastică, și-am ieșit din nou în orașul pustiu. Păsări colorate, mai mari decîtvnoi, ne spionau de după ferestre. Altfel, orașul era cenușiu, așa cum sânt toate orașele care locuiesc într-o perlă. Când obosiserăm de-atîta rătăcit printre construcțiile de piatră, Carmina privi prin gaura perlei și văzu strada noastră, începu să ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acela de parcă s-ar strâmba de ceva neplăcut, al indiencelor. Și totuși voluptuos, vicios, fățarnic. Ne-am apucat să aranjăm tronul pentru noua ocupantă, să-l acoperim cu frunze și crenguțe verzi ,am reîmprospătat culorile celor șapte cercuri cu cretă colorata. Au venit și gemenele, scăpate de griji și fericite că zilele lor se terminaseră cu bine. Se îmbrăcaseră din nou la fel cu sarafane albe cu o rățușcă pe piept. Ester, cu capul puțin între umeri, a intrat și ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-l cântăresc cu grijă. E greu, masiv, iar coaja e călduță ca și când cineva ar dormi înăuntru. ÎI pui pe masă și-l lași acolo, pe șervetul vărgat, pe care se văd firimituri de pâine, fiecare aruncând o mică umbră colorată. Stingi iar lumina. Pe fereastră, cerul nu mai e cu totul negru. Toate lucrurile din cameră au devenit întunecat-albăstrii, iar pereții sânt destul de deschiși la culoare, în urechi îmi răsună vocea ta, pe care de la o vreme nici nu am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încărcată de cărți, de foi albe, caiete groase, dosare, încă un tub metalic, o foarfecă, o rolă de culoarea mierii (despre care știu acum că era o rolă de scotch), un ceas de mână, niște scrisori, un pahar cu creioane colorate și niște extemporale corectate cu cerneala roșie, la acea masă stătea un tânăr și bătea la mașină. Mai văzusem de vreo două ori mașini de scris, când mersesem cu mama la notariat, dar acelea erau negre, de metal, și făceau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cădea din tavan și se revărsa și din lămpile mari și înalte așezate în cele patru colțuri. Se trezi în mijlocul unei vaste încăperi, cu pereții acoperiți cu cutii, prin geamul cărora se vedeau cei mai mari, mai frumoși, mai extravagant colorați fluturi, așa cum nu văzuse nici la muzeu. "Nu te apropia, pentru că n-o să te mai înduri să pleci, și ne-așteaptă Maria Daria Maria... Și acum, ce să-ți dau? Ce să-ți dau? se întrebă el rotindu-și privirile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înainte să moară bunică-sa, madam Ioaniu. Camera lui o ține Ivona și-acu neatinsă, nu doarme nimeni în ea și nici n-o închiriază. Ditamai căsoiu pustiu, și camera băiatului o ține Ivona ca p-un cavou, cu poze colorate trimise de el de pe unde-a umblat. Și ce-i încălzește pe ei că băiatu lor colindă țările toate, pe ei ce-i încălzește ? L-a văzut Ivona acu un an, când i-a dat drumu de s-a dus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pretutindeni, deasupra flutură stridentele panașe roșii, iar halebardele sclipesc amenințător în întuneric... Unele însemnări n-au cum să nu-mi aducă zâmbetul pe buze. De cum am intrat m-a izbit aerul de feerie ce îl dădeau lampioanele de hârtie colorată și ghirlandele cu poze atârnate de copaci. Dar apoi am fost prins și eu, mai ales în timpul cât au durat acele tableaux vivants, ocupându-mă să o găsesc pe necunoscută și eventual să mă vadă. Nu am reușit decât când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul, și el ar trebui să se grăbească, să nu fie surprins de ceilalți musafiri, grădina este luminată feeric, gustul discutabil al Sophiei, ghirlande de roze și lampioane de hârtie colorată atârnate de copaci. Profesorul își zornăie nervos pastilele în cutia plată, stropi de noroi pe manșeta unor pantaloni abia astăzi scoși de la croitor, dar atunci de ce o vizită neanunțată ? La o oră atât de nepotri vită ? ! Dar cum, dar cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clipa marilor nenorociri, când am înțeles deodată că acesta este adevărul din tot ceea ce trăim ! Era spre seară, trecut de cinci, când m-am coborât, năucit, din trăsură : am auzit uși, strigăte și, pe terasa cu clematite, printre frunzele admirabil colorate, roșu și verde, de iederă, am zărit chipul Sophiei, luminându-se. Elle bondit de joie, comme un enfant. Știau că orașul fusese crud bombardat ; de două ore casa era în alertă și ea mă așteptase pe terasă, cu o broderie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce-a făcut în continuare ! Așa este felul lui, un om curios și o fire afectuoasă... Tandră... Cu cei care nu mai sunt în țară a păstrat legătura. Are corespondență cu fiecare, mi-a arătat scrisori, teancuri de foto grafii colorate ! Știa despre fiecare ce face, unde e. Cu mașinuța cumpărată din economii, a colindat cu nevestica lui toată Europa. La ultimele călătorii luaseră cu ei un nepot, pentru că, totuși, aveau de-acum o vârstă ! Atunci când îl întâlnisem eu trecuse de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Bine, haide... E strâmtă curtea, dar uite, Vica a găsit loc unde să pună flori ! Printre cărămizile strâmbe, cu colțurile tocite, ale curții, ies tulpinile, ca niște vrejuri alburii, ale florilor de piatră. Flori mov roz, galbene - frunze înspicate. Florile colorate se întind ca o ciudată iederă pe treptele plesnite de la ușa Vicăi. Ce mândră e Vica de ele și de zmeura pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un plop uriaș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neelucidate, dînd naș tere la teorii. Pe 1 decembrie, Nadia Comăneci, fala sportului socialist, ajunge În New York, avînd statutul de refugiat politic. Iar Camilo José Cela primește Premiul Nobel pentru literatură - să fi fost comitetul academiei suedeze sedus de limbajul colorat și de ideile lui ciudate? Probabil că spaniolul a murit cu convingerea că Dios are coño și te Întrebi cine poate să-l contrazică. Pe 22 decembrie 1989, Samuel Beckett părăsește această lume. După ce, puțin mai devreme, În septembrie, s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
facem noi? Box, la colțul blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica, distracția e maximă. Te Întorci de la bar, ținîndu-te de o tavă plină cu pahare cu vermut și cu lichioruri colorate sintetic și cu niște ginuri cu tonic chioare, fentînd viermuiala generală de pe terasă. Și dai peste trei nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voastre deșelate, cu butelii de gaz legate pe acoperiș, care le fac să pară recuzite dintr-un SF horror. Pe bulevardele lungi, la fel de curate și de bine Întreținute, podoabele propagandistice ale regimului sînt discrete, În schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la magazine. Uite unul acolo, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceaușist - Nico cască ciocul hipnotizată la unul cu Sam Brown, iar tu la unul cu Depeche Mode. Probabil că cel mai mare șoc l-ați avut În fața unei papetării de cartier ale cărui rafturi sînt pline de chestii mici și colorate, Încît amețiți sucindu-vă gîturile În toate direcțiile - deasupra unuia e o reclamă pe care scrie mare Hardtmuth. Așa că a patra seară vă găsește sudați Într-o complicitate bizară de toate aceste mirări trăite Împreună, pe o terasă de pe malul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]