4,214 matches
-
pe mîna miliției!” „Lăsați-l în pace, are ceva pe suflet!”, l-am liniștit. *Am atins acel prag al singurătății de la care numai angajamentele și datoriile te obligă să supraviețuiești. Sau, ca să mă exprim liric: Mă roade pîn’ la os dezamăgirea... * Fiecare „buletin de analiză” din cele care se adună la Direcția Apelor și la Direcția Sanitară poartă apostila, pusă de delegatul Ministerului de Interne: „Strict secret”. Populației i se ascunde adevărul despre gravitatea poluării apei și aerului: unele dintre substanțele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aproape oricînd și cam peste tot. Realismul e un magnet a cărui forță de atracție crește pe măsură ce înaintăm în vîrstă și experiența noastră de viață devine mai bogată. Nu-mi amintesc de cineva la care drumul să fi fost invers. *Dezamăgire în „tabăra” noastră: Nanianu și Mitocaru îmi comunică, mai întîi separat, apoi împreună, că Bălțătescu a primit sarcina să redacteze un răspuns ambiguu, în care se va recunoaște valabilitatea „sesizărilor” noastre, dar nu ni se va da nici o altă satisfacție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care o aveți. Vă urez LA MULȚI ANI! și Sărbători fericite! Ella Istratty 6 București, 22 martie 1976 Mult stimate Domnule Dimitriu, Acum patru zile am primit răspunsul, pe care Îl așteptam cu mare nerăbdare, de la Editura Junimea. Ce dezamăgire! După ce am cetit scrisoarea semnată de Ada Fărtăiș (numele al doilea este scris cam greu de descifrat), am fost atât de decepționată, Încât trei zile am fost bolnavă. Iată ce mi-a scris: „Lectura manuscrisului dv. ne-a făcut o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de muncitori din Siria, [martie-aprilie 1982], Libia, [primăvara 1983, Irak, mai 1983, Tripoli, [sfârșitul] 1983 care denunță colectiv arbitrariul și exploatarea la care sunt supuse. Autentică apare și realitatea Grupului celor 16 muncitori dintr-o fabrică bucureșteană, care își exprimă dezamăgirea, în decembrie 1981, în fața apatiei celor 3.000 de colegi ai lor care se tem să se angajeze într-o acțiune tip SLOMR. în alte cazuri însă, ne putem întreba dacă, sub genericul grup, menit să facă impresie, se ascund
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un rezultat nefavorabil și dezastruos în țara noastră, când îndrăznești să ceri drepturile omului. În paranteză fie spus, aș fi cerut și drepturile câinelui, dar îmi era frică ca nu cumva să mă facă milițian, și vă închipuiți marea mea dezamăgire. Cred că nu trecea săptămână să nu fiu chemat, chiar de două ori, să-mi retrag cererea de plecare și să renunț la nebunia mea de a-mi părăsi neamul și țara. Alte torturi, și alte ciomăgeli la protestele și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în acte au fost despărțiți din ordinul lui Ceaușescu-senior și al consoartei, șeful statului a explodat nervos, așa cum îi este felul, în alte direcții. Una jalnică pentru noi toți este reluarea mai vechiului proiect al centrului civic. Ca urmare a dezamăgirilor din familie, ca și ale altora în plan internațional, plictisit să-i tot rotească pe demnitarii de partid și de stat, Ceaușescu a luat în propriile sale mâini lucrările de construcție ale noului centru civic. Asta înseamnă că a ordonat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
e În faza de corectura a 2-a și Îndrăznesc acum să sper că va apare, În fine, În primăvara asta. După exact 20 de ani de când am Început să construim această carte. Nu-ți mai spun ce peripeții și dezamăgiri etc. am avut cu opul acesta după ’90, când speram să-l public tel quel, ca un document al anilor anteriori. N-a fost chip. Acum, după patru ani aproape, am tenta o remaniere-adăugire, fixând o limită istorică (de informație
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obsesiva reafirmare a „angajamentului de stânga”... Inima e la stânga, repetă, nu o dată, și azi, intelectualii aceleiași confrerii. Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta, iar inteligența lui Paul Georgescu era una strălucită... Cum Își pacifica dezamăgirile și cum Își regenera militantismul? Chiar și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii” săi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
presupun, și nu În bine, după plecarea din țară. Să fi preluat de la adversarii săi și ai mei, național-comuniștii de pe Dâmbovița, vorbele de ocară de care Își bătuse joc? „Extra-teritorial”, „agent imperialist”? Ar fi fost În stare, Îl rănea rapid dezamăgirea. * Dialogul avea loc mai ales la telefon, rar În vizitele pe care i le făceam, Încă mai rar În vizitele sale. De câteva ori, se Întâmplase, greu de crezut, și În excursii cu mașina la Țăndărei, la Târgoviște, În jurul Bucureștiului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de a „forța” grația zeilor. Când am ieșit În stradă, Marie-France Îmi povestise Întâlnirea lui Ionesco cu un important prozator român. După ce inspectase sceptic spațiosul apartament, situat În centrul Parisului, pe Boulevard Montparnasse 96A, vizitatorul de la București și-a exprimat dezamăgirea că unui scriitor de asemenea anvergură, membru al Academiei Franceze, nu i se asigură o vilă, cu grădină și ambianță corespunzătoare, așa cum proceda Rinoromânia socialistă cu „clasicii” săi, precum musafirul Însuși. Academicianul francez nu părea insultat. A chemat-o pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am ajuns niciodată la o concluzie. Nici măcar nu sunt sigur că a fi naiv este un păcat. Poate că-i vorba de ceva mult mai serios.” * Ceea ce Îl apropiase În ultimii de ani de Humboldt ar fi putut fi, credeam, dezamăgirea tot mai profundă față de frivolitatea „angajării” intelectualilor În mișcările politice cărora le sacrificaseră luciditatea și cărora le concesionaseră ieftin nevoia de transcendență. Într-o plăcută cină la același restaurant franțuzesc din Vermont, În vara lui 2001, de data asta, Bellow
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm la fel și să profităm de dialogul Încă În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajutat mișcarea de dezrobire națională și economică românească. Dimpotrivă, prin intermediul regelui Carol al II-lea, a omorât pe conducătorii legionari. Guvernarea național-țărănistă prin incapacitatea ei de a rezolva măcar problemele elementare și de suprafață, care nemulțumeau masele, stârnise amărăciune și dezamăgiri. Legăturile strânse ale partidului cu finanța din străinătate, prin împrumutul care îl făcuse, și cu cea din țară prin afacerile care se puneau la cale, îngrijorau pe toți acei care vedeau că democratismul D-lui Maniu nu ținea neamului de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am văzut tăcut de mâncare. Crevetele erau cam reci, ceapa cam crudă, dar, pentru că nu mai era nimeni în jur care să facă reclamații, am decis să mănânc resemnat tot ce-aveam în farfurie. Când te-aștepți la prea multe, dezamăgirea e mai mare. De la fereastra restaurantului se vedea autostrada. Pe ea circulau mașini de culori și mărci diverse. Mi-am amintit de bătrânul cel ciudat și de nepoata lui dolofană. Oricâtă plăcere îmi făcea să mă gândesc la ei, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la următoarea mișcare, am mai pus de-o cafea. Așa ne petreceam cele mai multe după-amieze. Oricum n-aveam ce face în orașul acesta împrejmuit de zidul cel înalt, mi-am zis eu. 9 În țara aspră a minunilor Poftă de mâncare, dezamăgire, Leningrad Am pregătit cina în timp ce-o așteptam. Am zdrobit în piuliță o prună murată ca să o folosesc la sosul pentru salată, am prăjit sardele și cartofi, am pregătit o mâncărică de țelină cu carne de vită. Arăta grozav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
da. — Gândește-te bine! E foarte important. Dacă poți crede, indiferent despre ce e vorba, înseamnă că ai o părticică de suflet care lucrează în sensul ăsta. Înțelegi? Când spui că poți crede, înseamnă că ești capabilă să lași loc dezamăgirilor. De la dezamăgiri se ajunge la trădare și de-acolo, la disperare. Cam așa ceva îți oferă sufletul. Ai suflet? — Nu știu. Mă gândeam doar la mama... Până acum nu mi-am pus problema astfel, dar am impresia că pot crede. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-te bine! E foarte important. Dacă poți crede, indiferent despre ce e vorba, înseamnă că ai o părticică de suflet care lucrează în sensul ăsta. Înțelegi? Când spui că poți crede, înseamnă că ești capabilă să lași loc dezamăgirilor. De la dezamăgiri se ajunge la trădare și de-acolo, la disperare. Cam așa ceva îți oferă sufletul. Ai suflet? — Nu știu. Mă gândeam doar la mama... Până acum nu mi-am pus problema astfel, dar am impresia că pot crede. — Atunci a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957, 12; I. Peltz, „Masacrul”, „Steagul roșu”, 1957, 4 aprilie; Carol Isac, Fanatism și utopie, „Orient-Expres” (Israel), 1997, 129; Geo Vasile, Cartea dezamăgirii de comunism, LCF, 1997, 42; Matthias Messmer, Braune und rote Diktatur in Rumänien, „Neue Zürcher Zeitung”, 1999, 24 noiembrie; Ute Grossmann, Zeuge des Terrors in braunem und rotem Gewand, „Frankfurter Rundschau”, 1999, 12 decembrie; William Totok, [Matei Gall], „Halbjahresschrift für
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
mai important scris de D. în exil, iar scriitorul este propus pentru Premiul Academiei Franceze. Un vechi prieten din vremea studiilor la Universitatea din München, Ernst Teves, devenit industriaș, îl susține materialicește. În 1964, publică L’ Extrême-Occident, roman autobiografic, despre dezamăgirea pe care i-o va provoca, după cum va spune el mai târziu, „imperiul frigului” (Occidentul), după ce fugise de „socialismul tătărăsc” (comunismul răsăritean). În același an, își recapătă fiica rămasă în România. D. lucrează ca agent de publicitate pentru Beethmann Bank
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
prefera alinierii nonsubordonarea: „Să sfărâmăm, / din când în când, / formulele de-a gata, blestematul / lanț al frazelor disciplinate, / ca niște soldați la instrucție! // Hai, rupeți rândurile!” (A avea și a nu avea). Triumfalismul de odinioară cedează locul interogației atinse de dezamăgire. Pavăză putredă (1981) consemnează punctul terminus al acestei coborâri lucide. Cartea fixează imagistic coșmarul ultimului deceniu ceaușist. Limbajul esopic e atenuat de aspectul de cronică tranzitivă. Lumea fericirii în care crezuse tânărul devine o distopie lirică (este caracteristic, sub acest
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
în universul uman intim, înfățișate cu măsură, echilibru și discreție. După încă o încercare romanescă, Una din noi e de prisos (1946), iscălită Catrinel, în 1957 D. semnează un alt roman, Jurnalul Aurorei Serafim, povestea unei femei care, după o dezamăgire în dragoste, se dedică îngrijirii și educării copiilor dintr-un cămin de orfani. Scrierea se dorește a fi una psihologică, atenția autoarei focalizându-se asupra prospectării și conturării caracterului eroinei. Între fosta dragoste, dovedită calpă, și comunicarea continuă și pură
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
contează? Ancheta lui Ruffel e interesantă În special În ceea ce privește corpusul lucrărilor post-marxiste ales, din care fac parte Badiou, Nancy, Derrida, Jean-Claude Milner, Jacques Rancière, Jean-Christophe Bailly. Foarte interesantă atîta vreme cît explică ceva greu de recunoscut În Franța, și anume dezamăgirea produsă nu neapărat de dispariția blocului comunist, cît de delapidarea ideologiei comuniste. Ceva mai puțin inspirat este autorul În comentariile făcute pe corpusul de opere litrerare, atît din punct de vedere metodologic - pentru că argumentează redundant ideea romanului ca oglindă a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să spunem lucrurilor pe nume.” Așa, crima Irènei capătă motivație, așadar și justificare istorică, iar șuvoiul confesiv care pune cap la cap fragmente colate doar prin tehnica fluxului conștiinței se constituie În expresia modulată de convențiile romanești a unei mari dezamăgiri, Întinse pînă la limita disperării, o experiență ce debordează individul și cuprinde victimele Sistemului. Cartea ridică o problemă morală, aceeași, dar plasată, enunțată și rezolvată diferit, ridicată de Camus În Străinul, ridicată, la modul creștin absolut, de Dostoievski În Crimă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
momente: prezența unui obiect, o călătorie cu avionul sau o femeie frumoasă pe treptele Palatului de Justiție, zărită de pe podeaua cu care tocmai ai făcut cunoștință În urma unui preinfarct, sunt distracții efemere a căror frecvență regulată asigură suficiente bucurii și dezamăgiri, Într-o succesiune de fulguranțe, pentru ca din șirul lor să se poată trăi fără umbra suicidului, fără ca dimensiunea umană a vieții să poată fi prea mult - supărător sau poate tragic - comparată de protagonist cu aceea transcendentă, așa cum se Întâmpla cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în 1977 a fost actul ultim al sfârșitului procesului de liberalizare. În fine, în al patrulea rând, Gusti a contribuit la relansarea sociologiei prin crearea unei puternice școli sociologice. Gusti a murit în 1955 se pare cu un sentiment de dezamăgire față de cursul istoriei și de pesimism față de soarta sociologiei românești. Au supraviețuit însă cei mai mulți membri ai Școlii sale. Unii, condamnați la ani grei de închisoare, au putut să-și reia activitatea după eliberare. Alții au supraviețuit în diferite instituții, continuându
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]