6,479 matches
-
pe care autorul o consideră superioară celorlalte: "Îmbogățit prin descoperirile celorlalte trei secole anterioare, secolul lui Ludovic al XIV-lea a făcut în anumite genuri mai mult decât cele care i-au premers. [...] în mod general, acum a ajuns la desăvârșire rațiunea umană. Filosofia sănătoasă abia acum a ajuns să fie cunoscută, încât este drept a spune că, începând din ultimii ani ai lui Richelieu până la cei următori morții lui Ludovic al XIV-lea, s-a produs în artele, în spiritele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Aceste "ieșiri din rând" sunt evidente în fragmente precum cel privitor la scopul artistului: "...el trebuie să reliefeze cu putere Natura în deprinderile, faptele, înscrierile și în toate aspectele ei; ceea ce nu înseamnă că va trebui doar să reprezinte maxima desăvârșire a lucrurilor, ci să înfățișeze și cea mai mare nedesăvârșire a lor."181 Se observă aici modulațiile frazei, care pornește sub auspicii clasice prin introducerea ideii de imitație și se termină în tonuri aproape romantice prin sugestia privitoare la includerea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
adică în clasicii clasicilor nu aflăm decât o vâlfă (cu înțelesul de glorie, mărire n.n.) și frumusețe simplă, un tact de a-și ținea în ochi scopul ce-l avea, o măsură proporționată, o harmonie, o solidaritate plastică și o desăvârșire formală, așa cu aceste însușiri încă tot rămân grecii și romanii dascălii lumii de acum." 226 Enumerarea trăsăturilor fundamentale ale operelor clasicismului antic se face atât din dorința de a justifica rezistența acestora în timp, dar și pentru a oferi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unui clasicism deplin deoarece are un caracter oarecum provincial, în sensul absenței unor trăsături precum amploarea sau universalitatea. În viziunea lui Eliot, noțiunea de clasic presupune întrunirea unor aspecte precum o maturitate de gândire, maturitate a moravurilor, maturitatea limbii și desăvârșirea stilului comun. Toate acestea sunt corelate cu o conștiință a istoriei, dar nu doar a istoriei propriului popor, ci și a cel puțin unui alt popor cunoscut. Pe de altă parte însă, orice scriitor clasic duce la epuizarea domeniului în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
supune puterii rusești, ancora catolicismul în conservatorism și în reacțiune. Totuși, cu toate că era blamat, curentul catolic liberal a continuat să existe în Franța datorită discipolilor lui Lamennais, ca de exemplu Charles de Montalembert, care nu a încetat să militeze pentru desăvîrșirea reconcilierii dintre cultura catolică și societatea modernă. Religia are nevoie de libertate pentru a înflori, afirma el la două conferințe ținute la Malines în august 1863. Cu această ocazie, el a vorbit despre "Biserica liberă într-un Stat liber"8
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
găseau pe poziții patriotice, iar episcopii îi îndemnau pe credincioși să suporte suferințele și sacrificiile 3. Războiul a oferit ocazia de a sublinia legătura dintre religie și patrie, de a reduce polemicile vechi cu Statul liberal, de a spera în desăvîrșirea Unificării grație revenirii regiunilor Trentino și Frioul, pămînturi ale creștinătății. În 1916, Filippo Meda a intrat în guvern ca reprezentant al uniunii naționale. Dar ostilitatea Sfîntului Scaun, mai întîi față de intrarea Italiei în război, apoi față de participarea lui Meda la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aceea am grăit... >>, 9, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 279) „Tuturor virtuților le premerge credința din inimă, pe care o are cineva atunci când sufletul nu poartă în el o socotință îndoielnică, ci a lepădat cu desăvârșire iubirea de sine (iubirea trupească și egoistă de sine, numită filavtia de către Părinți - n.n.)”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 28, în Filocalia..., vol. VI, p. 197) „... întâi trebuie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trebuie) înțeles ca fiind Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede (In. 15, 26), Așadar, să înțelegi ca există trei (persoane) : Domnul care poruncește, Cuvântul care creează și Duhul care întărește. Iar întărire ce altceva ar putea să însemne, dacă nu desăvârșirea în sfințenie, ne strămutarea și stăruința în bine? Sfințenia nu (se capătă) fără (ajutorul) Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap.16, în PSB, vol. 12, p. 53) „ ... bolta înstelată sau cum i s-a mai spus cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu seamă puterea împărătească (fiindcă Hristos se tâlcuiește uns, iar din istorie aflăm că mai înainte a fi cineva împărat trebuia să fie uns) și deoarece în demnitatea împărătească se cuprinde toată puterea celorlalte demnități ...” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol.30, p. 457) „... Nu se numește Hristos pentru Sine, sau ca fiind aceasta în mod ființial, cum este Fiu, ci ca Unul în mod excepțional față de altul. Căci nimeni nu este între hristoși ca
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Fiul - n.a.) e Născutul lui Dumnezeu și, fiind propriu lui Dumnezeu Celui ce există pururea, există din eternitate. Căci e propriu oamenilor a naște în timp din cauza nedesăvârșirii firii; și e propriu lui Dumnezeu să aibă un Născut etern, pentru desăvârșirea eternă a firii 27“. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul I, XIV, în PSB, vol. 15, p. 171) „Dar și sfinții Lui ucenici ne învață că toate prin El și spre El s-au făcut și că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ar fi împăratul. Nu e timp înaintea Lui, ci El este mai înainte de orice timp. Eternitatea timpului face ca toată realitatea să fie relativă, să se desfășoare în timp, să aibă în ea o neputință de a ajunge la o desăvârșire... (n. s. 22, p. 169) 35 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Sunt la prezentul permanent arată că nu a fost cândva când n-a fost, sau va fi, dar încă nu este, ci e veșnic. (n. s. 22a, p. 169) 36 Tâlcuirea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Născocire iudaică! Basm ieșit din ușurătatea minții lor! Ca să nu primească o singură persoană, introduc mii! Îndepărtând pe Fiul, dau slujitorilor vrednicia de sfătuitori! Fac din cei care sunt robi împreună cu noi domni ai creării noastre. Omul când ajunge la desăvârșire este ridicat la vrednicia îngerilor. Dar care creatură poate fi egală Creatorului? Uită-te și la cuvintele care urmează: După chipul nostru (Fac. 1, 26). Ce spui în fața acestor cuvinte? Nu cumva unul și același este chipul lui Dumnezeu și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trebuie înțeles ca fiind Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede (In. 15, 26), Așadar, să înțelegi că există trei persoane: Domnul Care poruncește, Cuvântul Care creează și Duhul Care întărește. Iar întărire, ce altceva ar putea să însemne, dacă nu desăvârșirea în sfințenie, nestrămutarea și stăruința în bine? Sfințenia nu (se capătă) fără (ajutorul) Duhului”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 16, în PSB, vol. 12, p. 53) „... la Dumnezeu cuvântul e în același timp lucrare și faptă. Pentru că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai presus de cum ne-am născut noi, pentru că S-a născut fără nuntă. Zămislirea și nașterea sunt în rânduiala firii omenești; dar nașterea fără împreunare este mai presus de firea omenească. Și s-au făcut aceste două ca să cunoști și desăvârșirea Celui născut, și părtășia Lui cu tine”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Să nu dăm în vileag păcatele fraților noștri și să nu-i blestemăm pe dușmani, în vol. Despre desfătarea celor viitoare. Să nu deznădăjduim. Nouă cuvântări la Cartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XXXII, VI, în PSB, vol. 17, p. 255) „El, care este începătura celor adormiți, Se face întâi născut din morți pentru ca să deschidă trupului drumul învierii”.(Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol. 30, p. 470-471) „... El n-a rămas între morți, ci a înviat pe moarte călcând, și a ieșit din mormânt. Aceasta au crezut-o cu adevărat cei ce prin credință L-au aflat pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai importante. Nu găsim acolo grâu, orz sau alte roade ale pământului; prisosesc însă roadele Duhului: iubirea, bucuria, pacea, fericirea, bunătatea, blândețea. Nu se găsesc acolo turme de oi și cirezi de vite, ci duhurile drepților, care au ajuns la desăvârșire și sufletele împodobite cu virtuți. Nu se află acolo haine frumoase și bijuterii strălucitoare, ci cununi mai prețioase ca aurul și decorații și daruri nenumărate, care sunt hărăzite biruitorilor luptelor duhovnicești. Dar și mulțimea celor care participă la praznic este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adevăr, cine este acela care, crezând că trăiește din El, prin El, și întru El, ar putea cuteza să facă părtaș al unei vieți ticăloase pe Cel ce cuprinde întru El viața fiecăruia dintre noi?” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol. 30, p. 465) „Căci ne umplem de viață prin împărtășirea de Duhul și stând la masa lui Hristos, după ce am primit credința în El”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
spre iertarea păcatelor ...” „(Botezul - n.n.) se numește baie, pentru că suntem curățiți de păcate; se numește harismă, pentru că ni se șterg pedepsele pentru păcate; se numește luminare, pentru că privim acea sfântă lumină mântuitoare, în care vedem cu pătrundere Dumnezeirea; se numește desăvârșire, pentru că nu-i lipsește nimic”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea I, cap. VI, 26.2., în PSB, vol. 4, p. 181) „Botezul este răscumpărare pentru cei robiți, iertare greșelilor, moarte păcatului, renaștere sufletului, haină luminoasă, pecete neatacată, căruță către cer, pricinuitoare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iar prin câte a făcut atât asupra Sa cât și asupra altora, care erau stăpâniți de moarte, El ne-a arătat că toți vom învia în trup, într-o clipită, la trâmbița cea din urmă”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol.30, p. 472) „Căci, oare de șchioapătă cineva, va șchiopăta și după înviere? Iar dacă cineva și-a pierdut un ochi în viața aceasta, va învia lipsit de vedere? Căci cum, va zice acela
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în viața aceasta. Ele vor fi nestricăcioase, dacă semințele semănate în viață au fost bune, și stricăcioase și primejdioase, dacă am semănat semințe rele în timpul lucrării pământului în viața aceasta”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în PSB, vol.29, p.68) „Pe de o parte, viața veșnică stă în a vedea pe Dumnezeu”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VI, în PSB, vol.29, p.378) „Căci viața cerească este iubirea, deoarece
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a cărui zi (1 februarie) este păzită de oameni și sărbătorită "să nu înnebunească". Se consemnează de către A. Gorovei 15 același lucru referitor la un Sf. Voina, pe care I. A. Candrea nu-l poate identifica. Tradiția a dispărut cu desăvârșire. În trecut, se atribuia același rol Sf. Sisoie: "descântecul de la babe, și leacul de la Sf. Sisoie" (Dorohoi)16. Aceeași origine, pur spirituală, a bolii psihice este împărtășită de credința țăranilor din Tecuci, Galați, Vaslui, Bârlad 17, că nebunia se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de lucru. Noul Intendent lucrează cu activitate pentru îndreptarea neajunsurilor și'ncurcăturilor lăsate de predecesorul său"67. Cu toate aceste străduințe, probabil de dată mai recentă, se constată o situație care justifică următoarea descriere din partea inspectorilor: "Stabilimentul se află cu desăvârșire în rea stare; ploaia pătrunde prin acoperământ în saloanele bolnavilor, dușumelele în mare parte putrede, ușorii de la ușă în mare parte distruse prin umezeală. Băile și dușele în stare deplorabilă, reparațiunile acoperământului, a dușumelelor, a ușoarelor, a băilor și dușurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a urmat după schimbarea acelui administrator care se făcuse vinovat de neglijență. Instituția se afla în impas. Medicii de la Neamț nu mai vizitau ospiciul sau îl vizitau formal. Cu toate contrazicerile raportului lui Boțan, care afirmă că medicii lipsesc cu desăvârșire, când că vin doar de trei ori pe lună, rezultă clar că bolnavii nu primesc medicația calmantă, că dușurile nu se mai utilizează, că se utilizează ca mijloc represiv contra bolnavilor privarea de mâncare, faptele descrise textual astfel: "Alienații când
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
poate justificate. Singur, necăsătorit, urmele materiale ale trecerii lui prin viață s-au risipit repede. După război, prin dispariția bustului său, se pierduse ultima imagine fizică al acestui remarcabil pionier al psihiatriei românești. Corespondența lui particulară s-a pierdut cu desăvârșire. Mare iubitor de artă orientală, avea o interesantă și bogată colecție de artă veche extrem-orientală, de la goblenuri japoneze din secolul al XVIII-lea până la sculpturi în marmură de Carrara și obiecte chinezești de uz casnic reprezentând, în același timp, lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Or, la nivel cărturăresc, e chiar rostul istoricului și al istoriei. De aceea, Nicolae Iorga, în 1934, era uimit de profunzimea cu care Eminescu a recitit istoria românilor și istoria europeană, în genere, depășindu-i pe contemporani: "Eminescu stăpânea cu desăvârșire cunoștința trecutului românesc și era perfect inițiat în istoria universală; nimeni din generația lui n-a avut în acest grad instinctul adevăratului înțeles al istoriei, la nimeni el nu s-a prefăcut ca la dânsul în tr-un element permanent și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]