3,849 matches
-
politici publice). Tot acest potențial discursiv a explodat prin Freud, prin sexologiile și prin revoluțiile sexuale din secolul trecut. Însă psihanaliza lui Freud a înlocuit vechile tabuuri cu altele noi, mult mai rafinate și sofisticate, tabuuri în manieră științifică sau dogme freudiene. Teoria (mai ales în socio-umane) este profund legată nu atât de real și, implicit, de necesar, cât de... dogmatică, iar Freud confirmă caracterul dogmatic al structurii teoriilor științifice. În materie de istorie, teoria are vreun sens numai dacă se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
întemeia filosofia dialectică hegeliană. De aici și principiul, ce încă ne guvernează, că progresul societății nu se poate realiza decât printr-o serie de contradicții, de lupte și de confruntări care, în final, ne conferă o viață... mai bună, conform dogmei renascentiste. Din acest principiu (nefast), Foucault ne îndemna să ieșim, să ne eliberăm și să eliberăm lumea de conflictualitatea istoricistă modernă: dialectica. O "știință" a legilor generale care guvernează societatea și cunoașterea, dar și știință a clișeelor și mitologiilor discursive
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ce este compus din spitale, azile, închisori. Un spațiu unde omul, devenit element de prelucrat, suportă aceste tehnici și tehnologii ale sinelui/sufletului, nu atât pentru recuperarea sa morală, cât pentru modelarea sa mentală în acord cu anumite interese social-politice, dogme de guvernare, scopuri politice. Ce ne poate intriga și revolta atât de tare, atunci când un borfaș versat ajunge ministru de interne? Ne mai miră acest lucru? Pentru Foucault acest spațiu al închiderii este lupta însăși unde indivizii de prelucrat și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Lecția victimelor și a torționarilor ne oferă nenumărate exemple ale relațiilor putere-contraputere sau rezistență. Tortura pentru mărturisire este lupta și puterea ce se exercită pe sufletele celor ce nu renunță, a celor care nu acceptă anumite idei/cunoașteri interesate politic, dogme ale regimurilor politice, compromisuri. Să ne amintim de acele victime ale Inchiziției catolice, ale Vaticanului! Închisoarea, școala, fabricile sunt locuri unde confruntarea dintre suflete și tehnologii este mai vizibilă decât în alte instituții ale puterii-cunoaștere. Ele au fost organizate ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu corespunde cu necesitățile celective ale membrilor societății, nu există. Realul nu există ca dat! Ceea ce există sunt nevoile umane și ideea unui stat politic, care să se ocupe de aceste nevoi. Ideea statului politic resimțit ca necesitate a devenit dogmă a politicii moderne printr-un complicat aparat cunoaștere-putere și prin utilizarea limbajului-reprezentare, al cărui principală funcție e persuasiunea despre un "anume ceva", crezul în voința acestui limbaj de a schimba o realitate. Cu doctrina italiană a "rațiunii de stat", cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de idei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu panoptismului lui Bentham, cu ideile lui Montesquieu și J.J. Rousseau. Această idee a reprezentării este un ersatz al gândirii. Ea a fost lăsată în suspensie, negândită echilibrat, dar, care, a devenit dogmă în practica relațiilor civili-intermediari-politicieni. Puterea politică, de acum încolo, "trebuie" să funcționeze pe baza principiului reprezentării. Cât despre "intermediari", ei sunt intelectualii și birocrații puterii-cunoaștere. Ce se întâmplă când principiul reprezentării nu funcționează corect, sau a funcționat el vreodată eficient
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politice și politizate excesiv prin așa-numitele instituții "civice" (universitățile, centrele de cercetări, administrații, televiziuni etc.). Doctrinologia modernă este o formă intelectuală de religie laică. Posibil ca această religie intelectuală să fie și un substitut în ființa modernă la reculul dogmelor creștine. În loc de societăți civile, avem societăți politice cu o civilitate minoră ca formă de emancipare în gândire și, permanent, însoțită de o cultură "umanistă", doctrinar elaborată, astfel încât să spele destule creiere prin sistemul educațional, iar de câteva decenii și printr-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante de a fi, transferuri de putere, deposedare de forțe individuale elementare, dar și deposedare de demnități, autorități și simboluri social-politice, imagini fabricate și neînțelegeri de sensuri, idei preconcepute, clișee, cercuri închise de cunoaștere-putere, liderisme, dogme, infatuări, conflicte sociale și politice, războaie civile, națiuni eșuate, refaceri hidoase de sisteme cameleonice ale "reprezentării", speranțe deșarte, perpetuări indistincte de forme ale unui comportament civic/politic pe un același fond problematic: Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Dinamica formării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
indiferenți la raporturile de putere din cadrul unei societăți, dintre doi sau mai mulți indivizi. Statul politic modern s-a născut din societate, prin luptele cărturarilor Renașterii, respectiv ai Luminilor cu o putere religioasă devenită una laică, una profană și în afara dogmelor Bisericii. Fără L. Valla, Machiavelli, Erasmus din Rotterdam sau Martin Luther nu am fi avut putere laică și cu atât mai puțin ideea unui stat politic ca reprezentant al întregii societăți. Această "putere laică", prin condițiile ei moderne (epistemice și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Avem cercetători ai arhivei care sunt incapabili să-și transpună cercetările în cărți destinate unui public mediu și larg pentru că nu reușesc cu acel creative writing. Nu există model și nici rețetă pentru scris istoric. Încă un considerent pentru combaterea dogmei istoria e știință. Cunoașterea istorică nu este doar legată "de analitică", de folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
curând coerența internă a diferitelor sisteme semnificante, specificitatea ansamblurilor de reguli și caracterul decisiv pe care acestea îl dobândesc față de ceea ce este de reglat, apariția normei deasupra oscilațiilor funcționale"192. Normele de cunoaștere produc atât anumite standarde, cât mai ales dogme intelectuale, care sunt livrate societății de "autorități". Aceste simboluri mediatice... Foucault este singurul gânditor ce a reușit pe baza unui discurs subiectiv, ideosincratic despre științe și practici să deschidă posibilitatea unor discursuri obiective și/sau obiectivizante, în sfera socio-umanelor. Deconstrucția
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
atent la ceea ce se face în raport cu ceea ce se spune despre un X, Y subiect istoric și a exersa modalități originale de a spune despre cele două instanțe ale cunoașterii ne va elibera de cele două ansambluri generale și tradiționale de dogme intelectuale moderne: empirismul și analizele logice. Istoria ca domeniu al cunoașterii s-a dezvoltat dinspre un ce știm spre un ce gândim, și nu invers. Or, toată practica istoriografică modernă încearcă inversul: ce gândim pe baza a ce știm. În
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce este evidență. În felul acesta, maxima lui Le Goff rămâne valabilă: Sunt tot atâtea istorii câți istorici sunt! Totodată, avem o istorie comună din memoria oamenilor, stabilită de manuale; o istorie de clișee, de mituri, de îndoctrinări. Manualul e dogma elevilor și a memoriei publice, din moment ce acești elevi nu preiau în spirit critic, devin adulți și, prin facerea vieții, trăiesc cu imaginea acelei istorii pe care au învățat-o (sau nu) în școli. Discursul istoriografic, indiferent unde este el cantonat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gândul la un "obiect", nu este deloc așa ceva, fiind o dinamică socio-profesională, compusă din lobby-uri, control arbitrar al informației și al discursurilor, intoxicări și denigrări publice, intelectuali-funcție, care compun și susțin "un sistem", redundanțe ale unor aceleași idei și dogme laice (demonizarea unui om sau a unui regim politic, care "ne-a făcut să suferim" la un moment dat), conferințe și simboluri-intelectuale etc. Aparatul de îndoctrinare este de fapt o dinamică socio-profesională cu funcții îndoctrinante, ramificată și susținută transfrontalier. Această
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
următoarele: "Cinematograful și televiziunea au invadat totul: literatura, arta, până și creația metafizică. Totul este funcționalitate. Mai ales fucționalitatea limbajului, care exclude semnificațiile și pune semnul egalității între rațiune și fapte, adevăr și adevăr stabilit idee și ideologie, principiu și dogmă, esență și existent, lucru și funcție 217". Alexandru Duțu definea presa și televiziunea ca fiind "canale privilegiate ale stereotipurilor 218". Unul dintre cei mai reprezentativi romancieri de după 1990, scriitorul, omul de litere Nicolae Breban vorbește, în eseul Trădarea criticii (2009
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pondere decât în România interbelică. Despre ce "stângă" vorbim? Cum poți să devii dintr-un intelectual umanist un agent de propagandă politicianistă? Este legată transformarea de un simplu interes material sau sunt mobiluri psihologice mai profunde, legate de autoîndoctrinare prin dogme și simboluri culturale? Această pseudo-Românie, care nu și-a putut întemeia existența pe minciuna politică din 1989, își găsește astăzi sfârșitul prin dezautorizarea pozițiilor ideologice "de dreapta" și "de stânga". Comuniștii și anticomuniștii români de după 1990 sunt ultimele rămășițe intelectuale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
damnați...” Departe de a-l modela în vederea identificării lui cu doctrina, „Sămănătorul” își găsește în St. O. Iosif poetul ideal, de perfectă expresie a tendințelor sale. [...] Simțirea trecutului și a valorilor sale morale a fost pentru Iosif altceva decât o dogmă: un act natural, fiziologic, ca respirația. Caracterul firesc și sinceritatea poeziei sale, saturată de tradiționalism, în afară de orice spirit programatic, sunt indiscutabile. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Versuri, București, 1897; Patriarhale, București, 1901; Poezii. 1901-1902, București, 1902; A fost odată..., București, 1903; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
și-a anticipat moartea, se situează scena din Ghetsemani. Îl vedem pe Isus înspăimântat, căzut cu fața la pământ, implorându-l pe Dumnezeu să-i înlăture potirul suferinței (Mc 14,33-36). Descrierea prezentată aici nu este o ficțiune evlavioasă sau de o dogmă. Mai degrabă această scenă contrastează total cu portretul lui Isus, atât de senin creionat în In 17, unde stă de vorbă cu Dumnezeu, într-un sentimente de pace, se roagă pentru ucenicii săi și adaugă o rugăciune pentru toți cei
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în statutele ei se introduseseră discriminări etnice. Pe măsură ce sistemul său filosofic își dezvăluie, mai ales prin cheia lui de boltă, Diferențialele divine (1940), caracterul, relațiile autorului cu Nichifor Crainic și ortodoxismul gândirist intră în criză. Spiritul liber al poetului față de dogmele creștinismului răsăritean îi atrag atacuri violente chiar în revista la întemeierea și afirmarea căreia avusese o contribuție esențială. Comparat cu Iulian Apostatul, e acuzat că „are pe dracu în el” și că se ridică împotriva lui Dumnezeu, dintr-un „păcătos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
presus de toate În memorie stăruie imaginea unei țări angajate În Împlinirea unei opere de civilizație și progres Acum dormi, Karma e karma! Fii zen-budist. Amintește-ți În liniște că Absolutul, este În tine, că nici un preot, sau cult, sau dogmă, sau carte, sau Învățătură, sau Învățat nu stă Între Tine și El. Știi că nu e nici o legătură Între Bine și Rău, Între Eu și Tu, Între Înlăuntru și Afară, după cum nu e Între VIAȚĂ și MOARTE. Intră În sfera
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
începe să acopere sensuri tot mai disociate și heterogene. Literatura devine, în primul rând, un instrument de afirmare și difuzare al Luminilor. Cauzele istorice sunt bine cunoscute: criza vechii societăți absolutiste, idealurile unei noi clase (burghezia) în ascensiune, perimarea vechilor dogme, marele elan polemic și reformator etc. Aceste noi începuturi duc inevitabil șa nașterea unei noi lumi literare, o nouă cultură ia astfel ființă. Printre mutațiile survenite în spațiul literaturii se constată punerea accentului pe valoarea sa educativă, populară, este introdusă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
categoriile de idei: de la cele filosofice și științifice până la cele politice. Despre literatură și raporturile sale cu libertatea amintește și Doamna de Staël. Liberalismul în literatură înseamnă, în tot cursul secolului al XIX-lea, libertatea totală a expresiei literare, respingerea dogmelor de orice fel, realizabilă doar într-un regim de libertăți democratice. Sub influența Revoluției franceze are loc transformarea literaturii în instrument politic de guvernare și propagandă: „Literatura devine o formă de ideologie, de idei active, concepute, organizate și dirijate în vederea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
persoanei este gândirea augustiniană - actul de naștere a persoanei ca subiectivitate, astfel încât prin concepția sa despre suflet, gândit ca imagine a Sfintei Treimi și identificat ca „eu”, Augustin a contribuit la elaborarea noțiunii de persoană. Punctul culminant îl constituie meditarea dogmei sfintei Treimi, dând naștere unei noi modalități de a concepe Ființa lui Dumnezeu ca Relație, iar persoana umană ca o ființă relațională după imaginea Trinității. Potrivit cercetătorilor gândirii sale, în antropologia sa creaționistă Augustin afirmă că „sufletul nu este de la
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Atenția crescândă față de sensus fidelium Reflecția despre sensus fidelium a cunoscut un impuls remarcabil cu ocazia definiției dogmatice a Adormirii Maicii Domnului (Pius XII - 1950). Existau multe studii care examinau în mod direct sensus fidelium, cu referire la problematica dezvoltării dogmei, dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium? Dintre acestea amintim: preocuparea față de imutabilitatea și caracterul istoric al dogmei în contextul polemicii asupra semnificației și interpretării dogmelor, participarea credincioșilor la autoritatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care examinau în mod direct sensus fidelium, cu referire la problematica dezvoltării dogmei, dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium? Dintre acestea amintim: preocuparea față de imutabilitatea și caracterul istoric al dogmei în contextul polemicii asupra semnificației și interpretării dogmelor, participarea credincioșilor la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte, revendicarea autonomiei teologiei față de Magister, pe de altă parte, Magisterul intervine pentru a limita fenomenul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]