4,204 matches
-
posturii de estetician ("Desigur, numai în dezbateri de aperitive pot fi luate drept soluții estetice formule ca "îl prinde sau nu-l prinde", ori "expresiunea îmbracă ori nu îmbracă perfect intențiunea""), formule ca cele persiflate fiind apreciate superlativ de alți comentatori. Celebrul articol al lui N. Davidescu Caragiale cel din urmă ocupant fanariot, sau inaderența lui la spiritul românesc (Cuvîntul liber, august 1935) s-a acoperit de mult de ridicol prin aprecierile hilare și total părtinitoare ("măscărici literar"), fiind drastic și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Sciția minor și Tracia cu sufletul elin. Probabil că Mitică getic există la Tomis." Eugen Simion are meritul de a fi descoperit "un alt Caragiale, grav și profetic" cel din articole, note și însemnări, ceea ce i-a grăbit pe unii comentatori să-l promoveze ca... futurolog. Vremea noastră, a celor care am fost strămutați într-un alt secol și mileniu a fost intuită genial în dimensiunea ei înfricoșătoare și paralizantă. Noi am început cu veselie și sfîrșim cu mîhnire" mărturisea Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în miezul oricărei perspective antropologice contemporane: "Mitul apare că o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic" [1998, p.38]. Această înțelegere a mitului că scenariu o vedem deja în interesantele interpretări ale mitului la comentatorii după Euhemeros (sec. al IV-lea î.e.n.), care vedeau în mit o dramaturgie a vieții sociale sau a istoriei poetizate. Orice colectivitate construiește scenarii fantasmatice care exprimă relația să problematică cu realul. Scenariile variază în funcție de conjunctură politică, socială și economică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
energiei, este forma finală a evoluției acesteia. C. Rădulescu-Motru nu respinge pur și simplu formula energetismului. Dimpotrivă, el consideră că această filosofie reformulează, într-o manieră modernă, determinismul universal; că înlătură "vechea metafizică" și deschide o cale liberă cercetărilor experimentale. Comentatorii și interpreții filosofiei lui C. Rădulescu-Motru au acceptat, în general, în compararea personalismului energetic cu energetismul, punctul de vedere expus mai sus, adică poziția lui C. Rădulescu-Motru însuși. Astfel, Corina Hrișcă semnalează două inconveniente ale energetismului care l-au determinat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cel puțin un lustru la profesionalizarea precedată de formare riguroasă, a mobilizat mii și mii de „știriști” improvizați, consacrând „baroni de presă” cu trecut tulbure și pamfletari de o virulență suburbană, „deontologi” de ocazie și editorialiști egolatri, „analiști” semidocți și „comentatori” agramați. Din acest grup agitat, pestriț și ars de febra rostirii publice, s-au desprins, în ciuda dificultăților - controlul politico-mafiot al hârtiei și spațiului tipografic la început, încă semnificativele șicane similare ale sistemelor de distribuție, scăderea tirajelor după recăderea populației în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of Chicago (Shils, membru fondator, timp de 45 de ani). Caricatură e poate puțin spus, fiindcă „Kogon” nu apare doar ca un personaj grotesc, ci e considerat „periculos”. Dintre numeroasele lucrări ale lui Shils (care a fost totodată traducător și comentator al unor clasici germani ca Max Weber și Karl Mannheim), The Calling of Sociology și The Intellectuals and the Powers, precum și mai recenta culegere (datorată lui Steven Grosby și publicată sub auspiciile unei fundații liberale veritabile, Liberty Fund) The Virtue
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nu e pur și simplu local sau regional, deoarece proiecțiile de specialitate indică tendința ca ansamblul Statelor Unite să treacă același prag pe la mijlocul acestui secol, în măsura în care istoria poate fi prefigurată de scenarii, fie și la nivel cantitativ. Dincolo de epocala schimbare demografică, comentatorii încearcă să discearnă consecințele societale, de la strategiile educative la etica muncii, de la cultura politică la viața cotidiană și așa mai departe. Două mii de „minoritari” (alt termen aproximativ care merită privit mai îndeaproape) - formând un eșantion reprezentativ - au fost intervievați în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Committee for Cultural Freedom, opus deopotrivă comunismului și nazismului. Hook a format la iuțeală un nou grup, Americans for Intellectual Freedom, în care i-a înrolat pe criticii Dwight Macdonald și Mary McCarthy, compozitorul Nicolas Nabokov - vărul lui Vladimir - și comentatorul Max Eastman. Folosindu-și contactele din lumea sindicală, Hook a reușit să închirieze un apartament în hotelul altminteri deja închiriat de agenții Kominformului, i-a hărțuit pe delegații sovietici, a organizat o contramanifestație și a aranjat o campanie de presă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
revoltele studențești din anii ’60. Așadar, deși studentul venea la universitate ca perfectă tabula rasa, universitatea a pierdut ocazia de a-i imprima ideile, valorile, deprinderile de gândire critică și celelalte elemente ale educației liberale (clasice). E curioasă, la un comentator și traducător al lui Platon, această apologie a ignoranței inițiale ca teren al virtualității pedagogice infinite. Psihologia cognitivă și teoria educației care au în centru conceptul de tabula rasa au fost, ne amintim, inaugurate de Aristotel în De anima, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Poezia e transparentă și directă, dar esențialmente poezie, iar nu discurs narativ-descriptiv ori solilocviu moral-filosofic versificat. Perfecta șlefuire a enunțurilor, „scriitura înșelător «albă»” (Ion Stratan), o anumită fadoare (asemuită nu o dată cu cea a producțiilor „ultimului” Bacovia) au fost remarcate de comentatori. S-a relevat, în mod repetat, caracterul sentențios al versurilor, multe poeme fiind perceptibile ca înșiruiri de aforisme, înlănțuiri de poeme de un vers sau două. Dar V. nu alcătuiește simple colecții de maxime, aparența aforistică e manipulată cu sagacitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
națională este dată de originea (de sânge sau religioasă) a etniei majoritare - ca și în cazul bisericilor și catedralelor din preajma războiului, aceste edificii clasicizante și austere nu invocă prispa sau pridvorul, așa cum ar dori să ne facă să credem unii comentatori ai unor lucrări precum deja amintitele Palat al Victoriei și Operă din Timișoara (arh. Duiliu Marcu) sau pavilioanele de la Luna Bucureștilor (arh. Horia Creangă). O fac, poate, cel mult din perspectiva arcaturii romane periptere din, bunăoară, piața civică de la Brescia
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
române”. Două antologii colective, una editată la Ploiești (Supremă iubire, 1977) și alta la București, ca supliment al revistei „Luceafărul” (Tineri poeți, 1976), conțin poeme care vor intra și în sumarul volumului de debut. Cartea a stârnit opinii critice numeroase, comentatorii ei căutând însă echilibrul evaluării prin identificarea trăsăturilor proprii unui „poet necomun și incomod”, „talent puternic și febril” (Laurențiu Ulici), greu de fixat într-o definiție. Cronicile consemnează dicțiunea torențială a poemelor, natura frustă a sensibilității, ingenuitatea structurală, un adevărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
latine”, „Le Temps”, „Journal des débats”, „Indépendance belge” ș.a. A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse. Studiul lui V. intitulat Le Mouvement littéraire en Roumanie (1899) conturează o judecată generală și obiectivă asupra creației scriitorilor români. I se va reproșa însă comentatorului incapacitatea receptării unor autori de valoare ca, de exemplu, Ioan Slavici, contactul indirect cu literatura din țară contribuind, probabil în mare măsură, la nerecuperarea acestora. Scrie în schimb elogios despre Elena Văcărescu. În paralel își încearcă el însuși condeiul, încredințând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
dominat de prudența jurnalistului preocupat de perfecțiunea politică, de restituția întîmplărilor prezentate de actanții politici ca fiind evenimente de campanie, de standardele profesionale convenționale vizînd selectarea informațiilor care prezintă noutate, interes dramatic etc. și, în cele din urmă, de aspirația comentatorului documentat spre o analiză politică. În ceea ce privește publicul, varietatea întrebuințărilor date comunicării politice demonstrează selectivitatea comportamentelor sale: unii evită mesajele electorale, alții le ascultă cu motivații diverse, cum ar fi: cunoașterea programului candidaților, înfățișarea fizică, culegerea de argumente pentru dialog, observarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
profesionalizate, pe de o parte, și mediatizarea crescîndă a activității politice, pe de altă parte. Însă procedînd astfel, ar fi ca și cum am elimina total ipoteza optimistă despre o opulență comunicațională care ar duce automat la democrație. După cum remarca cu amărăciune comentatorul american T. Gitlin: "În măsura în care politica devine mai profesională, descrește participarea electorală". Participarea politică desemnează ansamblul de practici prin intermediul cărora cetățenii caută să influențeze activitatea politică din comunitatea lor. Din perspectivă macrosociologică, participarea politică este un proces de revelare a preferințelor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
timp, s-a constatat, de exemplu, că în societatea americană schimbările pe termen scurt manifestate în preferințele opiniei sondate asupra problemelor de politici publice, pot fi cauzate de conținutul informațiilor televizate 78. Mai ales punctul de vedere al jurnaliștilor (prezentatori, comentatori) și al experților solicitați de mijloacele media are un impact superior asupra schimbării opiniei, față de cel al președintelui și al partidelor politice. De asemenea, sensibilitatea publicului față de informațiile oferite de mass media i-a inspirat lui E. Noelle-Neumann79 teoria spiralei
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în presă. Cartea propunea o poezie intimistă, sobră, calmă, „un lirism liniștit, discret, un vers palid, alb, care-și poartă grațiile în vârful picioarelor, un sunet pur, cristalin, cu ecouri clare, dar șoptite” (Geo Dumitrescu). Versurile aminteau, în opinia unor comentatori, factura lirică a lui E.A. Poe și Stéphane Mallarmé, iar dintre români, pe aceea a lui Adrian Maniu. Filigran definește metaforic această formulă: „În zâmbetul din carte, în care mor închise / Nopți palide purtate prin versuri de demult, / Se ofilesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
romanul românesc cu cel european. Proza criticului de la „Viața românească” e citită ca o prelungire a lecturilor și tezelor psihologice ale exegetului literar, în care se prefigurează tipul romanului care va urma, al erosului, al „spațiului-femeie” ș.a.m.d. Intenția comentatorului e de a demonstra caracterul organic al operei celor doi autori și de a identifica, la nivel general, diferența specifică a „prozei criticilor”. Ion Creangă. Spațiul memoriei (1984), carte redactată, pare-se, înaintea celei de debut, are un discurs critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
arată limitele: Răpusele tale Madeleine, Lenore, Ulalume - condiții desigur, gândului poetic - șanț din natură invaginată negativă, si de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, prin coruperi (în duhul factice și translat al lacului comentator)30. (italice în original) În "Filozofia compoziției", Poe afirmă că moartea unei femei tinere și frumoase reprezintă cea mai bună tema poetica 31. Totuși, observă Claude Richard, "tentația conștientă a lui Poe a fost de a ajunge la această coincidență
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reprezintă, totuși, un hibrid, nu poezie pură. De la înălțimea "lirismului absolut" barbian ("zenitul sagitar al cerurilor noastre"), unele dintre creațiile lui literare prezintă evidente scăderi și sunt, de aceea, recuzate și prinse definitiv în "duhul factice și translat al lacului comentator", care oferă doar o imagine răsturnata, artificială, a realității, nu o abstragere din ea. "Poezia", susține Ion Barbu într-un interviu, "e autonomă [...] Nu prin voința poetului de a o sustrage accidentului, ci prin specialitatea universului ei"40. Ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
un cadru omogen și general. După cum o teorema de geometrie elementară îmi dezvăluie din acest moment al devenirii, din complexul calitativ care se chema Euclid, tot așa de puțin că legile atracției, de pildă, din turburea conștiința a lui Newton, comentatorul cornului lui David ; la fel poezia engleză răsfrânge din variația timpului uman doar acea limfatica permanentă, botezata pe nedrept "spiritualitate"82. Gândirea reflexiva (intuiția bergsoniana are această calitate 83), atentă la ea însăși, si epifania, care iluminează un moment de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Buletinul Institutului de Literatură”, „Revista generală a învățământului”, iar după 1960, la „Viața românească” și „Steaua”. În manuscris a rămas textul memorialistic În zorii unui veac nou. Pentru C., opera literară constituie factorul esențial care trebuie să intre în atenția comentatorului, „desprinsă și indiferentă în raport cu personalitatea creatorului”. Din această perspectivă este urmărită în Anarhismul poetic mișcarea modernistă. Termenul de anarhism și, la fel, înțelesurile date modernismului sunt utilizate însă într-o accepție largă. Selecția scriitorilor discutați începe cu Tudor Arghezi sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
și de tancuri bune, ale armatei, se presupune că au tras în mulțime securiști deghizați în militari, și tot felul de alte legende urbane care rezistă până azi în mintea multora. Această legendă a dobândit chiar o dimensiune internațională datorită comentatorilor de la radiourile libere. Într-un amestec de iluzii, speranțe și wishful thinking, aceștia afirmă tot mai apăsat că armata "nu putuse trage în oameni" și că doar "odioasa Securitate" (sau, în cel mai rău caz, forțele Ministerului de Interne adică
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în privința invaziei minerilor, o explicație la fel de comodă lipsea, așa încât s-a înregistrat doar acest ciudat oxymoron al unei "rebeliuni organizate de instituțiile statului", ale cărei mecanisme și rațiuni nu au făcut obiectul unei reflecții suficient de atente. Prea puțini dintre comentatori au înțeles cum a funcționat, în ambele cazuri, național-comunismul. În cazul violențelor de la Târgu-Mureș, oricum, șabloanele simplificatoare au funcționat ca și în alte cazuri contemporane, într-o combinație între tema "ciocnirii civilizațiilor" lansată de Huntington și ideea conflictelor înghețate: naționalismul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
democratice a putut să înceapă. Cu toate acestea, trei tipuri de obstacole au continuat să îngreuieze acest proiect al unui stat modern, adaptat exigențelor integrării europene. De bună seamă, una dintre aceste piedici provenea din fondul istoric pe care orice comentator cât de cât familiar cu tradiția românească îl poate intui: personalizarea excesivă a puterii, și un îndelungat trecut în care fiecare voievod instituia propria lege, anulând-o pe cea a predecesorilor; o modernizare "cu sufletul la gură" în secolul al
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]