4,287 matches
-
Iconarul” cernăuțean. Fiecare număr din Fișier cuprindea un singur articol. În numărul 2, Liviu Rusu publica „Mascarada de la Conservator”, iar Ion Ștefan în numărul 3, „Scriitori și reviste de la Brașov”. * Foaia Guvernului Țării pentru Ducatul Bucovinei. Foaia Guvernului Țării pentru Ducatul Bucovinei Landes Regierungsblatt fur das Hersogtum Bukowina Foaia Guvernului Țării pentru Ducatul Bucovinei. Landes Regierungsblatt fur das Hersogtum Bukowina Cernăuți, 31 ianuarie 1853-1860. * Foaea Legilor și a Guvernului Țării. Țara de coroană a Bucovinei, Cernăuți, 1850 Foaea Legilor și a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
2, Liviu Rusu publica „Mascarada de la Conservator”, iar Ion Ștefan în numărul 3, „Scriitori și reviste de la Brașov”. * Foaia Guvernului Țării pentru Ducatul Bucovinei. Foaia Guvernului Țării pentru Ducatul Bucovinei Landes Regierungsblatt fur das Hersogtum Bukowina Foaia Guvernului Țării pentru Ducatul Bucovinei. Landes Regierungsblatt fur das Hersogtum Bukowina Cernăuți, 31 ianuarie 1853-1860. * Foaea Legilor și a Guvernului Țării. Țara de coroană a Bucovinei, Cernăuți, 1850 Foaea Legilor și a Guvernului Țării. Țara de coroană a Bucovinei, Cernăuți, 1850 * Foaea legilor Imperiale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de coroană a Bucovinei, Cernăuți, 1850 * Foaea legilor Imperiale pentru Rigatul Galiției și pentru Bucovina Foaea legilor Imperiale pentru Rigatul Galiției și pentru Bucovina, Cernăuți, 11 martie, 1861. * Foaea Legilor Imperiale se păstrează ca „traduceri din Foaea Legilor Imperiale pentru Ducatul Bucovinei anul 1869.” Începe cu „Tratatul de stat din 2 iunie 1868 dintre monarhia austro-ungară și regatul Suedia și Norvegia pentru extrădarea reciprocă a indivizilor care au comis o crimă.” Foaea era redactată în limba română dar cu litere chirilice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aducătoare și susținătoare de gânduri negre, dorul de moarte devenindu-i o necesitate, omul politic, publicistul și poetul George Popovici, pe neașteptate se sinucide, la puțin timp după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române... * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Cernăuți, 20 martie 1863-1869. * Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Cernăuți, 12 ianuarie 1870-1872. * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei, anul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
moarte devenindu-i o necesitate, omul politic, publicistul și poetul George Popovici, pe neașteptate se sinucide, la puțin timp după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române... * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Cernăuți, 20 martie 1863-1869. * Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Cernăuți, 12 ianuarie 1870-1872. * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei, anul 1869 Ordinæciunea nr. 14682 a Guvernului Țării din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Popovici, pe neașteptate se sinucide, la puțin timp după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române... * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Cernăuți, 20 martie 1863-1869. * Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Cernăuți, 12 ianuarie 1870-1872. * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei, anul 1869 Ordinæciunea nr. 14682 a Guvernului Țării din 27 decembrie 1869 se referea la legiuirea trecerii la legea de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
timp după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române... * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Cernăuți, 20 martie 1863-1869. * Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Cernăuți, 12 ianuarie 1870-1872. * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei, anul 1869 Ordinæciunea nr. 14682 a Guvernului Țării din 27 decembrie 1869 se referea la legiuirea trecerii la legea de apărare în vigoare în privința celor ce stau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei Cernăuți, 20 martie 1863-1869. * Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Foaea Legilor și ordinæciunilor pentru Ducatul Bucovina Cernăuți, 12 ianuarie 1870-1872. * Foae de Legi și ordinæciuni pentru Ducatul Bucovinei, anul 1869 Ordinæciunea nr. 14682 a Guvernului Țării din 27 decembrie 1869 se referea la legiuirea trecerii la legea de apărare în vigoare în privința celor ce stau în armată și în privința persoanelor militare în pensiune, apoi celor aflate în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
anual pentru 1869 și despre Libera intrare în armată în genere. Spre deosebire de Foaea Legilor, Foaea comună legilor și ordinæciunilor era redactată în limba română, alfabetul latin. În Foae apăreau și diferite publicațiuni cum ar fi aceea din partea Comitetului țării din Ducatul Bucovinei din 2 iunie 1869, nr.1189, către primarii comunali pentru aplicarea Regulamentului pentru servitori din 25 noiembrie 1857 și asupra lucrătorilor cu ziua și a ajutoarelor lor la economia rurală. Aplicarea dispozițiilor legii venea ca „urmare a faptului că
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
colaboreze cu fruntașii mișcărilor din Principate și Transilvania, nu numai pentru apărarea intereselor naționale ale românilor, fiind preocupați, deopotrivă, de soarta Țărilor lor, la Olmütz, în februarie 1849, revendicându-și împreună drepturile, pentru ca în 1855 Bucovina să primească Statutul de Ducat, cu autonomie administrativă. Cititorii au descifrat corect, socotesc, cauzele timorării românilor aflați sub administrație străină, despre care vorbește și Keilh Hitchins (p.279). Stând sub ocupație, uneori ei s-au prefăcut că acceptă, am mimat loialitatea față de „bunul Împărat”, au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
principiilor, ele străpung involuntar interesele trecătoare, care caută să le facă confuze și neclare. Austria, care tot timpul a susținut că actul din 1815 nu egalizase decât drepturile riveranilor, a semnat ea însăși, pe 3 iulie 1849, un tratat cu ducatele Parma și Modena, la care Sfântul Scaun a aderat mai târziu, unde stipulează pentru Pô* libertatea completă de navigație în ceea ce privește comerțul tuturor națiunilor. Și nu trebuie pierdut din vedere faptul că acest tratat a fost negociat chiar în virtutea Actului din
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Dalberg (1773-1833). German prin naștere, naturalizat ulterior francez. Moștenind proprietăți paterne pe malul stâng al Rinului, a fost reprezentantul Margrafului de Baden la Paris, unde a devenit protejatul lui Talleyrand. A acceptat portofoliul de Ministru al Afacerilor Străine al Marelui Ducat de Baden, a revenit la Paris, a fost naturalizat francez și a fost apoi amestecat în negocierile căsătoriei lui Napoléon cu Maria Luiza. În urma acesteia, a fost înnobilat duce. Îl va abandona apoi pe Napoléon, fiind unul dintre cei cinci
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
6 Lordul Clarendon. George-William-Frederic Villiers, baron Hyde, conte de Clarendon (1800-1870). Om politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster (1840). Ministrul Comerțului în ministerul prezidat de Sir John Russell. Lord locotenent al Irlandei (1847-1852), s-a remarcat printr-o administrație prudentă și pozitivă. Ministrul Afacerilor Străine în guvernul de coaliție Aberdeen-Russell (1852-1858), calitate în care a participat la
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Irlandei (1847-1852), s-a remarcat printr-o administrație prudentă și pozitivă. Ministrul Afacerilor Străine în guvernul de coaliție Aberdeen-Russell (1852-1858), calitate în care a participat la Congresul de Pace de la Paris (1856) și la Conferința de la Londra pentru reglementarea chestiunii ducatului Schleswig. Din nou ministru de externe în intervalul 1865-1866 și în 1868. În același an (1868) este însărcinat cu misiuni speciale la Torino și la Roma, într-o perioadă când procesul de unificare a Italiei se apropia de sfârșit. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
succedat lordului Palmerson ca titular al portofoliului Afacerilor Străine până la înfrângerea electorală a lordului John Russell, în 1852. Atunci când lordul Aberdeen și-a format cabinetul, la sfârșitul acelui an, Granville a devenit mai întâi președinte al Consiliului, apoi cancelar al ducatului Lancaster, în 1854. A fost din nou președinte al Consiliului, atunci când lordul Palmerston deveni din nou prim-ministru, în 1855. În 1859, regina Victoria, agasată de rivalitatea permanentă dintre lorzii Palmerston și Russell, i-a încredințat lui Granville formarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
că aceștia ar fi creat titluri fictive, atât pentru electori, cât și pentru cei pe care iau promovat eligibili, ca deputați sau ca pretendenți la domnie, lăsând de înțeles că nu ar avea proprietățile necesare, în valoare de 3000 de ducați anual. Astfel, N. Golescu nu ar putea obține acești bani decât prin donații, pentru că „oricât sunt de apreciați, sunt strâmtorați”, aceasta fiind situația și în cazul celorlalți care „formează acest partid. Brătienii, cu o singură excepție, au venituri limitate. Veniturile
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
punct de plecare, pentru mulți dintre ei, al milenarei aventuri venețiene și întreaga cîmpie a fluviului Pad împreună cu Milano. În secolul VII, înaintarea lor continuă în detrimentul posesiunilor bizantine. Ocupă Genova către 640 și Ravenna, dar numai după un secol, în timp ce ducatele longobarde independente de regatul instalat în nord de către Alboin se vor constitui în jurul orașelor Spoleto și Benevent. Noii veniți neavînd, mai înainte, decît rare contacte cu societatea romană, cucerirea longobardă a fost, la început, pentru Italia o adevărată catastrofă. Abia
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și în Pentapole (actuala Romagna). La moartea lui Astulf, tot Pepin este cel care-1 numește, impunîndu-1, ca rege al longobarzilor, pe candidatul dorit de Ștefan II, Desiderius, care promite Papei să-i dea noi teritorii: Marca Ancônei și Emi-lie, împreună cu Ducatul Romei, deja între posesiunile Papali-tăți, aceste regiuni desăvîrșesc constituirea statelor Bisericii. Arbitru al situației în Italia unde ostilitățile între Papă și regele longobard nu vor întîrzia să apară -, protector în drepturi al pontifului roman, rege al francilor prin voința lui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să-și îndeplinească îndatoririle de vasal, el sfirșește prin a interveni, intră în campanie împotriva bavarezilor în 787, îl condamnă pe Duce la moarte în anul următor, coinutîndu-i, apoi, pedeapsa în obligația de a se retrage la mănăstire; prin aceasta, ducatul este anexat statului franc și-și menține, astfel, unitatea administrativă și religioasă. Cu saxonii, triburi germanice păgîne din partea cărora francii suportau nesfirșite atacuri devastatoare, Carol va acționa cu mai multă duritate, începînd cu 772, timp de aproape treizeci de ani
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și fiu al unei prințese carolingene, pe ducele de Saxonia, Henric Păsărarul, care nu mai are nici o legătură cu descendența lui Ludovic Germanicul, dar care pare cel mai capabil în a evita pericolele. Henric I se grăbește să recunoască autonomia ducatelor "naționale", dar recuperează Lorrena în 925, îi bate pe unguri, slavi și danezi, transmițîndu-i, astfel, fiului său, Otto, întemeietor al unei noi dinastii, un regat înconjurat, desigur, de năvălitori barbari, alături de dușmani franci, pradă rivalităților dintre marile familii ducale, dar
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sărutul păcii. Nu este, însă, încă totul jucat. După ce a folosit în repetate rînduri forța, Împăratul schimbă tactica și recurge la diplomație. Se împacă cu orașele lombarde, recunoscîndu-le autonomia prin pacea de la Constanz (1183), apoi își reinstaurează autoritatea asupra tuturor ducatelor germane. În cele din urmă, își căsătorește fiul, pe viitorul Henric VI, cu o prințesă siciliană, moștenitoare potențială a tronului regilor normanzi. Astfel, dacă tentativa de a atrage Italia de Nord a eșuat în linii mari, autoritatea imperială nu esle
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
o prințesă siciliană, moștenitoare potențială a tronului regilor normanzi. Astfel, dacă tentativa de a atrage Italia de Nord a eșuat în linii mari, autoritatea imperială nu esle aici complet absentă: ea își găsește chiar o anumită consistență în Toscana, în ducatul de Spoleto și al Mărcii de Ancona. Papa este complet izolat. Aceasta, desigur, cu prețul unui recul al puterii Împăratului chiar în Germania, unde Frederic a trebuii să cumpere pacea vasalilor săi și trimiterea de către aceștia a unor contingente înarmate
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
transformat de fervoarea populară într-un erou mitic. Încoronat la Roma, învingător, în Germania, al partizanilor guelfului Henric Leul, căruia Barbarossa îi dăduse înapoi Bavaria și care își extinsese între timp puterea teritorială către est, începînd cu Saxonia și cu ducatul de Braunschweig, dar care-1 părăsise, mai apoi, pe împărat cu ocazia asediului Alexandriei (cetate-fortă-reață lombardă, înălțată de Liga Lombardă pentru a împiedica înaintarea armatelor imperiale și botezată astfel în onoarea lui Alexandru III), Henric VI restituie o parte din pămînturile
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
neabătut aceeași politică ajutat de Sugcr și-i susține, împotriva seniorilor, pe țăranii care vor să se elibereze de serbie și pe burghezii orașelor angajați în mișcarea comunală. Căsătoria sa cu Aliénor, fiica ducelui de Aquitania și moștenitoarea acestui imens ducat, ar fi trebuit să asigure coroanei capețiene expansiunea domeniului regal pînă la Pirinei. Ar fi trebuit, pentru aceasta, ca cei doi să fi avut un fiu care să moștenească pămînturile rămase proprietatea personală a lui Alienor. Or, aceasta nu i-
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în nesfîrșite răzbunări de clan. Pot fi văzute grupuri autonome de vikingi rezistenți creștinării care se instalează și refuză autoritatea ducală. Abia la mijlocul secolului al XI-lea, Wilhelm, susținut de regele Franței, Henric I, reușește să-și reimpună autoritatea în ducat. Căsătoria sa cu Mathilda, fiica contelui de Flandra, pătrunderea în sfera sa de influență a unor domenii aparținînd puternicului duce de Anjou și anexarea comitatului Mâine, toate acestea fac din Wilhelm unul dintre cei mai puternici seniori ai Europei feudale
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]