6,786 matches
-
-i vorbească din nou), totul devenea mult mai dificil. Totuși, Caroline Yessayan, În Întregul ei omenesc, nu era pusă În cauză. Dimpotrivă, Caroline Yessayan, o armeancă micuță cu privire blândă de mielușea, cu părul lung, buclat și negru, eșuată În dormitoarele sinistre ale internatului de fete din Meaux În urma unor complicații familiale fără ieșire, Caroline Yessayan, chiar și singură, constituia un motiv de a spera În umanitate. Dacă totul căzuse Într-un vid deprimant, era din cauza unui detaliu minor și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Unul din cele mai mari din Londra, încuviințez. Trish și Eddie schimbă între ei priviri cu subînțeles. Chiar că sunt cam ciudați. — Ei, mă bucur să-ți spun că la noi e mult mai relaxat ! Trish râde scurt. Ăsta e dormitorul principal... cel de-al doilea dormitor... În timp ce mergem pe hol, deschide și închide uși și-mi arată paturi cu baldachin și draperii cusute manual, până când capul începe să-mi vâjâie de-a dreptul. Nu știu ce era în pastilele alea, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Londra, încuviințez. Trish și Eddie schimbă între ei priviri cu subînțeles. Chiar că sunt cam ciudați. — Ei, mă bucur să-ți spun că la noi e mult mai relaxat ! Trish râde scurt. Ăsta e dormitorul principal... cel de-al doilea dormitor... În timp ce mergem pe hol, deschide și închide uși și-mi arată paturi cu baldachin și draperii cusute manual, până când capul începe să-mi vâjâie de-a dreptul. Nu știu ce era în pastilele alea, dar mă simt tot mai straniu cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
hol, deschide și închide uși și-mi arată paturi cu baldachin și draperii cusute manual, până când capul începe să-mi vâjâie de-a dreptul. Nu știu ce era în pastilele alea, dar mă simt tot mai straniu cu fiecare clipă care trece. — Dormitorul verde... După cum vezi, nu avem nici copii, nici animale... Fumezi ? mă întreabă brusc, trăgând fumul în piept. — Îhm... nu. Mulțumesc. — Nu ne deranjează, să știi. Coborâm niște scări micuțe și pun mâna pe perete pentru a-mi păstra echilibrul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am să funcționez ? Nu știu să exist fără mobil. Deodată, îmi amintesc că am trecut pe lângă un telefon de pe palier. Se afla pe o măsuță într-o mică nișă de lângă fereastră. Poate că pot suna de la el. Deschid ușa de la dormitorul meu și mă uit pe coridor. Nu se vede nimeni. Mă strecor cu grijă în nișa de la fereastră și ridic receptorul. Se aude, calm, tonul. Inspir adânc, după care formez linia directă cu Arnold. Nu e încă ora nouă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gata să protestez, după care închid gura din nou. Nu contează. N-are nici o importanță. Nu mor dacă fac reverențe o dimineață. OPT În clipa în care ies din cameră, pornesc în fugă pe scări, traversez coridorul și intru în dormitor, să-mi verific mobilul. Dar e încărcat doar pe jumătate și habar n-am unde să mă duc, ca să am semnal. Dacă Trish are, înseamnă că pot vorbi și eu. Mă întreb în ce rețea... — Samantha ? Îi aud vocea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prea cred că se poate. Nu-mi vine să cred ce aud. — Aha. Încerc să zâmbesc; să-mi iau un ton natural, ca și cum nu e nici o problemă. Ei, asta e. Nu face nimic. — Charlotte e foarte ocupată acum... tocmai zugrăvim dormitoarele... nu e un moment prea fericit... Amuțește, de parcă abia așteaptă să termine această conversație. Și, deodată, am revelația. Nu e vorba de nici o Charlotte. Totul e doar o minciună gogonată. Pur și simplu, nu vrea să mă aflu în preajma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ceai ?” Aprind iute la ceainic și îl umplu. Pun ceaiul pe o tavă, alături de cești și farfurioare și, după câteva clipe de reflecție, adaug și niște biscuiți. După care pornesc pe scări, mă aventurez pe coridorul tăcut și spre dormitorul lui Trish și al lui Eddie... și mă opresc în fața ușii. Și acum ce fac ? Dacă dorm și îi trezesc? Am să bat ușor în ușă, mă hotărăsc. Da. O bătaie scurtă, discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nou, șovăind. — Eddie ! Termină ! Glasul ascuțit al lui Trish se strecoară abia auzit prin ușă. O, Doamne. De ce nu mă aud ? M-au trecut toate apele. Și tava e al naibii de grea. Nu pot să stau toată dimineața în fața ușii de la dormitorul lor, cu o tavă în mână. Ce să fac, să mă retrag ? Tocmai sunt pe punctul de a mă întoarce pe călcâie și a mă strecura înapoi pe scări. Însă mă apucă o hotărâre bruscă. Nu. Nu mai fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu scap tava pe jos. — Îmi... cer scuze, spun bâlbâindu-mă, făcând un pas înapoi. Nu mi-am dat seama... — Nu te prosti ! Intră ! exclamă Trish veselă, părând că s-a împăcat total cu ideea că eu mă aflu în dormitorul ei. Nu suntem pudici. OK, sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să fie. Mă apropii cu grijă de pat, trecând peste un sutien de dantelă mov. Găsesc un loc pentru tavă pe noptiera lui Trish, împingând ușor într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat pe Trish și pe Eddie în exact aceeași poziție. Nu. Încetează. Îmi simt fața arzând de jenă. Ce poate fi mai suprarealist decât să mă aflu în dormitorul a două persoane, complet străine de mine, și să mi se arate efectiv ce poziție de sex preferă ? Și ca aceștia să nu pară câtuși de puțin stresați... Și o clipă mai târziu am revelația. Firește. Eu fac parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cred. Mi-am petrecut toată ziua gătind cina pentru ei. Am aprins lumânările, farfuriile sunt în cuptor. Nu se poate să nu mănânce. Trebuie să mâncați ! strig și-l văd pe Eddie că se oprește la jumătatea scărilor. Ușa de la dormitor se deschide, iar Trish mă fixează uluită. — Poftim ? zice. OK. Ai grijă ce spui. Toată lumea trebuie să mănânce, improvizez. E o necesitate fizică. Așa că ce-ar fi să continuați discuția la masă ? Sau să o amânați puțin ? Să beți câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am pregătit totul ! Pește prăjit... legume julienne... Unde să mergem ? spune Trish către Eddie, fără să asculte nici un cuvânt din ce spun. Să-ncercăm să vedem dacă găsim loc la Mill House ? Rămân încremenită pe loc, în timp ce ea dispare în dormitor, urmată de Eddie. Ușa se închide și rămân pe palier. S-a ales praful de dineul meu. După ce îi aud demarând în trombă în Porsche-ul lui Eddie, mă duc în salon și încep să strâng fără grabă totul. Pun înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sus. Cel bej ? Shit. Shit. Și-a dat seama că i l-am înlocuit cu altul. Trebuia să-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dracu se întâmplă acolo ? — Sunt... bine ! Arunc o privire spre Trish, care se află la aproximativ doi metri de mine. O să... mă duc undeva mai... Fără să iau în seamă privirea ca de laser a lui Trish, mă retrag în dormitor și închid bine ușa în urma mea. Apoi ridic iar receptorul la ureche. — Sunt bine ! Mă străbate un val de bucurie la ideea că vorbesc cu Freya. Nu-mi vine să cred că vorbesc cu tine ! — Ce naiba se întâmplă ? mă întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un teanc de hârtii în mână. — Afacere horticolă de perspectivă, îmi citește cu voce tare. Patru acri de teren, cu posibilitatea de a fi extinși cu încă zece, preț negociabil. Trei mii de metri pătrați de sere. Fermă cu patru dormitoare, necesită reparații... — Vrei să cumperi astea ? spun, devenind foarte atentă. — Mă gândesc. Am vrut să ți le arăt întâi ție. Întinde un braț. E o afacere destul de bună. Sigur, e nevoie de reparații majore, dar e destul pământ. Putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bufeturi din anii ’30. — Mișto bucătărie. Îi arunc o privire amuzată. — Sunt sigur că am s-o pot reamenaja ca să facă față standardelor tale de specialist în cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm într-un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu legume arată ca o cuvertură din petice regulate ce se întinde până departe spre pajiștea verde. Dedesubt se vede o mică terasă și o grădiniță de flori, cu clematite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
diferență așa de mare.) Connor Întotdeauna mi s-a părut că seamănă un pic cu Ken. Iubitul lui Barbie. CÎteodată, cînd sîntem În mijlocul unei partide Înfocate de sex, Îmi vine brusc să rîd. Pentru prima oară, am făcut sex În dormitorul de oaspeți, cu Danny Nussbaum, În timp ce mama și tata se uitau la Ben Hur, la parter. Am băut deja vinul pe care tata m-a sfătuit să-l pun la păstrare vreo douăzeci de ani. Sammy, peștișorul auriu de la ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ușa laterală, ciocănesc În ușa de la clădirea anexă și o deschid precaută. — Bunicule ! Bunicul e tatăl mamei mele și stă cu noi de cînd s-a operat la inimă, acum zece ani. În vechea casă din Twickenham avea doar un dormitor, dar casa asta e mai mare, așa că are propria lui anexă de două camere și o mică bucătărioară, pe una din lateralele casei. E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ne ușuie enervat. — Hai, zice Katie, hai să mergem. Și, făcînd eforturi să nu izbucnim Într-un rîs nebun, ne grăbim tustrele pe scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile pe care le dădeam În dormitorul meu, În clasa a șasea. Unii se piaptănă energic sau se dau cu parfum, alții fac ordine rapidă În hîrtii și bîrfesc aprins. CÎnd trec pe lîngă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
intrare. Refă mișcarea. Intru În casă, de parcă acum aș fi venit. — Bună, Lissy ! strig teatral, de parcă m-aș afla În fața unui aparat de filmat. Dumnezeule ! Oare unde-o fi ? Poate am să... Îhm... să văd, poate e la ea În dormitor ! Pornesc pe hol, cu niște pași pe care Încerc să-i fac cît mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămîn cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
M-a urmărit peste tot pe unde m-am dus, s-a uitat cu atenție la tot ce făceam, voia să intre În viața mea ! Adu-ți aminte doar cum a venit și și-a băgat nasul la mine În dormitor. Nu-i deloc de mirare că a fost atît de al naibii de interesat. Cred că și-a luat și notițe, Încontinuu. Cred că avea chiar și un dictafon În buzunar. Iar eu, pur și simplu... i-am deschis larg ușile. Iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. SÎnt Încordată ca un arc. Nu am stare nici să mă duc la petrecere și să fac conversație - dar nici să rămîn uitîndu-mă la cei patru pereți ai dormitorului meu. Nu Încă. În loc de asta, traversez zona cu pietriș, spre sala goală. Ușa e descuiată și intru. Îmi croiesc drum În Întuneric către un scaun din mijloc și mă așez sfîrșită pe plușul moale, purpuriu. Și, cum stau așa privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
neînsemnate, a pus mâna pe un apartament cu patru camere Într‑una din cele mai atrăgătoare clădiri. Majoritatea ferestrelor lui dădeau spre o curte interioară Întunecată, dar dincolo de aceasta, spre vest, se vedea campusul cu turlele sale gotice, cu laboratoarele, dormitoarele și aripile cu birouri. Se putea uita la turla capelei, un soi de colos trunchiat, cu clopote care dăngăneau peste și dincolo de incinta Universității. Când Ravelstein a devenit o figură națională (și internațională totodată - numai drepturile lui de autor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]