6,113 matches
-
Așa. Ce-ai zis că trebuie să fac cu el? —Lipește-l de pete. Dacă, la contact, petele se estompează, atunci nu e meningită. În fundal, plânsetul lui Theo a trecut într-o altă cheie devenind mai intens și mai disperat. Alice a strâns din pumni din cauza tensiunii. Când Hugo s-a întors la telefon, vocea îi suna spart și abia dacă-l mai puteai auzi. Era clar că era pe cale să izbucnească în plâns. —Alice, nu reușesc să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la doctor și la linia directă a NHS-ului. Cabinetul era închis, iar linia directă nu m-a ajutat cu nimic. —Cu nimic? Alice era surprinsă. —Mie mi s-au părut întotdeauna foarte buni. —Of, nu știu, a răspuns Hugo disperat. Probabil că nu le-am dat destul timp. Era numai o recepționeră, nici măcar o asistentă. Intrasem în panică, Alice. Hugo a tras aer în piept, luptându-se în van să-și mențină controlul. —Alice, s-a smiorcăit el, nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hau! Hau! Hau! Hau! Hugo a deschis ochii brusc. Fir-ar al naibii! a zis el chinuindu-se să se ridice într-un cot. Nenorocitul ăsta de câine cred că s-a deschis din nou. Apoi și-a întors privirea disperat către Alice. Ochii ei erau încrețiți de râs. Probabil că-l considera a fi un soi de clovn. Hugo știa că probabil jucăria se stricase. În fond, puțin mai devreme, îi trăsese un șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
impacientați. —Nu te superi? Vreau să spun că e superb aici. Și tu ești așa de dulce că m-ai răsfățat. —Ei, e puțin dezamăgitor că nu ești pe deplin mulțumită de cameră... A, ba sunt mulțumită, a sărit Alice disperată. Sincer, Hugo... Acesta a ridicat o mână în semn de tăcere. — Dar am să te iert cu totul dacă mă duci sus și-mi arăți la ce te-ai referit. * * * —Bănuiesc, a spus el zece minute mai târziu, că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iert cu totul dacă mă duci sus și-mi arăți la ce te-ai referit. * * * —Bănuiesc, a spus el zece minute mai târziu, că totul e menit să fie puțin ironic. Hugo era conștient că nevoia care i se umfla disperată în pantaloni nu avea absolut nimic ironic. Nimeni, nici măcar cel mai înflăcărat postmodernist, nu avea erecții ironice. Hugo a încercat să nu se mai uite la sânii lui Alice, a încercat să nu-i mai lase gura apă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zvelt și bronzat. Se întâmplase ca telefonul Laurei să pice la țanc. Doamna Hardwick decisese că o ședință rapidă de înfrumusețare era tocmai ceea ce-i trebuia ca să capete un plus de strălucire pentru aparatul foto. —Mai ales că probabil ești disperată să-l vezi pe Theo, a adăugat Laura. —Theo? Cine...? A, sigur, absolut... — Fir-ar al naibii! Aproape că uitase cum îl chema pe propriul ei fiu. Amanda i-a aruncat Laurei o privire suspicioasă, dar și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
asta nenorocită, da? —Să ai grijă de un copil e o treabă grea. N-ai liniște nici o secundă... nici nu-ți poți imagina. Hugo și-a auzit vocea virând de la o furie plină de hotărâre la un ton implorator și disperat. Haide, Amanda! N-ai vrea să fii tu cea care să crească băiatul. —Ei, chestia haioasă e, a cântat Amanda cuvintele, că mi-ar plăcea foarte tare să mai fac o încercare. Apoi l-a ciupit pe Theo de bărbița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cât și pentru Jake. Dintotdeauna Alice considerase că toți terapeuții sunt niște șarlatani, dar era adevărat că niciodată nu mai fusese în situația în care se găsea acum. Adică niciodată nu mai fusese obosită, deznădăjduită și, mai presus de toate, disperată. Nici o formă de ajutor nu putea fi exclusă. Perspectiva unui profesionist asupra problemelor care-i necăjeau putea fi chiar utilă. Dacă se ajungea la tribunal, faptul că ședințele de consiliere fuseseră ideea ei avea să dovedească dorința lui Alice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin fața casei mele azi-dimineață? Lui Alice i s-a oprit răsuflarea. — Trec pe-acolo în majoritatea zilelor, a mărturisit Hugo. Poate-poate te văd. Dar nu te văd niciodată. În tăcerea care a urmat, bărbatul a găsit în el un curaj disperat. Să știi c-ai putea să-l părăsești. Să obții custodia Rosei. Alice s-a cutremurat în semn că nu. M-a amenințat că mi-o ia. Cred că vorbește serios. —Cum? Cu ce te-a amenințat? La naiba, Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
După felul în care l-ai îngrijit. Și mai e și slujba ta, desigur. Am fost concediat acum două săptămâni. Alice, nu mai am serviciu, i-a spus Hugo întorcându-și palmele în semn de neputință. Alice l-a privit disperată. —Așa că probabil că ai dreptate, a zis Hugo cu o obrăznicie forțată. Nu are nici un rost. Asta a fost. Aici ne luăm adio. Alice s-a repezit către el și i-a atins obrazul cu buzele. —Adio, Hugo. A închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa ceva, a bolborosit el. Alice nu mai râdea acum. —Dumnezeule! Sigur că da! a răsuflat ea. Acum pricep, a zis ea clătinând din cap. Cred că ți-a fost așa de simplu la nunta lui Sally. Eu eram singură și disperată. Sau, cel puțin, așa ai crezut tu. Am fost ușor de agățat. Hai, recunoaște, a mârâit ea, vocea începând să-i urce într-un ușor tremolo. N-a fost așa? Bărbatul a oftat. —Ai fost foarte... receptivă. Și foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
căzile de baie. Și toate chiuvetele. Alice s-a oprit când în minte i-a răsărit o idee îngrozitoare. Prezervativele! a urlat ea. Nu le-ai... adică... folosit... cu bărbați, nu? Părul lui Jake s-a agitat într-o negare disperată. Nu. Pe cuvântul meu. N-am... niciodată n-am crezut că așa ceva se va întâmpla. Am fost hotărât să nu mă-ndrăgostesc de Tarquin. Mama și-a dat seama că era ceva straniu în toată povestea asta. De ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pahar. Gâlgâitul J&B-ului îi gâdilă plăcut auzul, iar clipocitul îi aduse o oarecare calmare a tensiunii pe care o resimțea în ambele urechi. Părea că toată cutia craniană devenea din ce în ce mai mică, se miniaturiza gradual în vreme ce creierul se zbătea disperat pentru a încerca să evadeze, alegând o eventuală scurgere dureroasă prin două urechi roșii. 7 Ați văzut vreodată un iepure cu urechi roșii și scurte, doamnelor și domnilor? Nu ați văzut, bineînțeles, dar nu vă impacientați, e timp pentru tot
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Go-guu... ”. Prin dreptul acelor, roțile vagoanelor ticăiau ascuțit... ”Go-gu... Go-gu... ”, locomotiva alerga năpraznic pufăind apocaliptic... ”Go-gu... Go- gu...”. Tot din jurul lui se învârtea, ca la ”zidul morții”, capul îi huruia... ”Go-gu... Go-gu... ”, Vasilica îi făcea semne cu mâna tot mai disperate... Vru să oprească trenul, care venea spre el cu toată viteza. In ultima clipă, sări din fața lui... și, se pomeni lângă pat, înspăimântat și nădușit de sudoare... - O, Doamne, Doamne... am înnebunit, Doamne!... strigă fărâma de creier, rămasă teafără din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bine, Fata..!”, i-a răspuns el. Inainte de plecare la gară, Iorgu mai zăbovi cu niște treburi. Când a ajuns la gară, peronul era pustiu și întunecat. Trenul pornise din gară... pleca. De la fereastra unui vagon, o mână făcea semne disperate... Iorgu, așezat pe valiză, neputincios, începu sâ plângă, uitându-se după tren cum se îndepărta. ”-Dacă nu întârziam, îl prindeam!.. Iartă-mă, Fata, iartă-mă..!, murmură el printre lacrimi. Ce-o să facă, ea, acolo... fără mine, fără bagaje si fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l asculta. Nu-i nimic, i-o luă ea înainte, hai!”, si, strecurându-se cu o ușurință uimitoare prin mulțime, dispăru. Iorgu dând din mâini și din coate prin mulțime, se zbătea s-o ajungă din urmă... începu să caute disperat ”ieșirea ” din gară, dar, cu toată truda nu reușea s-o găsească. Nimeni dintre cei întrebați nu știau unde este ”ieșirea ” din gară. La un moment dat, observă că nu mai are bastonul, îl pierduse. Ce să facă, unde să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așeză la orizontală, îi ascultă inima, îi luă pulsul, îi făcu respirație artificială și respirație gură la gură. Nimic. Era rece și nu se simțea a avea suflu. Nu știa ce să mai facă. Îl târî cum putu în mașină disperat și demară spre dispensar. Doctorița îl consultă, îi luă pulsul, îi făcu și ea respirație artificială și dădu din cap negativ, că nu se mai poate face nimic, el era mort de vreo două ore. Nicolae se prăbuși de durere
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
umbra i-a rămas mărturie pe zid. Am privit Îndelung urma lăsată pe perete cu aproape 20 de veacuri În urmă și, adresându-mă Sfântului, a cărei prezență parcă se mai simțea În Încăpere, i-am zis: Îți Înțeleg căința, disperata părere de rău pentru greșeala făcută, dar sub nici un motiv nu pot pricepe de ce te-ai lepădat de Iisus? De ce, Sfinte Apostol Petru, de ce? Mă depărtasem mult de acele locuri și m-am trezit repetând aceeași Întrebare: De ce, Sfinte Apostol
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să fi fost scris, și nici vreo idee care Își așteaptă forma. iar dacă există, trebuie rupte. Nu dau doi bani pe cuvântul lighean, atâta vreme cât nu-l pot inventa chiar acum, aici, indiferent cum s-ar chema, pentru că am nevoie disperată de el ! Adina Dabija 12 Dodo se uită Îngrozit la mine. Îmi părea rău de Ureche, de casetele cu Jethro Tull și marillion și, bineînțeles, de Puloverul maro (de hobbiți, la drept vorbind, nu prea Îmi păsa), dar, precum ligheanul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deja să-mi Încolțească ideea că așa era tot pachetul cu toate cărțile din el. Până-n Crăciun, când am plecat Înapoi la Galați să- mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, Într-o Încercare disperată de a curăța Încărcatul peisaj, Însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care Împânzise locul și mișuna bezmetică În căutare de chilipiruri. Ningea, Însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau În contact cu asfaltul iadului, fulgii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, În timp ce mașina lui Jean-Claude gonea În necunoscut, aveam senzația că Înaintez În Însuși miezul ființei mele : sălbatic, misterios, Înspăimântător. Era aventura absolută, de care și eu, și Jean-Claude aveam nevoie disperată. Nimeni nu poate trăi În afara aventurii. Nimeni care are pretenția că e viu. Era ceva al naibii de frumos și de adevărat care se Întâmpla. Acest bărbat avea nevoie disperată de mine, se Îndrăgostise de mine și făcuse tot ce Îi stătuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să fi fost scris, și nici vreo idee care își așteaptă forma. Iar dacă există, trebuie rupte. Nu dau doi bani pe cuvântul lighean, atâta vreme cât nu-l pot inventa chiar acum, aici, indiferent cum s-ar chema, pentru că am nevoie disperată de el ! Dodo se uită îngrozit la mine. Îmi părea rău de Ureche, de casetele cu Jethro Tull și marillion și, bineînțeles, de Puloverul maro (de hobbiți, la drept vorbind, nu prea îmi păsa), dar, precum ligheanul, la fel și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
deja să-mi încolțească ideea că așa era tot pachetul cu toate cărțile din el. Până-n Crăciun, când am plecat înapoi la Galați să- mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, într-o încercare disperată de a curăța încărcatul peisaj, însă se fleșcăia repede, sub pașii faunei variate care împânzise locul și mișuna bezmetică în căutare de chilipiruri. Ningea, însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, în timp ce mașina lui Jean-Claude gonea în necunoscut, aveam senzația că înaintez în însuși miezul ființei mele : sălbatic, misterios, înspăimântător. Era aventura absolută, de care și eu, și Jean-Claude aveam nevoie disperată. Nimeni nu poate trăi în afara aventurii. Nimeni care are pretenția că e viu. Era ceva al naibii de frumos și de adevărat care se întâmpla. Acest bărbat avea nevoie disperată de mine, se îndrăgostise de mine și făcuse tot ce îi stătuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cel Mic. Pe o măsuță, În mijlocul Încăperii, ardeau lumânări. Și, pe fața imaculată, a acesteia, sta, la vedere, actul de mână, Întocmit Între el și Olovinaru. Când Îl observă, iubitul fiu al Meteorilor duse rapid mâna În buzunar, strigând, totodată, disperat: criminalule! Olovinarule! Ucigător de pietoni! M-ai trădat?! Unde ești? Vino, să te-mpușc! Acum! Vino! Au venit, mai iute decât ar fi dorit el, de dincolo de ușă, polițiștii, care, Înainte de a-și scoate, el, mâna din buzunarul pantalonilor, l-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]