5,487 matches
-
Dumnezeu creator și spectator deopotrivă se plasează pe o poziție exterioară propriei sale piese; căci, devenind deus otiosus, Dumnezeu nu va mai contribui direct la încheierea scenariului, care se va derula firesc pe o traiectorie de la bun început prefigurată. Putem conchide, în acest moment, că minciuna nu i-a fost dată omului prin actul creației însuși, ci ca o consecință a libertății de alegere. Înzestrîndu-l pe om cu posibilitatea de opțiune, Dumnezeu nu i-a dăruit în același timp și doza
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
truda omului asupra pămîntului echivalează cu lucrul asupra lui însuși, cu o (auto)perfectare pe care în generozitatea lui Dumnezeu i-a îngăduit-o. Se ascunde în această generozitate germenele unei alte predeterminări: aceea a mîntuirii omului căzut în păcat. Conchidem, o dată cu Leszek Kolakowski, că prin negativare, prin păcat, prin minciună, îndată ce în locul Creatorului a fost așezată creația, în locul binelui a fost plasat păcatul originar și în locul adevărului a fost plasată minciuna, se petrece o dublă schimbare de direcție: "Pe de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
una și alta. "Acelora care nu se înșeală" (înțelepții sau cei "săraci cu duhul"?!) le revine sarcina de a acredita cîndva, fără nici un fel de dubiu, o atare supoziție. Timpurile viitoare trebuie să o afle. 2.2. CONCLUZII PREFIGURATOARE Ca să conchidem: instaurarea răului și implicit a minciunii în lume s-a realizat în două etape, descrise de tot atîtea semioze esențiale. Astfel: • Semioza edenică descrie etapa manifestării omului la nivelul existenței paradisiace a omului, ca manifestare a voinței sale libere; căci
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de reeducare, de aducere la ordine, la practicile și "adevărurile absolute" ale puterii, a fost în permanență pus la încercare. Iar realitatea a dovedit că mașina de pervertit conștiințe funcționează, de obicei, pînă în ultima clipă a societății totalitare. Ca să conchidem, vom spune că aceste proceduri de pervertire a adevărurilor esențiale ale conștiinței sînt specifice tuturor societăților nedemocratice, constituind un "nucleu dur" al trecerii istorice de la o etapă la alta. *** Din considerațiile de mai sus rezultă că alternativei semiologice a "paradoxului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lumii pot să acredize dar și să infirme, totodată, esența proverbului libanez "Lumea este o minciună" sau esențiala aserțiune a filosofiei vedice: "Lumea este iluzie (Maya)". Acestui punct de vedere i se potrivește de minune un alt proverb, grecesc, care conchide: Dacă lumea este o minciună, Dumnezeu vrea ca oamenii să mușamalizeze lucrurile" [Barnes, 1994:75]. * În consecință, cu privire la ancorarea minciunii în spațiul cosmic și social, pe de o parte, în timpul fizic și istoric, pe de altă parte, putem spune următoarele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
muzical, pe de altă parte [Stănciulescu, 1995:39]. Altfel spus, același semnificat este posibil de transmis prin semnificanți diferiți. Fiind mult mai vagi (mai "mincinoase") decît cele verbale, semnele nonverbale sînt, în consecință, mai greu de receptat și decodat. Putem conchide acum că toate modalitățile de pervertire a sensurilor prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a semnificatului, fie a relației de semnificare instituite între elementele structurale ale semnului, subiectul semnificator și referențial. O analiză triadică sintactică, semantică, pragmatică ar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cuvinte. La modul dramatic, pauza Înseamnă nu doar o apnee Întîmplăroare ci un timp de reglare a respirației În care Îți tragi sufletul asimilînd revelația pentru a te reconecta la o lume cu noi și mai profunde Înțelesuri. Am putea conchide că textul haiku-ului cuprinde doar replicile unui text dramatic din care lipsesc cu desăvîrșire toate indicațiile scenice și regizorale absolut necesare unei puneri În scenă. Sarcina de a suplini această lipsă revine În totalitate cititorului. O alegorie laconică Conform
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
universale ale omului trebuiau să fie conștienți că tensiunile asupra semnificației acestor drepturi erau de neevitat într-o societate multiculturală de state; ei trebuiau să facă efortul de a înțelege aceste diferențe morale și culturale profunde, mai curând decât să conchidă că alte popoare ar fi fost mai puțin raționale și cu mai multe prejudecăți (1977: 126; vezi și Bull 1979a). Statele pot să nu se înțeleagă asupra semnificației dreptății dar, argumentează Bull, ele pot discuta în legătură cu modul de a menține
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
economică, tranziție de la autoritarism la democrație și statut de mare putere în devenire au adoptat politici de securitate națională internă și externă foarte diferite, Katzenstein subliniază importanța normelor sociale și legale naționale, constitutive și cu rol de reglementare instituționalizate. El conchide că: "În Germania, întărirea puterii statului prin schimbări ale normelor legale trădează o teamă adânc înrădăcinată că terorismul amenință nucleul dur al statului. Prin urmare, eradicând terorismul și minimizând protestele violente se depășește spectrul unei stări naturale "hobbesiene"... În Japonia
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nici nu discută despre polemică (cred că nici nu pomenește termenul), ci scrie de fapt despre pamflet, numit, sinonimic, diatribă, dar are în vedere acel pamflet care e, câteodată, și artistic. Îi descrie de altfel mecanismul de funcționare, după care conchide că o asemenea construcție este, finalmente, "valabilă în sine". Iar atunci când numește pamfletul "sterilizat", accentul e pus pe "ineficiența practică" a acestuia. Cu termenii de azi, criticul țintea un pamflet oarecum depolemizat. Pamfletul arghezian, crede Călinescu, își depășește intenția și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la persoana a III-a, ca unei instanțe superioare de judecată. În acest caz, uzanța persoanei a treia "îl ridică pe interlocutor deasupra condiției de persoană și deasupra relației de la om la om"58. Eminescu, după un veritabil slalom argumentativ, conchide retoric: "Să judece dar astăzi țara ce fel de oameni sunt acești onești negustori de principii liberalo-naționale, acești patrioți de industrie"59. De asemenea, la Arghezi întâlnim nenumărate formulări de genul: "cititorul a constatat" sau "aș fi voit să mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară, ignobilă, care poate omorî dintr-un capriciu; e chiar, dacă voiți, un viciu sentimental, acela de a te chinui pe tine însuți. În definitiv ce importă! Universul e același, legile lui, immutabile [sic, n.n.]; totul, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pavel Țugui reconstituie un moment delicat al procesului, în care un anume Ștefan Antim (Wexler), coleg de redacție și apoi de temniță al ziariștilor inculpați, își deconspiră, prin depoziție, statutul de informator. Coroborând informațiile oficiale cu altele autobiografice argheziene, cercetătorul conchide cu obiectivitate: "Istețimea agentului copoi delator de a se strecura printre redactorii Gazetei Bucureștilor și apoi în catacombele de la Văcărești a restructurat ideile poetului și publicistului despre libertate, conștiință și omenie, înclinând voluntar spre aerul glacial al mizantropiei"126. Odată cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tinde, în mod necesar și automat, să dispară și dispare în favoarea unei aproximări tot mai mari a modelului, pe care încercăm să-l imităm, și nu doar să-l semnificăm"18. Fără a merge atât de departe ca antropologul care conchide că arta "a pierdut contactul cu funcția ei semnificativă în statuarul grec și îl pierde din nou în pictura italiană o dată cu Renașterea", este sigur că secesiunea individualistă a fabricanților de imagini, atât manuale cât și industriale, și-a atins în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un teren pentru construcția uneia... Mulți cred că "ce-a fost mai greu a trecut", unii cred că s-a revenit la o anumită creștere, alții spun că n-am ieșit din criză ... Nu știm cu certitudine ce va urma, conchide J. Attali. Se pot schița scenarii. Până una-alta, se reglementează la mai multe nivele (planul Obama, planurile europene de salvare a Greciei). Dacă scăderea economică se va agrava, șomajul va crește, și fiecare țară va vrea să ia decizii
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lucru "cu ziua", în "sectorul informal"221 (rețelele de rudenie și de solidaritate comunitară sunt încă puternice, iar familiile din orașe care au rude la țară se descurcă mai bine decât cele care nu au). Într-un raport 222 se conchide că una dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă copiii este sărăcia (asociată cu malnutriția, subnutriția, locuirea precară, cu lipsa unor bunuri elementare, cu violența, abuzul, exploatarea economică, traficul, cerșetoria, consumul de droguri etc.). Sărăcia familiei crește în funcție de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Stuart Mill Își arăta nemulțumirea vădită față de intervenția statului afirmând: „este deplorabil să vezi ce porțiuni imense din efortul și talentul oamenilor sunt angajate doar pentru a se neutraliza unele pe altele”39. De aceea, scopul principal al unui guvern - conchidea Mill - „este de a reduce risipa de forțe la care oamenii recurg pentru a se apăra unii pe alții sau 38 Ricardo D., Principiile de economie politică și de impunere, Biblioteca monetară, economică și financiară, București, 1939, p. 112 39
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și a obiectului cunoscut. Reamintesc un aspect discutat în primul capitol despre vaz, anume că în actul perceptiv aferent vederii este implicată nu doar o schimbare spirituală (imate riala), ci și una intenționala. În urmă datelor adunate până acum putem conchide că, în funcție de tipul de schimbare, immutatio naturalis sau immutatio spiritualis, avem următoarea ierarhie: văzul este pe primul loc, fiind urmat de auz și de celelalte sim turi, între care nu se mai poate stabili, cu exactitate, care este ordinea ierarhică
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în care s-ar afla gurmanzii, care nu s-ar mai putea bucura de aromele diferitelor supe sau fructe de mare pentru că acestea ar fi transformate în simple imagini, iar ei ar fi dependenți de plăcerile vizuale. Drept urmare, trebuie sa conchid că imaginile care populează simțurile interne nu pot fi de felul unor imagini pictografice. Dar dacă nu pot fi înțelese astfel, cum anume pot fi înțelese? (ÎI.4 .1.) Ad secundum dicendum quod etiam ipsum phantasma est similitudo rei particularis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
oarecare măsură studiului lui Völker, nu suntem de acord că lumina este mai importantă decât întunericul la acest autor. Într-adevăr, tema îndumnezeirii în lumină apare în mod cert mai frecvent decât tema întunericului divin, dar ar fi eronat să conchidem pe această bază că lumina ar fi mai importantă decât întunericul în gândirea Sfântului Grigorie de Nyssa. Laird argumentează că, așa cum structura fundamentală a gândirii Sfântului Grigorie consideră virtutea și cunoașterea ca fiind egale, tot așa și temele divinizării în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
nici pe departe consemnate sau analizate în profunzime, consider că pot genera cîteva concluzii importante. Pentru început, fiecare din alternativele constituționale menționate a existat în cel puțin una din democrațiile stabile. Drept urmare este perfect rezonabil, ba chiar logic necesar, să conchidem că multe dintre diferitele aranjamente constituționale sînt compatibile cu instituțiile politice fundamentale ale democrațiilor poliarhice prezentate în Capitolul 8. Instituțiile politice ale democrației poliarhice pot, în aparență, să se prezinte sub diferite forme. Care este cauza acestei situații? Anumite condiții
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
descrise prin formula semantică specifică acestora sunt mult mai diverse, ca și conceptele cărora le corespund, ceea ce amplifică numărul de stemuri posibile, care devin astfel „variabile“ semantice. Pe baza caracterizării semantice comparative a numelor proprii și a cuvintelor comune, putem conchide că diferențele dintre acestea sunt atît de radicale, încît le contrapun logic și lingvistic, dar le mențin în aceeași categorie, de unități lexicale, situate, e drept, la mare distanță pe o scară de gradualitate de la motivat la arbitrar și de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unii cercetători) sau un supranume al acestui nume mai vechi (creat, poate, prin contaminare și etimologie populară, cum s-a întîmplat cu Dierna > Cerna), termenul Ardeal este de origine maghiară (analog încercării „eșuate“ cu Havasalfőld pentru Muntenia) și, așa cum a conchis Nicolae Drăganu, „deși element unguresc, acesta vorbește pentru vechimea romînilor în țara al cărei nume este“. Nașterea și evoluția toponimului Ardeal nu poate fi cunoscută în profunzime prin simpla deducție lingvistică a formanților actuali și a limbii cărora le aparțin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
gilet este interesantă. Este un împrumut din sp. jileco, care l-a luat dintr-un dialect arab algerian jaleko, iar în arabă provine din tc. yelek „vestă“. Și, dacă adaug că din tc. yelek îl avem noi pe ilic, putem conchide că jiletcă și ilic sunt dublete etimologice. (a) încălța și ciubotă, cizmă, papuc etc. Din sfera cuvintelor referitoare la încălțăminte, în română s-au păstrat foarte puține cuvinte latinești. Astfel, a fost moștenit verbul (a) încălța < lat. incalciare și substantivul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de expresii care în mod regulat se dezvoltă primele, de la care facultatea de vorbire începe să se pună în funcțiune; dacă aceste expresii se regăsesc esențialmente aceleași la popoarele din cele patru zări ale pământului, înseamnă că va trebui să conchidem că ele sunt native la speța umană, rezultate în mod necesar din structura fizică a organului vocal și din simpla exersare a acestuia” (II, p. 13). Imaginea oferită de Brosses asupra nașterii limbajului și constituirii limbii implică ideea de evoluție
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]