7,252 matches
-
-se în zone ce ar fi aparținut de drept cronicarului. Căci G. nu scrie de fapt „istorie”. Ca și cel care va fi scris Anonimul brâncovenesc, el filmează o „viață” (primul compune un roman, autorul celălalt scrie o biografie), este cronicar doar într-un sens foarte apropiat epocilor mai noi, de inscriptor și comentator al unor evenimente. „Istoria” se retrage, la el, în sâmburele său esențial, redevine „eveniment”, iar înlănțuirile acestor „evenimente”, cercetate cu atenție spre descoperirea unor înțelesuri ce îl
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
la pământ”), încearcă să îl descrie - „Pietri mari bucăți și negre ca zgura care nu au căzut peste tot locul, ci numai în două locuri, și puține, nu multe” - și se abține de la orice predicțiuni, adăugând doar o propoziție neutră. Cronicarul se arată priceput și în a descifra rosturile raporturilor diplomatice, fiind un ager observator al împrejurărilor politice în necurmată schimbare. Sigur că, în unele cazuri, concluziile lui reprezintă rezultatul analizelor întreprinse în cancelaria voievodală, dar cel care se rostește, în
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
sub presiunea sarcinii sale, ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându-l mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali (Cantemireștii - Constantin, Antioh, Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a fi o întrupare monotonă și obositoare a seriilor de virtuți ce îi sunt adjudecate în predoslovie, „trăiește” în ipostaze succesive care nu sunt ferite de momente de indecizie, asprime, insatisfacție, durere ori abdicare de la normele de conduită proclamate de cronicar drept exemplare. Din atât de criticatul „vălmășag” de fapte al cronicii lui G. cresc chipul unui mare voievod și, firește, imaginea unei domnii ce cu greu își poate găsi egalul în istoria veche a țării. Cunoscută, măcar parțial în epocă
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
de capitole, în care nu erau aprecieri negative la adresa Cantacuzinilor) și mai târziu (aceleași capitole vor intra și în corpusul alcătuit la porunca lui Nicolae Mavrocordat), păstrată cu grijă de descendenții voievodului ucis de turci, ca și de cei ai cronicarului, copiată în numeroase rânduri (s-au conservat douăzeci și două de manuscrise ale Începăturii istoriii...), tradusă (Johann Filtsch din Brașov va tălmăci în nemțește optzeci de capitole, pe care le va utiliza târziu istoricul Johann Christian Engel), cronica lui G.
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
în optzeci de capitole a fost tipărită de Ștefan D. Greceanu în 1906. Versiunea integrală a cronicii (restituită, se zice, de acel manuscris copiat prin 1730-1740 de serdarul Grigore Greceanu) va fi imprimată în 1961 de Mihail Gregorian, în ediția Cronicari munteni. SCRIERI: Istoria Țării Românești de la 1689-1700 (publ. N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, II, 1846, 129-176, 193-228, 321-354, reed. în Cronicarii Țării Românești, II, București, 1847, 1-116, în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 166-278; Viața lui Constantin vodă Brâncoveanu
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
manuscris copiat prin 1730-1740 de serdarul Grigore Greceanu) va fi imprimată în 1961 de Mihail Gregorian, în ediția Cronicari munteni. SCRIERI: Istoria Țării Românești de la 1689-1700 (publ. N. Bălcescu), „Magazin istoric pentru Dacia”, II, 1846, 129-176, 193-228, 321-354, reed. în Cronicarii Țării Românești, II, București, 1847, 1-116, în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 166-278; Viața lui Constantin vodă Brâncoveanu, îngr. Ștefan D. Greceanu, București, 1906; Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Constandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Greceanu, București, 1906; Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Constandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 5-237; Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), îngr. și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
N. Iorga, La „Biblia lui Șerban Vodă”, RI, 1938, 7-9; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 214-219, 232-233, 250-254; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 306-310; Piru, Ist. lit., I, 212-216, 248, 282-286; Eugen Stănescu, Valoarea istorică și literară a cronicelor muntene, în Cronicari munteni, I, îngr. Mihail Gregorian, București, 1961, V-CXXVI; Lucian Predescu, O controversă literară religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu la cultura religioasă și laică, „Glasul Bisericii”, 1962, 5-6; Virgil Cândea, Nicolae Milescu și începutul traducerilor umaniste în limba
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
București, 1974, 83, 96-100, 112, 122, 185; Cătălina Velculescu, Un manuscris cu fragmente din cronica lui Radu Greceanu, RITL, 1974, 4; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 139, 147-150; Dan Horia Mazilu, Cronicarii munteni, București, 1978, 147-228; Negrici, Figura, 165-182; Dicț. lit. 1900, 410-414; Mazilu, Proza, 117-121; Velculescu, Scriere, 66-75; Dicț. scriit. rom., II, 445-448. D.H.M.
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Gruparea Generației Tinere (1929). Îi apar volumele de versuri À la manière de... (1926) și Bolta bizantină (1929). În 1930 redactează „Gândul Vrancei” și scoate, împreună cu I.M. Rașcu și alți tineri scriitori, revista „Îndreptar”. Este prezent în „Zodiac”, „Mișcarea” (Iași), „Cronicarul”, „Excelsior”. Din 1932 activează ca profesor de filosofie la Liceul „Unirea” din Focșani. Colaborează la „Școala Putnei”, „Treisprezece” (Focșani), „Pământul” (Călărași), „Sânzana”, „România literară”, „Focșanii”, „Gazeta cărților”, „Progresul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România eroică” (Cluj), „Curentul”, „Rampa”. Devine, în 1936, membru
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
, pitarul (sfârșitul sec. XVIII - începutul sec. XIX), cronicar și versificator. Mic boier bucureștean, poate aceeași persoană cu aceea cunoscută în istoria literară ca pitarul H. Ioanide, H. termina în 1817 Istoria faptelor lui Mavroghene vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790, publicată abia în 1863, în
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
ochi critic și cu uimire persiflantă activitatea domnitorului, plin de ciudățenii și de cruzime, imprevizibil în hotărâri, înconjurat de apropiați și slujitori pe măsură. Modul înțelept în care Mavrogheni a știut să se pregătească de război îl face însă pe cronicar să vadă în el un conducător energic, drept și demn de laudă. Fiindcă nu urmărește o reconstituire istorică, ci caracterizarea unor întâmplări și personaje senzaționale, Istoria... are o existență independentă ca operă literară. Relatarea este subiectivă, fiind selectate numai faptele
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
psihologicului în prima sa parte și a epicului în cea de-a doua, în fine, sinteza sui-generis a celor două laturi în Rădăcini, text care „recuperând esența celor două etape anterioare, închide, de fapt, Opera”. În Profiluri epice contemporane (1987) cronicarul actualității literare propune un tablou al prozei din anii ’60-’80, clasată după criteriul generațiilor, promoțiilor și școlilor. Taxonomia e discutabilă - ca oricare alta -, ca și încadrările, ca și absența unor nume: A. E. Baconsky, Teodor Mazilu, Octavian Paler, Titus
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
Popescu-Teiușan, Vasile Netea, August Treboniu Laurian. Viața și activitatea sa, București, 1970, 275-282; Cuvânt academic. Filosofia (1845), în Antologia gândirii românești, I, București, 1967, 404-407; Cuvântare la deschiderea anului școlar (1846), în Antologia gândirii românești, I, București, 1967, 408-409. Ediții: Cronicarii Țării Românești, I-II, București, 1846-1847; Gh. Șincai, Hronica românilor și a mai multor neamuri, I-III, Iași, 1853-1854 (în colaborare cu A. Panu și M. Kogălniceanu). Traduceri: A. Delavigne, Manual de filosofie, București, 1846; Wilhelm Traugott Krug, Manual de
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
lui Ion Neculce, cu care expune paralel evenimentele deceniului 1733-1743, ca și pe aceea, mai modestă, a contemporanului Ioan Canta, autorul Letopisețului anonim al Moldovei consemnează istoria unei epoci de declin feudal și de apogeu al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
nu tulbură mai puțin ca trecerea prin țară a unui pașă „cu trei tuiuri”, condus cu onorurile cuvenite și cu multe precauții până la hotare pentru ca, în sfârșit, încordarea și nesiguranța să dispară. În limitele mentalității boierimii mărunte căreia îi aparține, cronicarul își îngăduie totuși preferințe față de unele dintre domniile evocate, după cum își rezervă și dreptul de a dezaproba altele. Galeria de portrete din cronică, toate asemănătoare până la un punct datorită mai ales reacțiilor determinate de împrejurări identice (ce creează uneori impresia
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
capitala Moldovei. Promotor al progresului economic și social, Ghica ridică în Iași așezăminte școlare și înființează prima manufactură de postav la Chiperești. În schimb, nici una dintre cele patru domnii în Moldova ale lui Constantin Mavrocordat nu face să înceteze iritarea cronicarului față de cel ce se dovedește prea îngăduitor cu „prostimea”, desființând „vecinia”, războindu-se - fără folos, insinuează ostil autorul - cu moravurile și incultura unei anumite categorii de clerici. Portretul memorabil al cronicii, trasat din câteva linii, este al bătrânului și avarului
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o informație vastă, de la documente de arhivă la receptarea scrierilor lui Negruzzi, informație analizată riguros, prelucrată eficient și integrată într-o sinteză interpretativă de referință. Experiența publicistică, îndeosebi cea a cronicarului literar, i-a înlesnit lui L. apropierea profitabilă de literatura actuală, în prim-plan situându-se proza românească postbelică, domeniu căruia i-a consacrat două volume intitulate generic Prozatori contemporani (1984, 1989). Cel dintâi se referă la ce au publicat
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
cu proză - G. Bacovia (Amăgire, Iarmaroc), N. Pora, Aurel Marin, cu eseuri - Eugen Herovanu (Ideea de patrie), Paul I. Papadopol (Grigorescu și Hasdeu), G. Murnu, Gr. Trancu-Iași. „Cronica literară” este susținută de Paul I. Papadopol, care polemizează cu G. Călinescu, cronicarul literar al „Adevărului literar și artistic”, iar „Cronica politică” îi aparține lui Al. Șahighian. Alți colaboratori: Eugen Relgis, Neagu Rădulescu. A.S., I.H.
LINIA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287820_a_289149]
-
Sacrilegiu, care contestă premierea de către Societatea Scriitorilor Români a lui Ion Barbu și a lui Lucian Blaga, și în Săptămâna poeziei, unde conchide că publicul e interesat de Panait Cerna, V. Alecsandri și Mihai Eminescu, nu de Ion Barbu. Același cronicar recomandă Umbre chinezești de Lucia Mantu „celor cari vor ceva simplu și bun, nu bazaconii moderne”. Într-o tonalitate mult mai agresivă, cu derapaj xenofob, Doru Belimace desființează în editorialul Modernismul exagerat scrisul lui Virgil Gheorghiu, Geo Bogza, Sașa Pană
LICARIRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
a lui Mihai Eminescu. Panu este, probabil, și autorul cronicilor dramatice apărute în L. prin anii 1881 și 1882, cronici care protestau împotriva avalanșei de traduceri din repertoriul teatral francez de bulevard. Referindu-se la reprezentațiile Teatrului Național din Iași, cronicarul analizează textul dramatic în sine ca pe orice operă literară, calitatea traducerii, jocul actorilor și chiar mizanscena. Preluând rubrica, I.N. Roman, care se ascunde sub anagrama Morna, continuă în același spirit, ilustrându-se mai ales în discutarea spectacolelor cu piesele
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
Aron, la Orbic în 1457, despre victoria lui Ștefan I împotriva lui Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei (1395), despre Conciliul de la Florența din 1439 și despre lupta de la Mohács (1526), știri care nu se întâlnesc în nici un alt text. Cronicarul se oprește, dând numeroase detalii, și asupra unor întâmplări din viața mănăstirii Putna: începerea ridicării lăcașului, sfințirea din 1470, incendiul din noaptea de 15 martie 1484, moartea arhimandritului Iosif (1485), instalarea arhimandritului Paisie ș.a. Este ceea ce i-a determinat pe
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
a secolului al XV-lea și de la începutul celui de-al XVI-lea, continuată de episcopul Macarie, egumenul Eftimie și călugărul Azarie, iar mai târziu în limba națională, la un nivel superior de informație, interpretare și artă literară, de marii cronicari din secolul al XVII-lea și din prima jumătate a celui de-al XVIII-lea, Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce. Ediții: Letopisețul de când s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei, în Ioan Bogdan, Cronice inedite atingătoare
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
fără ca lucrarea să aibă caracterul oficial al unui letopiseț de Curte. Situat între cronica lui Miron Costin și cea a lui Ion Neculce (căruia îi va servi și de izvor), acest letopiseț, departe de valoarea literară a operelor celor doi cronicari, are o fizionomie distinctă, caracterizată prin bogăție portretistică și amănunte semnificative, creatoare de atmosferă. Începe cu domnia lui Eustratie Dabija, urmărind în continuare prezentarea tuturor domnilor moldoveni care i-au succedat. Iliaș Alexandru, domn milostiv, care nu de puține ori
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]