7,054 matches
-
îndrăzni să cred că înțeleg, părinte, dar de tristețe... De ce? ― Uite că peste bucuria împlinirii unei dorințe poate veni și tristețea... În cazul meu... Despărțirea de suflet... ― Nu înțeleg, sfințite, sensul acestor vorbe. ― Pentru mine, despărțirea de Zâna seamănă cu despărțirea de suflet... ― Dar... ― Știu ce vrei să spui... ― Faptele vor adeveri vorbele, părinte... ― Să te audă Cel de Sus, fiule! - a rostit bătrânul, făcându-și o cruce adâncă... Am rămas apoi tăcuți multă vreme. Bătrânul, oftând uneori, privea în zare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
1. Cînd cineva își va lua o nevastă și se va însura cu ea, și s-ar întîmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva rușinos în ea, să-i scrie o carte de despărțire, și, după ce-i va da-o în mînă, să-i dea drumul din casa lui. 2. Ea să iasă de la el, să plece, și va putea să se mărite după un alt bărbat. 3. Dacă și acesta din urmă începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
să-i dea drumul din casa lui. 2. Ea să iasă de la el, să plece, și va putea să se mărite după un alt bărbat. 3. Dacă și acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărțire și după ce i-o dă în mînă, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă moare, 4. atunci bărbatul dintîi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
este un organ atît de vulnerabil chiar și la popoarele care abia și-au ieșit din minți...! Cum știe el să mă dezvețe de moarte, silabisindu-i numele numai pe vertebrele mari, cum știe el să ne spună acum la despărțire că nu există nici o literă În alfabet care să nu aibă pe conștiință miliarde de morți! Înțeles doar de la jumătate, prăvălit pe spate În grădina casei, presimt că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Mă pregătesc să umplu golul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de suprafața lucrurilor. Secționarea lor divulgă identitatea viscerelor, la ființe, și deschide trapa prin care emană mirosurile "metabolice. * O albie de râu suntem, cu reflecțiile universului în oglinda de la suprafață și cu mirosul mâlului hrănitor de la fund. Viața este o despărțire permanentă de viață. Dragostea? O psihopatie lirică. În fața condiției nemiloase de muritor, omul a ajuns să critice nemurirea, să și-o imagineze ca pe o pedeapsă și să facă din tragedia morții ceva vesel, eliberator ( vezi vulpea și strugurii). * Ai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
cu tot... Da, fetițo, nu te mira. Noi am văzut ceea ce alții nu văd niciodată. Noi am ajuns, trăind, acolo unde începe eternitatea morții... E un privilegiu ăsta, nu-i așa? Toată lumea nu cunoaște decât gările, peroanele pe care așteaptă, despărțirile, plecările, goana după trenul care tocmai a pornit, călătoria... Nimeni n-a văzut cu ochii deșertul. Acolo unde așteptările, plecările, despărțirile, totul se transformă în nisip. Lumea întreagă gonește prin toate gările spre acest deșert fără să-l cunoască; se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
începe eternitatea morții... E un privilegiu ăsta, nu-i așa? Toată lumea nu cunoaște decât gările, peroanele pe care așteaptă, despărțirile, plecările, goana după trenul care tocmai a pornit, călătoria... Nimeni n-a văzut cu ochii deșertul. Acolo unde așteptările, plecările, despărțirile, totul se transformă în nisip. Lumea întreagă gonește prin toate gările spre acest deșert fără să-l cunoască; se luptă să ocupe un loc cât mai bun în trenuri, pentru ca acolo... De fapt, noi nu ne deosebim prea mult de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot are să se afle într-o zi. Nu-i mai bine să evităm? ― Vezi cum au început să ni se potrivească gîndurile? Asta-i iubire, draga mea! Adică o înțelegere fără ajutorul cuvintelor. Dacă m-ar fi întrebat cineva, după despărțire, cum era îmbrăcată, ce fel de pălărie purta, aș fi ridicat din umeri; nu știam. O sorbisem lacom cu privirile ca să-mi potolesc foamea de ea, mă îmbătasem de farmecul ce-l răspândea, dar habar n-aveam încă ce culoare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fluieră dogit și țipătul lui răni adânc văzduhul. Era semnalul de plecare. Puntea fu trasă, otgoanele desfăcute. Lebăda plutitoare, descătușată de chei, lunecă pe apă depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din Constanța nu se mai văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea șiret ca moșneagul, parcă ar fi vrut să-mi spună: ― Haiducule, pe ce fată ai pus mîna! Pe măsură ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acest lucru. La urma urmei, ce rost are să-i îndrug fraze goale de conținut dacă nu mai am nimic de spus? Tot ce am avut de spus i-am comunicat la timp. Din clipa aceea se născu în mine gândul despărțirii. Era absurd un astfel de gând, dacă nu chiar monstruos. Să te desparți așa pe nepusă masă, de o fată cucerită atât de greu, care ți-a jertfit fecioria și a cărei densă conviețuire ți-a lăsat în suflet urme
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a face cunoștință cu șerpii paradisului ei. Raționamentele îmbrăcate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. Ceea ce izbuteam să deslușesc clar era doar partea finală, beția triumfului pe oare o încearcă biruitorul. Așa de pildă când, după despărțire, proprietara. restaurantului îmi aruncase cu fulgere în ochi și tunete la gură, ura și disprețul ei total ― atunci, ei bine ― atunci am trăit o voluptate smintită. Ah, cât mă iubea, sărmana; numai această ură era capabilă să-i măsoare dimensiunile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trăit o voluptate smintită. Ah, cât mă iubea, sărmana; numai această ură era capabilă să-i măsoare dimensiunile pasiunii. Tot așa avea să se întîmple și cu Mihaela? Cine ar putea să prevadă? În orice caz, trebuie să ajung la despărțire. Și dacă tot am pornit pe acest drum, nu-i mai prudent să fac pasul cu un ceas mai devreme până nu mă încinge jarul pasiunii? De ce aș minți? Mi-era teamă de ea, simțeam plutind în juru-mi primejdia de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta a mai contribuit și faptul că intrasem în vacanța mare și trebuia să plec acasă, la țară. Îi spunem că alesesem calea scrisului ca s-o feresc de lacrimi și explicații care ar fi putut degenera în ceartă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimic, m-aș înjosi ocupîndu-mă de el două minute. La urma urmei, ar fi avut la îndemînă un pretext: putea să-mi ceară înapof lucrurile rămase la mine. Așa fac de regulă fetele când epuizează toate mijloacele de salvare a despărțirii (deși în fundul inimii ar voi să le lase amanților, drept amintire). Numai Mihaela singură procedă altfel. Tăcerea ei îndărătnică, disprețuitoare, mă obsedă mai mult decât m-aș fi așteptat, sau poate pentru că nu m-așteptasem. Pentru ce tăcea? O apucase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vezi ce s-a întîmplat cu mine. Nu te-ai clintit însă din loc. Ce-ți pasă ție, care ai o inimă de piatră, de dragostea mea? Și dacă ție nu-ți pasă, îmi pasă mie. Și abia acum vine despărțirea adevărată, acum când îmi dau seama cât de indiferent eram pentru tine. E mai sănătos așa. Tu nu poți să-mi dai dragostea după care alerg, pentru că, hotărât lucru, îți lipsesc marile resurse pasionale ". Altă așteptare încordată, alte zile scurse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În felul cum îl pronunțase, părea că rănile ei cicatrizate o aduseseră în fața unei hotărâri coapte. ― Chiar la o eroare ai redus dragostea noastră? Se vede atunci cât preț puneai pe dânsa. Ți-am mai spus și repet: scrisoarea de despărțire n-a fost decât o simplă încercare de a-ți verifica simțămintele, o capcană pe care ți-am întins-o. ― Parcă eu spun altfel? Și ți-ai dat seama că n-am decât dispreț pentru tine. Și cu asta am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în discuție, nu de alta, dar ca să-mi ușurez vina. Nu voiam să trec în ochii ei drept un ticălos, care ademenește o fată credulă și pe urmă o abandonează, fără scrupule. O țineam sus și tare că tentativa de despărțire a fost prima dată o simplă cursă pe care i-o întinsesem. Atât și nimic mai mult. Oare nu eram în drept să fac, pentru liniștea mea sufletească, acest sondaj, în fond nevinovat? Mă simțeam prins de tine iremediabil și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
derapă și se izbi de un pom. Nu știu ce s-a mai întîmplat. M-am trezit în spital, uluită, îngrijorată. Nu-mi păsa de piciorul fracturat, nu mă dureau rănile! Mă înspăimîntam de tine, de Alexa, de scandal. Cum îmi imaginasem despărțirea noastră și cum avea să se petreacă în realitate! De unde socoteam că te voi copleși de dispreț, eu am fost cea disprețuită și a trebuit să părăsesc casa. Nu m-ai întrebat ce s-a întîmplat, cea a fost între
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înlăture catastrofa, a provocat-o. Abia după transcrierea divorțului, mi-am dat seama ce pierdusem, cât preț aveai tu. E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei ființe sau a unui lucru decât după ce-l pierdem. Despărțirea mi-a deschis mintea asupra unui simțământ de care nu mi-am dat niciodată seama că există câtă vreme ai fostul soțul meu: că te iubeam. Nu ridica din umeri; nu te mint, nu te-am mințit niciodată. Și mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știu, nu știu ce să mai cred. Te-am socotit flușturatic, rău și josnic, pentru că m-ai părăsit absolut fără nici un motiv; un om fără trăire interioară, asemeni milioanelor de viețuitoare ale pământului menite să înlesnească circulația materiei în natură ca, după despărțire, să-mi apari altul, în întregime altul, cu alt suflet, altă înfățișare, chiar alt trup, de parcă te născusei a doua oară. Până și micile tale defecte deveneau acum calități deosebite și te iubeam și pentru ele. Cât erai de deosebit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai degrabă cu mine, fiind dotată cu un orgoliu la fel de atotputernic. Așa că hotărârea de a o părăsi ca și pe celelalte era perfect îndreptățită, pe linie caracterologică. Numai că de rândul acesta se întîmplă ceva neașteptat, care frânse echilibrul. Gândul despărțirii se născu prea târziu, când eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. Fusese o coaliție a simțurilor care adormiseră inconștientul pururea de veghe? Sau el însuși pierduse măsura î Nu știu. Adevărul e că pentru întîia oară pasiunea birui rațiunea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știu... Nu știu ce-i dragostea, Ce-nseamnă să iubești... Să simți că zbori spre cer, Să simți că trăiești... Să vezi dincolo de nori, Să mori iubind, Să fii un înger călător, Din vise trăind... Palade Claudia - Georgiana Clasa a IX-a Despărțire (celei mai bune prietene) Stau în mijlocul drumului ce duce spre nicăieri, Încercând să uit ce s-a întâmplat ieri; Mă-nec ușor în lacrimile mele, Prieteni și dușmani îmi sunt doar ele; Nu pot să cred, dar ochii îmi deschid
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Juan, azi, nu mai are răbdare să fluiere, nepăsător, între două nopți de dragoste. Se suie în mașină, grăbit, și apasă pe accelerator. Se teme de plictiseală mai mult decât de bărbații femeilor seduse. Și nu vrea nici să riște. Despărțirile tergiversate creează probleme. Intervin reproșuri, explicații. De ce să se complice? Dar se cheamă că "am progresat"? Progres înseamnă, pentru mine, nu o mai mare viteză de deplasare, ci mai puțină singurătate. Or, e greu de crezut că azi sunt mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
patru stîlpi de salcîm, poleiți cu aur; stîlpii aceștia să aibă niște cîrlige de aur, și să stea pe patru picioare de argint. 33. Să atîrni perdeaua de copci, și în dosul perdelei să vîri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărțirea între Locul sfînt și Locul preasfînt. 34. Să pui capacul ispășirii pe chivotul mărturiei, în Locul preasfînt. 35. Masa s-o pui dincoace de perdea, și sfeșnicul în fața mesei, în partea dinspre miază-zi a cortului; iar masa s-o pui înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
așa au făcut. 33. Au adus locașul la Moise: cortul și toate uneltele lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii și picioarele lui; 34. învelitoarea de piei de berbece vopsite în roșu, învelitoarea de piei de vițel de mare, și perdeaua de despărțire; 35. chivotul mărturiei și drugii lui și capacul ispășirii; 36. masa cu toate uneltele ei, și pîinile pentru punerea înaintea Domnului; 37. sfeșnicul de aur curat, candelele lui așezate în rînd și toate uneltele lui, și untdelemnul pentru sfeșnic; 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]