KorAP: Find »[drukola/base=creatură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...174 >

4,329 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

la regenerarea puterilor sufletești. O conlucrare cu asemenea efect benefic e arătată, în cel de-al doilea basm menționat, în plin proces. Întâlnindu-și pe stradă o veche prietenă, aproape uitată, aceasta îl conduce pe narator într-o rezervație de creaturi fabuloase, ce aparține unei organizații a cărei membră fondatoare era ea. Urmează un fel de călătorie inițiatică într-un spațiu analog oarecum "țării minunilor" descoperită de Alice. Povestitorul găsește acolo întreaga faună a poveștilor care îl încântau în copilărie. Singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dintre babe: Dochia, Pâca, cea mereu cu luleaua între dinți, Muma-Pădurii, Joimărița; ascultă poveștile, spuse de ei înșiși, vârcolacului și Licornului, ca și povestea perversei Aspide; zboară spre soare, vertical, călare pe Hipogrif; se întreține cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Și tot așa, din poveste în poveste, mă regăseam deodată subtil în istoria inițială care nu era alta decât povestea mea. În prima zi, am întâlnit un om foarte trist ce-și petrecea mai tot timpul într-o rezervație de creaturi fabuloase, în speranța că își va reîntâlni iubita, singurul spațiu posibil în care s-ar putea regăsi. Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce acasă, fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce acasă, fie și numai în trecere... Apoi am ascultat, în tăcere, povestea lui cu zâne, unicorni, vârcolaci și alte creaturi, dintre care imaginea Iormorogului mi s-a părut cea mai izbutită, pentru că mă regăseam în ea ca într-o matrice originară și unificatoare. M-a ales pe mine, ca să-mi relateze povestea lui, pentru că semănam deopotrivă cu ambele lui iubite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
peliculă veche de film la care nu mai privește nimeni. M-a invitat la o cafea. A început în stilul ei direct și ușor afectat. Din câteva cuvinte, mi-am făcut o idee: era vorba de înființarea unei fundații pentru creaturi fabuloase adunate din toată lumea, aduse aici să trăiască într-o rezervație. Accesul în rezervație era limitat membrilor ei, ce urmau să facă studii asupra acestor ființe uitate de lume; să petreacă timp în compania lor, să le asculte povestirile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
rezervație. Accesul în rezervație era limitat membrilor ei, ce urmau să facă studii asupra acestor ființe uitate de lume; să petreacă timp în compania lor, să le asculte povestirile și problemele. În bună măsură, să asigure un confort psihic acestor creaturi singulare, anacronice, să le facă să se simtă importante, în centrul atenției, așa cum au fost odinioară. Ca să înțelegi mai bine despre ce e vorba, pot să-ți desfășor un tur în rezervație, să le cunoști. Multe dintre ele îți vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aș mai putea să ascult, neauzite de urechile ei. Azi este duminică și este deosebit de multă lume. Surprinzător cum spațiile cele mai aglomerate te fac să te simți atât de singur. Fețe noi, necunoscute, se amestecă haotic printre cele ale creaturilor fabuloase. Îmi trebuie ceva mai mult timp ca de obicei să mă statornicesc, să mă pierd pe firul unei povestiri, să mă sustrag afluenței de umbre obositoare din jurul meu. Înclin către casa Zmeului, atât că filozofia elaborată a Zmeului întrece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu te miri cine. În fine, de ce ar fi el mai puțin degenerat decât alții, încearcă și el să obțină favoruri. Chiar și când ești aproape nemuritor, nu poți aștepta o eternitate. Din nou prima zi. Uvedenrode. Întâlniri cu alte creaturi fabuloase Văd că te-a impresionat amica mea, îmi spune în treacăt, când tocmai am pornit spre ulița unde locuia Zmeul Zmeilor. Da, foarte tare, îi răspund prea concentrat la gândurile mele ca să pot trișa. Întotdeauna am iubit sinceritatea ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
destul de lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real este, în fapt, imperceptibilă. Mai fac o plecăciune în fața filozofiei Vasiliscului și plecăm. Alte creaturi fabuloase Ai grijă la Hinchipun, spiridușul șchiop! Mai cu seamă dacă e seară și ulițele sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește, stai o clipă locului și uită-te în jos, altfel ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ar fi violat o nimfă ce se scălda într-un râu de munte, drept care a fost ucis fără milă de propriul său tată, nu atât pentru a oferi satisfacție Râului, probabil tatăl nimfei, ci pentru a restaura onoarea familiei. Singura creatură din rezervație fără casă este Strigoiul. Ziua stă pe piatra rece a fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu ar mai fi spus că Vârcolacul mușcă din lună, iar luna ar fi fost în permanență rotundă și albă și le-ar fi luminat nopțile triste și singuratice. Cotoroanțele sau cele mai hâde babe. Zâna Zorilor. Cea mai veche creatură: Iormorogul Pe aleea principală, vecină cu Zâna Zânelor se află casa babelor; casă cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba tutunului, Muma-Pădurii și Joimărița. Văzute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu patru uși, patru geamuri și patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba tutunului, Muma-Pădurii și Joimărița. Văzute separat, fiecare dintre ele poate trece drept cea mai îngrozitoare și urâtă dintre creaturi, dar când apar cu toatele pe prispă, la o șuetă, sau croșetează, sau fac o partidă de bridge, cu greu te poți hotărî pentru cea mai hâdă dintre ele. Joimărița, cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
crenguță de liliac sau de alte plante mirositoare. Oricine e atins de crenguța ei, se spune că întinerește cu un an. Condiția este să te scoli foarte devreme, să fii primul care i-a ieșit în cale. Cea mai veche creatură din rezervație, Iormorogul, trăiește într-un fel de culă înaltă, cu un acoperiș țuguiat ca o catedrală gotică. E o dată și jumătate mai înalt decât Cogea Mitu și conține un cap cu două fețe, patru mâini, patru picioare și, firește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Se spune că ar data de dinainte de potop, căruia, ne minte legenda, nu i-a supraviețuit, pentru că a refuzat să se urce în arca lui Noe, și că era unicul exemplar din specia sa. Iormorogul se dovedește a fi o creatură deosebit de echilibrată, în parte din cauza celor patru picioare, dar și pentru că completitudinea sa androginică îl ține departe de orice tip de tulburări afective. Din cauza simetriei sale, Iormorogul nu poate ocupa decât spații relativ circulare, tubulare și omogene. Cum iubirea nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
oglindă, își vede ambele fețe în același timp, ceea ce-l ajută să ia deciziile mai rapid, obținând o imagine completă și instantanee a multitudinii de posturi cauzate de permanenta sa stare de ambiguitate. Iormorogul este poate cea mai nesociabilă dintre creaturile rezervației. Nu se simte niciodată singur, cele două fețe ale sale sunt într-o permanentă dispută. Spre deosebire de alte creaturi ale rezervației, nu caută tovărășia nimănui și nu are niciodată nimic de povestit, căci e lipsit de amintiri. Totuși, într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
completă și instantanee a multitudinii de posturi cauzate de permanenta sa stare de ambiguitate. Iormorogul este poate cea mai nesociabilă dintre creaturile rezervației. Nu se simte niciodată singur, cele două fețe ale sale sunt într-o permanentă dispută. Spre deosebire de alte creaturi ale rezervației, nu caută tovărășia nimănui și nu are niciodată nimic de povestit, căci e lipsit de amintiri. Totuși, într-o zi, Iormorogul a avut un vis ce i-a provocat o atât de mare neliniște, încât a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mult, încât cu mare greutate mă țineam deasupra lor; eram aproape să mă înec sub greutatea viețuitoarelor ce-și făcuseră cuib în părul meu. Atunci, cu o ultimă sforțare, m-am scuturat o dată cât am putut de tare și toate creaturile ce atârnau de mine au căzut în apă și s-au înecat. Cerul era negru. Tunetele îți bubuiau creierii și fulgere te atacau din toate părțile și-ți ardeau ochii. Eliberat de povară, după ce-am reușit să ies la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
se comporte ca ea. Mă gândeam că visul Iormorogului aduce mai mult a realitate decât Iormorogul însuși, ce pare să-și mai conțină încă jumătatea, cel puțin visul se înscrie cât de cât în linia legendei. Dar, atunci, cine e creatura neînjumătățită din fața noastră? Sau poate el este, mai degrabă, visul nostru despre un Iormorog nostalgic ce și-a visat propria realitate. Ne ridicăm și pornim gânditori către aleea ce duce la ieșirea din parc. Umerii ni se ating din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
actuală. Care e de fapt puterea lui? Nu cine știe ce, dincolo de migrene nu s-a înregistrat vreun alt efect, dar e bine să stai deoparte, doar dacă nu ai și tu ceva aluat șerpesc în matricea ta. Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp prin necredința oamenilor în ele. Cam așa ceva, mintea și imaginația omului s-a hrănit cu ele secole de-a rândul, acum le-a uitat toată lumea, chiar și copiii. Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aici ca să reînvățăm să le ascultăm, să discernem dintre ele pe cele autentice și originale. Ăsta este scopul nostru aici, să adunăm povești. Desigur, există pericolul să alunecăm în ele, să devenim personajele lor sau să cădem sub influența acestor creaturi. Pericolul este însă destul de mic, vigoarea lor a scăzut enorm și ea se subțiază tot mai mult trecând în poveste. Totuși, trebuie să ai grijă, nu e bine să interferăm prea mult, fiecare cu povestea lui, în definitiv. Înțelegi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
din viața mea, la fel de frumoase ca nopțile târzii la țară, din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
vreme, nu prea lungă, și am început s-o caut din nou. Ne-am întâlnit la intrare și ne-am continuat vizitele obișnuite; nu i-am mai ținut mâna și nici nu i-am mai atins genunchii când ascultam poveștile creaturilor fabuloase. Desigur, răceala ei a fost pe măsură și, din acel moment, întâlnirile noastre au devenit insuportabile și chinuitoare. Totuși, într-una din zile ne-am apropiat mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
revedea. Încă de la intrare, poziția și mai apoi privirea Licornului îmi spun că ea nu s-a arătat în absența mea. Rătăcesc iarăși pe ulițe, fără nicio noimă, mă mai opresc, din când în când, să stau de vorbă cu creaturi cărora nu le-am acordat până acum prea multă atenție. Nu mai pot asculta aceleași povești pe care le-am auzit cu zâmbetul ei alături, cu genunchii noștri privindu-se față în față, cu mâinile împletite. Trec pe lângă grădina Hipogrifului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă, lipsită de grație și virtuți, de unde aș putea să știu??? Dau din umeri și-mi apropii fruntea de botul uscat de dor al Licornului. De vină e numai Aspida. N-ai dori să mai asculți o poveste? Dacă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]