4,042 matches
-
unii și alții, de la bun Început. Pe cât erau de uscați și de slabi, pe atât erau de buni În luptele de sânge și la vânătoare, numai că li se Întâmpla din ce În ce mai rar să dea peste vânat mare. - Ultima oară am doborât o zebră În vara ce a trecut, dar până și aia era rătăcită, Îmi spuse Aban. Rămase tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aproape de fârtatul lor care se lupta vitejește cu lupii cei vajnici, cei din care se trăgea neamul meu. Eu mă făcusem una cu pământul și-i sorbeam din ochi și pe unii și pe ceilalți. Deodată, lupii reușiseră să-l doboare pe bourul ăla uriaș și se repeziseră să-l muște, care de picioarele din spate, care de ceafă, care de burtă. Bourul era Însă puternic și se ridicase, răsucindu-se furios și azvârlind, care Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu pete cafenii, iar la cap semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui N’jamo se și pregătiră să doboare unul. Animalele erau atât de sperioase Însă Încât o luară la fugă de Îndată ce ne văzură de la marea Înălțime a ochilor lor. - De ce nu mai vorbești cu mine, Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață, am dat de un adăpost săpat de mâna omului și, abia acolo am poposit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâna omului și, abia acolo am poposit. Mărunțeii nu știau să argăsească, așa că eu și Logon le-am arătat cum se face, iar ei tare s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată, am doborât un fel de bivol cumplit, cu un singur corn, uriaș și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari și țineau strâns de sulițele lor scurte, gata de luptă. - Stați liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care să-l poată doborî. Nu știu de ce, dar vorbele mele i-au Înveselit. A doua zi ne-am sculat obosiți și Înțepeniți de frig. Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cer cu atât mai sus cu cât mergeam mai mult. Când veneau norii și Începeau viscolele, ne legam unii de alții și o țineam Înainte, orbește. Când pruncii Începeau să ne Înghețe și abia mai răsuflau, ne repezeam degrabă să doborâm vreun animal din acela care nu era nici pește, nici porc și nici urs - Îi despicam burta și ne Îngropam copilașii În seul lui aburind, doar-doar le-ar veni culoarea la loc În obraji. Câți dintre ai noștri au pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Era pentru prima oară când am văzut asemenea ninsoare, cu tunete și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Așa era pe atunci: dacă plecai departe, mureai pentru cei ce te știau - unii dintre ai tăi Încă mai spun chestia asta, așa, ca o zicătoare. Am luat-o pe potecile bine cunoscute, am urcat prin valea În care Îmi doborâsem primul urs, copil fiind Încă și, după ce soarele mai urcă pe cer de-o palmă, am ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre cer, a dezgropat munți de cărbune și de fier și de cupru, a strîns În fiecare an grîu auriu de pe mii de hectare, a aruncat uriașe căi ferate peste pustiuri, a unit marginile continentului cu vuietul roților grele, a doborît păduri de copaci uriași și le-a dat drumul la vale pe cursul rîurilor, a cultivat porumb pentru Întreaga lume, pămîntul ei s-a acoperit de zahăr, de citrice suculente, de mii de lucruri obișnuite și rare, dar taina pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fedeleș și n-avea pe el nici un semn care s-arate că s-ar fi Împotrivit cîtuși de puțin. Povestea lui a fost că a intrat să le ducă de mîncare și c-au sărit pe el și l-au doborît și l-au legat Îndată ce-a intrat, că i-au luat cheile și i-au descuiat și pe ceilalți trei, și-au șters-o toți deodată. Firește, ceilalți trei n-aveau nici o legătură cu Ed și Lawrence, erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
petic de pămînt la țară, de care nu știe nimeni și, oricît de rău aș ajunge, nu mor eu de foame. Mă duc acolo și semăn tot ce-mi trebuie și-o să am ce mînca din plin. Iar dacă te doboară sărăcia, poți să vii și tu“ - am zis. „N-ai să rabzi de foame, eu pot face plantele să crească.“ „Vai, dar e prea tîrziu, Eliza, prea tîrziu. Amîndoi sîntem prea bătrîni ca s-o mai luăm de la-nceput și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu zăpadă, lacul și insulele se transformaseră în patinoar. Totul sclipea feeric. Cu piciorul sănătos împingeam valiza pe gheață. Așa am ieșit din parc și am luat-o de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răcoroasă până la primăvară. Când am terminat de făcut pârtia, au început să sosească și scrisorile de la Sabina. Îmi scria dintr-o localitate din județul Buzău, Măgura. Era iar la sanatoriul doctorului Iolescu, acolo unde poposea de fiecare dată când o dobora viața. Primele scrisori mă luau peste picior. I-am răspuns pe aceeași linie, victimizându-mă: desenam un omuleț scheletic, cu un genunchi ca o bilă; în interiorul bilei scria H2O. Îi detaliam apoi că din cauza frigului din casă am făcut apă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai multe satisfacții decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru spirit. În aceeași paradigmă, Sunt de pământ și tu ești ploaie..., constată poetul, efectul fiind nebănuit și inefabil: Sunt suspendat de clipa ce pleoapa mi-o doboară / Ca îngerul damnării sub pasu-ți de fecioară..., însă împlinirea dorită e posibilă doar în vis, fiindcă acolo înrudirea cu sacrul e mai clară: Mă împlinești ca mierea în cuibar de ceară... O ordine astrală se împletește pe parcursul versurilor cu ordinea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
explice senzația aceasta ciudată și rea. Atunci am înțeles că nu numai câțiva oameni mai inițiați știu ce se întâmplă, ci fiecare om, de la tânăr la bătrân, de la om simplu la erudit simt acest fenomen urât care vrea să ne doboare; dar tot atunci am intuit că ROMÂNIA nu va cădea, oricât de greu va fi, pentru că toate ființele ei, fiecare în felul ei, luptă pentru lumină. Și este Lumină și va fi Lumină cât va dăinui pământul. Este frumos acest
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nici de cultul muncii, nu mai avem demnitate. Dacă e grăitoare o Sorbonă, noi legionarii avem Sorbona noastră: diploma pătimirii, diploma temniței prin care mulți s-au înălțat până la starea de sfințenie... Nu e deajuns să constați răul care ne doboară pe toți! Trebuie să strigi și să lupți, glasul tău să fie tulnic, dangăt de clopot, chemare și îndemn la luptă! O țară și un neam nu piere din lipsă de programe, ci din lipsă de oameni morali, devotați unui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda de crezul nostru, era în slujba satanei. Ei inventau zi de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul, a isprăvit cu păcatul.” (Cap. I, 14, Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Petru). Nimeni n-a încercat să perceapă sensul luptei legionarului. Pitești-ul a însângerat inimi mari, a doborât neclintiri și avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt de clopot, chemare sfântă, au doborât primejdii și au reaprins nădejdi mistuite de prigonitori. Acolo, în munți, pieptul lor clocotea răsunător. Sub ploaie de gloanțe au căzut mulți, luminând cerul cu zâmbetul și neînfricarea lor. Cei care iubiți pe Hristos, nu vă fie frică de răni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am născut în România Mare, mi-am iubit țara și am răspuns nelimitat, fără șovăire și fără calcule când a fost vorba de îndatoriri. Dumnezeu m-a învrednicit să descopăr adevărul și am luptat împotriva celor ce vor să-l doboare. Mișcarea Legionară aici mi-am dăruit cei mai frumoși ani ai tinereții mele și am crezut nelimitat în dreptatea și viitorul neamului meu și nu am făcut nici un compromis. Nu mi-am renegat pașii drumului legionar. Am pătimit. Suferința și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
șovăiri. Cântecul potolește jarul oricărui însetat. Cântecul înfruntă moartea pe câmpul de luptă. Cântecul înalță fruntea noastră, fărâmă cătușele oricărei dureri și urcă la cer simfonii feerice. Cântecul te însoțește oriunde, în adâncimi de ocnă, în singurătate, înflăcărează inimi. Cântecul doboară pe mișei, cântecul te însoțește în omenești petreceri, cadelniți de leagăn și dor. Cântecul legionar, eternă cuminecătură, urcă grele povârnișuri și te apropie de Dumnezeu. Cântecul legionar te eliberează din strâmtoarea grijilor, cetate inexpugnabilă cu ademeniri stelare, cu adâncuri trăite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi român și creștin. Călcând cu pași de foc pe urmele strămoșilor, dușmanul le-a doborât doar trupul. Credința le-a fost torță pe drumul mântuirii și nu i-a părăsit până la mormânt. Ei au murit, legionarii lui Iisus. Nemuritoarea lor moarte de martiri vădește adâncul credinței legionarului. Iubirea de Neam și de Hristos. Ea va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trăire pe care o întâlnim numai la sfinți, câștigându-și respectul și dragostea camarazilor săi. A fost un luptător neînfricat și neînfrânt. Nu și-a negat și nu și-a părăsit credința. Pătimirea crudă, jertfirea și crucificarea nu l-au doborât. Logodit cu moartea, moartea, numai moartea legionară i-a fost cea mai scumpă nuntă dintre nunți. Liber într-o lume monstruoasă, otrăvită de o ideologie criminală în care societatea românescă era transformată într o turmă. Omul nu mai avea personalitate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la 7 ani temniță grea, a fost apoi depus la Aiud temnița marilor pătimiri românești rezervată pentru așa-zis oameni maturi. De aici a fost trimis la Minele de plumb Baia Spriei. Munca grea și regimul de exterminare l-au doborât. Va căpăta aici T.B.C. pulmonar și va fi trimis iarăși la Aiud. Aici, fără tratament medical și ținut într-un regim de exterminare, fără aer, Toma Bontaș va deceda în anul 1952 și va fi aruncat în Râpa Robilor, cimitirul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]