18,606 matches
-
este nota definitorie a burnout-ului, însă modifică ordinea derulării în timp a celor trei dimensiuni și apreciază că burnout-ul debutează cu depersonalizarea, continuă cu scăderea/reducerea realizărilor profesionale și se finalizează cu epuizarea emoțională. Ei arată că până la un punct, detașarea profesională este funcțională (normală) fiind susținută și de normele etice și profesionale, însă când individul se străduiește să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de adaptare detașarea se transformă în depersonalizare care afectează performanța, pentru ca în final
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
finalizează cu epuizarea emoțională. Ei arată că până la un punct, detașarea profesională este funcțională (normală) fiind susținută și de normele etice și profesionale, însă când individul se străduiește să facă față solicitărilor care depășesc cu mult capacitățile lui de adaptare detașarea se transformă în depersonalizare care afectează performanța, pentru ca în final să aibă loc scăderea realizărilor personale ce conduc la apariția epuizării emoționale. Concluziile autorilor referitor la burnout sunt următoarele: • burnout-ul devine mai puternic pe măsură ce se trece de la depersonalizare la afectarea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
persoanei, pierderea energiei și a motivației, apariția frământării și a tensiunilor și perceperea muncii ca pe o corvoadă. Maslach et al. (2001) o considera a fi elementul de baza al sindromului reprezentând componenta individuală. > Depersonalizarea presupune apariția atitudinilor impersonale, de detașare față de cei avuți în grijă, de respingere sau stigmatizare a acestora, toate acestea fiind destinate să reducă epuizarea resurselor interne. Se referă la răspunsuri negative, cinice și excesiv detașate față de persoanele întâlnite la locul de munca. Această dimensiune reprezintă componenta
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
boală. Acțiunile necesare vor fi luate fără ca medicul să simtă durere, regret sau alte emoții apăsătoare (Blumgart, 1964). Ideea promovată este că renunțând la propriile reacții afective, medicii pot înțelege mai exact viața interioară a pacientului. Unii autori susțin că detașarea care permite studenților mediciniști să disece un cadavru fără a simți dezgust, îi ajută mai târziu să asculte empatic fără a se implica emoțional (Fox & Lief, 1963). Empatie clinică vs grijă detașată Este evident că înlăturarea tuturor emoțiilor resimțite este
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
medicul compătimitor simte la fal ca și pacientul (Nightingale et al., 1991). În practică, distincția teoretică este adesea dificil de realizat iar Hojat et al. (2001) raportează o corelație medie între cele două concepte. În ciuda interferenței care va apăreă inevitabil, detașarea afectivă este recomandată (Nightingale et al., 1991). Reacțiile compasiunii trebuie cenzurate pentru a garanta decizii obiecitve din partea cadrului medical. Empatia însă, văzută ca deschidere și înțelegere cognitivă, nu are nevoie de restricții. Hojat et al. (2002) amintesc câteva atribute care
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
distincție, încurajând antrenamentul sistematic pentru educarea de procese cognitive adecvate asociate cu gânduri și emoții pozitive. În acest context, formarea cadrelor medicale pentru dezvoltarea unei empatii clinice preponderent cognitive, bazate pe înțelegere și preocupare autentică pentru pacient, păstrând însă o detașare afectivă, poate fi imaginată. Empatia clinică înseamnă abilitatea și disponibilitatea de a înțelege reacțiile afective ale pacientului și de a-i comunica oportun această înțelegere. Este greu însă de stabilit unde se situează limita dintre afectiv și cognitiv, și în ce măsură
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
comun cu arta, iar alta, cuprinzând poeți valoroși (nu la fel de numeroși, desigur!), care scriu neținând seama de tendințe, orientări etc. Fiind un concept atât de permisiv, postmodernismul îi poate îngloba însă, parțial, chiar și pe cei care își exprimă programatic detașarea față de el, această obstinație putând fi citită, paradoxal, și invers, ca formă de afirmare a apartenenței Ca și în cazul altor curente literare (al simbolismului, de pildă), mutatis mutandis, postmodernismul românesc se manifestă în două moduri: pe de o parte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
transpare din poemele Simonei-Grazia Dima, se corelează cu un lexic pe măsură, accentuând statutul, deloc forțat, al unei poezii cerebrale, de înaltă ținută intelectuală, care îi propune cititorului, indirect, imaginea unei poete care, deși pare că privește în jur cu detașare, cu un calm aproape olimpian, trăiește intens fiecare adâncire în interiorul lucrurilor, acolo unde, după tensiunea normală, se petrece atracția contrariilor, cu aportul decisiv al focului pe care-l ascunde în sine, de la originea pe care și o dezvăluie: Din fluviul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aceasta este trăsătura dominantă a sonetelor lui Adrian Munteanu, care se impune încă de la început, astfel că, deși eul liric își afirmă expansiunile sufletești, împlinirile sau angoasele, sentimentul general pare a fi că, de fapt, acesta își contemplă cu oarecare detașare evenimentele ființei, încât măreția spectacolului, a gestului transmiterii copleșește actul trăirii. În consecință, preocupat, în mod deosebit, de forma în care își face cunoscute simțirile, poetul se apropie foarte mult de parnasianism: S-a prăbușit secunda-n neștiuturi, / Precum o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
finalitate cathartică. Adjudu-Vechi devine, astfel, un alter Olimp, iar zeitățile olimpiene se recrutează din spațiul domestic, volatilizând efemerul care grevează, de obicei, asupra existențelor lor modeste: Hermes!... hei!... sar în sus și mă sperii: tata!... / (venea după două luni, din detașare, de pe șantier, la / CFR)... Din întrepătrunderea de imagini decupate din cotidian sau din trecut se remarcă fascinația exercitată asupra eului liric de către lumea fabuloasă a copilăriei, axis mundi pentru existența sa, cu care legătura ombilicală pare a fi pentru totdeauna
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a calității vieții. 6. Postul purifică psihicul și ne ajută să ne eliberăm de emoțiile negative. Mânia, ura, lăcomia, poftele și dorințele inferioare, atașamentul, gelozia, invidia, frica, slăbiciunea sunt înlocuite gradat de trăiri stenice, bucurie, afectivitate, înțelegere, 65 bunăvoință și detașare. Dl. ing. Valeriu Popa, renumitul terapeut român, este printre puținii terapeuți care a utilizat metodele de post chiar în cazul unor afecțiuni psihice de genul depresiilor, fobiilor, schizofreniei în faza de debut. 7. Postind putem înțelege că omul mănâncă pentru
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
va prinde seara. Trebuie să știți că de obicei am avut reacții întîrziate la pericol. De câte ori m-am aflat în primejdie, intervenea un soi de anestezie a simțurilor care mă făcea să mă consider martor la ceea ce trăiam, dîndu-mi o detașare pe care curajul nu mi-ar fi dat-o probabil, și acționam aproape mecanic, fără să mă tem și mirîndu-mă de spaima celorlalți. Dealtminteri, din pricina asta îmi amintesc de momentele de pericol prin care am trecut ca de niște vise
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcut cererea la sfatul colegului Vasile Priceputu care ceruse transferul de acolo la școala din centru. Marineanca avea școală cu două posturi, unul fiind ocupat de o domnișoară de fel din județul Brăila care ar fi vrut să treacă prin detașare la Tabacu, în locul Steluței. * Dar până una alta să mai povestesc cum ne distram noi, băieții, pe la Bolgrad. În afară de conu Ghiță Bujoreanu care ieșise la pensie și care era amorezat de o văduvă tânără, mai era un fost controlor fiscal
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în protecția copiilor, plus că era vorba de cuvântul dat unui om care nu merita să fie refuzat. Presiunea creștea iar sosirea tânărului învățător Terzi Constantin, înlocuitorul nostru, ne-a obligat să dăm răspunsul așteptat de revizorul școlar. Dar cum detașările începeau cu întâi octomrie, la 15 septembrie am deschis cursurile în prezența unei mulțimi de părinți și de oameni cum nu mai fusese demult. Le-am confirmat plecarea deși eram siguri că se va face cărare bătătorită până la revizorat pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
II-lea nu l-a putut îngenunchea pe Domnul Moldovei. Nu-mi plac chiotele "patriotice". Patriotismul nu se răcnește. Cum nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O satisfacție orgolioasă, că turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă de oțel, care le-a întîrziat înaintarea spre centrul Europei, abia după moartea voievodului. Nu mai avem timp să vedem "haremul". E
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mă miră. Nu e în "stilul" nostru, ca să zic așa. "Stilul" nostru e să ne văicărim ori să ne lăudăm. Pe calea de mijloc, nu e deloc îmbulzeală. Nici în alte privințe, Dan nu e un român "tipic". Are o detașare pe care n-am mai întîlnit-o la alți exilați. Românii pe care i-am cunoscut, până acum, în America mi s-au părut marcați, cumva, de situația lor de "străini". Ori își amintesc tot timpul ce au lăsat în urmă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vorba de o infirmitate, de un fel de incapacitate congenitală de a vedea în dragoste altceva decât actul. O infirmitate, la urma urmei, confortabilă. Unită cu facultatea mea de a uita, îmi favoriza libertatea. Totodată, datorită unui anume aer de detașare și de totală independență, ea îmi prilejuia noi succese! Tocmai pentru că nu eram romantic, dădeam firilor romanțioase cele mai temeinice pricini de visare. Căci prietenele noastre seamănă toate într-o anume privință cu Bonaparte: își închipuie că vor câștiga bătălia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
existența atâtor reviste și societăți culturale și ce dorință comună de ridicare a întregului popor, îi stăpânea pe toți luminătorii orașului. Procesul meu. Crăciun la Jilava. De Sfintele Paști la Jilava, formează un grupaj de evocări scrise de Papadima cu detașarea creștinului care face din suferință test inițiatic purificator. O privire mai extractivă asupra “evocărilor” În a sa monumentală “Istorie a literaturii române de azi pe mâine” (Ed. Semne, Bucuresti 2009, vol. I = 1111 p., vol II = 1195 p., versiune revizuită
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fără să ne oprim puțin asupra lui Victor Papilian, care la bătrânețe, cu puțin timp înainte de a muri (1955) “făcea încă proiecte de viitor, schița machete de reviste literare, se vedea conducând din nou Teatrul național, totul cu o entuziastă detașare de realitatea pe care o știa bine, dar o ignora conștient”...“știu că lăsase cu limbă de moarte ca peste sicriul său să se așeze tricolorul românesc” de la așa simțire patriotică, de la o așa înaltă conștiință românească toți avem de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu se lamentează, nicicum nu gândește la blesteme sau bătăi cu pumnul în piept că a suferit în închisorile comuniste. Doar câteva repere, fără să le încarce, și fără să staționeze pe desfășurări aprofundate privind holocaustul roșu. El scrie cu detașarea creștinului care face din suplicii test inițiatic purificator, tonifiant în efortul de ajungere la Dumnezeu. În evocarea celor 17 creatori români de cultură, el scrie cum i-a cunoscut, cum a fost îndrumat de către unii, cum a colaborat și s-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
maximă pe la bucătărie, în timp ce tot astăzi urmează să sosească de la București d-na Liliana Meran și al său fiu, Luca. Vor sosi în preajma orei 17 și vor trebui întâmpinați cu toată dragostea. Mă gândesc la ce va fi cu oarecare detașare, fiindcă Mariana va dirija totul. Totuși am și o oarecare frământare interioară, pe care încerc să nu mi-o trădez vizibil, dar... „alea iacta est”, precum a zis Cezar când s-a îndreptat spre Roma, trecând Rubiconul. De la gară sosesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Fiindcă n-am putut să mă gândesc cât mai puțin la boală, am dorit să mă gândesc cât mai puțin, în general. Medicii mi-au atras atenția că moralul ridicat e cel mai bun medicament și că, deci, o oarecare detașare s-ar impune. Din sfatul lor, m-am ales, însă, cu nostalgia de a mă comporta ca o larvă. Pentru prima oară am renunțat complet la viața socială. Nu mai doresc să ies pe stradă, să văd lume, mă complac
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca simplu privitor, ceva tainic îmi dă certitudinea că nici nu pot fi, în vreun fel sau altul, în afara acestei pânze... Dimpotrivă... ...tic-... Dacă aș încerca să evadez din ea, să mă smulg acestei realități, cel mai mic efort de detașare ar fi fatal, în primul rând, tabloului, dar efectul ar fi același și pentru propria-mi persoană ...-tac,... Căci abia acum înțeleg: eu sunt totul pentru el, viața aflată într-o luptă continuă cu acea culoare perfidă și atotpătrunzătoare, negrul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
capă din mătase deasupra unei rochii din tul mov, părul pieptănat în sus. Era elegantă, impresionantă, sigură pe ea, exact ca un manechin. Avea brețele și umerii goi, o brățară grea de aur și chihlimbar, un colier foarte lung identic. Detașarea ei, nici rece, nici indiferentă, era o distanțare lucidă a unei femei cu câțiva ani mai în vârstă decât mine. S-a așezat pe scaun, și-a încrucișat mâinile, apoi mi-a zâmbit vag. -E foarte cald aici, zise ea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
am cunoscut după accident. Intră. Stai jos. Tocmai treceam în revistă planurile posibile. Metodele de a-i scoate pe vinovați afară din bârlog. Barbara își supse obrajii și își înălță sprâncenele. — Nu discutam chiar despre asta, Mark. Weber îi admiră detașarea. Părea imposibil să nu fi avut vreodată copii. Pe-acolo, spuse Mark. Nu mă lua cu hachițe tehnice. Deci despre ce vorbeați? o întrebă Weber pe Barbara. Vulnerabil, descumpănit, înecându-se la mal. Zâmbetul ei era o aluzie la discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]