4,459 matches
-
eu preiau. Schimbăm instrucțiuni În hol. Spunem că Emily a mâncat bine la prânz, așa că nu-ți face griji pentru ceai. Spunem că Ben trebuie să se culce devreme pentru că nu a vrut să doarmă la prânz. Schimbăm informații despre consistența scaunelor lui Ben sau spunem că e Încă În așteptare și că niște prune i-ar putea face bine. Altfel lăsăm bilete. Uneori de-abia ne privim În ochi. Kate și Richard, ca o echipă de ștafetă În care fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de diferită. Uitasem că doamna Banks, care vrea ca lumea să devină un loc mai bun pentru femei, este amețitor de neglijentă cu copiii ei. Că Jane și Michael sunt triști și revoltați până când apare dădaca și aduce entuziasm și consistență În existențele lor. Domnul Banks, Între timp, muncește prea mult - numele e suficient să-ți spună că e numai slujbă - și e străin de copiii și soția sa, până când e concediat și e confruntat În propriul său birou de Bert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
copilul cu aceste fructe crude, ce aveau coajă albă, miez maroniu și frunzulițe Încă verzi. Din alte locuri cunoscute, tatăl culegea „zdrele” curate, răcoroase și tremurânde, cu care Își Îndemna puiul spunându-i: Mânâncă, mânâncă! Sânt bune-bune! După aspect și consistență, copilul le-ar fi refuzat dar nuși putea supăra părintele, eroul său de zi cu zi. Oare simțea, așa cum numai sufletul pur de copil poate să o facă, apropierea nemiloasei lor despărțiri? Pe o ridicătură de pământ, atenția copilului fu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
kilograme, cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea minunată, flecii care-l murdăreau pe Victor până la coate, șorțul pe care-l purta avea un strat gros din cea mai fină pastă de lut, de consistența smântânii, concentrarea lui Victor care scotea un colț de limbă afară atunci când reușea să ridice la rang de artă „făcutul oalelor”, o măiestrie care dintotdeauna a Împletit meșteșugul cu arta, Într-o adevărată simbioză tainică. Dar Valerică-Va mai avea un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
adus cele două mijlocuri În poziția lipite, au continuat dezmierdările fără vorbe, mâna fetei a căutat și a găsit ceva, și s-a Întâmplat altceva, ca un cutremur pozitiv, toată cunoașterea și realitățile palpabile ieri și-au pierdut conturul și consistența, lucrurile scăpând de sub control au luat-o razna, mișcările binecunoscute În natură au amplificat și accentuat trăirile celor doi, profesoara Înlocuise comenzile, sfaturile și Îndemnurile cu niște sunete nearticulate și Înalte, febrilitatea era stăpână peste tot, noutățile au cutremurat Întregul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ungaro), dar și a sportului (David Beckham, de pildă) sunt cvasidandy. Ei au doar o trăsătură-două care Îi Înrudesc cu dandysmul: eleganța sau excentricitatea sau homosexualitatea sau un tip de marginalitate asumată. Așadar, dandysmul se perpetuează numai fragmentar, parțial, fără consistența și forța de șoc a mișcării din jurul unui Brummell ori măcar Wilde. Nu credem că orice tip șic e dandy, după cum nici că un simplu gay sau orice rebel fără cauză Îi pot asigura dandysmului continuitatea. Să-i dăm Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
perenitatea unei opere, nici Într-un sentiment puternic, nici În bogăția eventualei comunicări cu un altul. Iată de ce Își Întemeiază viața pe crearea propriei statui, pe efemera sa seducție, pe acest nimic căruia e dator să-i dea o provocatoare consistență.”3 Viața, o operă de artătc "Viața, o operă de artă" Cum se poate deja deduce, dandy-i proiectează nostalgia unei morale a negării nu doar direct, ci și oblic, estetizând trăitul prin acel „În fața oglinzii”, la propriu și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului. Câteva buze se mișcau în ritmul rugăciunii, altele încremeniseră într-o mutră visătoare, uneori amuzată, iar altele sporovăiau neîntrerupt. În sala rezervată bărbaților, doar Khâli plângea. Parcă îl văd și acum, de parcă ar căpăta consistență în fața mea. Mă văd în amintire și pe mine, așezat tot pe jos, fără urmă de bucurie, desigur, dar și fără mare tristețe, ochii mei uscați și nepăsători plimbându-se curioși pe deasupra celor prezenți. De la Boabdil, devenit obez, la șeic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fizician, taximetristul de la aeroport. Amabil ca Întotdeauna tipul... - Cu plăcere, și mă voi strădui să-mi respect promisiunea de a fi scurt. Legenda lui Alexandru cel Mare - datorată, incontestabil, În primul rând geniului său militar - n-ar fi avut semnificația, consistența și durabilitatea pe care le cunoaște și acum, după douăzeci și trei de secole, dacă s-ar fi limitat la această dimensiune. Generalul Alexandru l-a pus Însă nemeritat În umbră pe eroul civilizator Alexandru, a cărui operă fundamentală n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Domnul lui Moise, "ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfînt" (Ieșirea, 3, 5). Există așadar un spațiu sacru, deci "puternic", semnificativ, și alte spații, neconsacrate, lipsite prin urmare de structură și de consistență, cu alte cuvinte amorfe. Mai mult: pentru omul religios, lipsa de omogenitate spațială se reflectă în experiența unei opoziții între spațiul sacru, singurul care este real, care există cu adevărat, și restul spațiului, adică întinderea informă care-l înconjoară. Trebuie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu aveau convingeri și doreau să-și continuie bunul trai", mărturisește Guerra Junqueiro lui Brandîo. În partidul lui Afonso Costa "intră negustori, provinciali care vor să-și păstreze locurile și pozițiile, și radicalii din Lisabona și Porto, care îi dau consistență, făcând din acest partid, cu toate defectele și calitățile sale, unicul organism viu al Republicii. Viu și insuportabil". Văzîndu-i odaia, trecând pe stradă, Guerra Junqueiro îi spune lui Brandîo: "Prevăd că omul acesta va fi nenorocirea țării!" În aprilie izbucnește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Insul se valorifică și e creator în cadrul familiei și al asociației profesionale. Se abandonează o ficțiune - partidul - pentru a clădi pe o realitate, asociația". Pentru întîia oară de când i s-a încredințat ministeriatul Finanțelor, Salazar vorbește despre corporații, mărturisind astfel consistența gândirii sale politice; căci, așa cum am văzut, în nenumărate conferințe ținute în cercurile catolice, Salazar afirmase cu mulți ani înainte necesitatea de a construi Statul întemeindu-se asociații profesionale. În rezumat, "voim să construim Statul social și corporativ în strânsă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alb... A fost ca și cum s-ar fi adîncit Într-un vîrtej indescriptibil, fără timp de gîndire, căci acționă numai sub impulsul instinctului și al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el. NOTE ASUPRA LECTURII Alexandru Mihăilă Surprinzătoare în ansamblu, povestirile Lidiei Vrabie din volumul „La lumina candelei” deschid calea unei călătorii în timp, în care, atât universul copilăriei, cât și viața de zi cu zi a muritorului de rând, capătă consistență și identitate doar prin asumarea valorilor satului românesc încărcat de sacru și de mister. Sub cerul creștin al Basarabiei, lumea satului se afirmă ca fiind păstrătoarea tradițiilor care vin din străvechime și care dau ritm și sens existenței: „La noi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru moment de vulgaritatea speciei, îi deschide ochii înspre neantul pla tonic, care cu timpul va deveni o banală afacere concretă. Criminalul se află în posesia neantului întreg, dens până la întu necare; pentru el crima este o soluție logică de consistența cea mai brută, o fugă din constrângerea unui „cuplu“ în care mortul a trădat o „iubire“ sinistră. Îndrăgostitul ar fi în stare să se lase ucis cu zâmbetul pe buze; neantul parfumat îi ține loc de paradis, se află în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sub întruchiparea de Eugène Ionesco. Derizoriul este bon viveur și bon joueur : sîntem la porțile morții, unde nimic nu este luat în serios... Aceasta nu înseamnă însă că derizoriul ar fi doar derîdere, frivolitate și superficialitate. El are propria sa consistență și înțelepciune implicită, are greutatea unei vieți cu toate ale sale, dar nici prea prea și nici foarte-foarte. El evită excesele, extremele, Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de referințe esențiale, se aplatizează într-o mediocritate jovială
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în ce sat din România făceau bunicile untdelemn în casă ?). Ea este din „satul-idee” al lui Blaga - o variantă autohtonă, și el, a mitului bunului sălbatic -, și acolo au găsit-o, gata pregătită de reclamă, publiciștii noștri. Ea nu are consistență istorică, ci doar profunzimea tradiției, nu este de undeva anume, ci „de la noi, de aici”, din „spațiul mioritic”. Produsele bunicii noastre nu au istorie, nu au geografie, au doar tradiție. Dar această bunică a tuturor nostalgiilor este cea pe care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cumva visam? Dar dacă atunci când visezi nu-ți dai neapărat seama că e un vis, în schimb, atunci când ești treaz, o știi precis. Nu era nevoie să mă ciupesc ca să fiu sigur că tot ce văd e adevărat. Există o consistență inconfundabilă a realității. Când te duci la lucru, dimineața, nu trebuie să-ți spună nimeni că nu dormi, și nici că ești viu. Eram într-o lume vie și trează. Îmi părea familiară. Știam c-o știu, dar nu știam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mi-a spus că da, la firile mai sensibile e posibil ca imaginația să-ți joace un renghi, chiar să se inflameze, ca orice organ. Domnule doctor, nu cred că m-ați înțeles: în două lumi reale și cu aceeași consistență. Și de fapt am greșit când am spus deodată, e vorba de o succesiune. Una s-a terminat, alta abia a-nceput. — Există multe povești, mai ales filozofice, despre oameni care nu mai știu când visează și când sunt treji
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gară de munte și conductorul anunță că aveau la dispoziție zece minute ca să-și cumpere ceva pentru cină, Gacel nu putu rezista tentației, sări jos și alergă până la marginea peronului, ca să pipăie zăpada albă cu propriile-i mâini. îl uimi consistența ei. Mai mult decât răceala, l-a impresionat acea moliciune de nedescris, ușor scârțâitoare, care se topea între degetele sale, care nu era nici ca nisipul, nici ca piatra, diferită de tot ceea ce pipăise până atunci, și s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Trăiesc cu impresia că societatea românească este incapabilă să mai discearnă valorile autentice, pe care totuși poporul român continuă să le nască. După '89 un uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sentiment de identificare cu propria-i imagine. Eul este o nevroză intermitentă, iar omul e Încă departe de a se fi lecuit de ea. Apoi văzu un zid alb În interiorul căruia se formau litere. Puțin câte puțin, aceste litere căpătară consistență, formând pe zid un basorelief mișcător, Însuflețit de o pulsație grețoasă. Mai Întâi apărea cuvântul „PACE”, apoi cuvântul „RĂZBOI”; apoi din nou cuvântul „PACE”. Apoi fenomenul Încetă brusc; suprafața peretelui deveni iarăși netedă. Aerul se lichefie, străbătut de un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după ce constatase lipsa pulsului, a observat cum bebelușul fâlfâie din pleoape scurt, ca un liliac. Gustav avea câteva Însușiri interesante, care l-au transformat rapid Într-un caz unic În lumea medicală. Ca formă, număr de membre și de nasuri, consistență, textură și elasticitate a pielii, prezența genunchilor și a coatelor exact la mijlocul membrelor corespunzătoare, ai fi jurat că era om. Ca fel de-a fi se apropia Însă mai mult de tagma obiectelor. Era dovada vie a primei legi enunțate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
discuții aprinse dacă reziduurile ar trebui sau nu distruse. Activiștii multiculturali susțin că ele reprezintă o parte importantă a trecutului și un semn al modului de viață american, iar faptul că toate componentele gelatinoase, indiferent de compoziție, fosta utilitate și consistență, se Închegaseră Într-o structură unitară constituie o metaforă a conviețuirii, deci trebuie neîndoios conservate. Ecologiștii protestează, avertizând asupra efectului pe care plaurul artificial ar urma să-l aibă asupra obiceiurilor de cuibărit ale rândunicii cu gușă din Nevada și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trăsături mult mai vii decît trupul pe care Îl acopereau. Iar acum chipul mortului ajunsese să arate Înspăimîntător, din pricina acelei ciudate irealități reale care ascunde o cumplită ironie, căci, pe măsură ce le privești, fața și trupul mortului par că-și pierd consistența de carne omenească, asemeni figurilor de ceară dintr-un muzeu, și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața, Într-un fel groaznic și ireal, Întocmai ca acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]