4,381 matches
-
acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las În seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
confuze marinarii lui Columb au strigat: Pămînt! Cum ar fi strigat corăbierii antici În golful Tarent (amăgindu-se după multe nopți de nesomn) numele acelei cetăți stranii unde erau interzise activitățile care prin zgomotele lor amenințau să tulbure somnul de după-amiază al altora: Sibaris! (Povestea e cunoscută. Mai puțin, poate, sfîrșitul ei. Sibariții, intrînd În conflict cu vecinii din Crotona, au trimis Împotriva lor o armată enormă. Crotonezii au așteptat-o cu flaute. Auzind cîntece, caii din Sibaris, deprinși numai cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ele. Mobila din sufragerie avea culoare mahonului și ocupa tot peretele până în tavan. Ficusul care creștea încet îi amintea de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Jaluzelele erau trase pe geamurile cu trei canate, până jos pentru a opri soarele de după-amiază care ar fi aruncat limbi de foc pe covorul din mijlocul camerei. Pendula de perete bătea în ritmul ei normal, avertizând că timpul merge înainte, iar tabloul pictat în ulei părea nepăsător. Toate bibelourile formau, parcă, o expoziție deschisă la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
student în anul al doilea la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din București. Datorită Domnicăi Șerban (nora compozitorului Radu Șerban, care semna coloana sonoră a serialului), a fost organizată o întâlnire cu realizatorii, care a avut loc într-o după-amiază la Casa Universitarilor. Au participat atunci regizorul Andrei Blaier, actorii Ilarion Ciobanu și Mitică Popescu și probabil câțiva alții de care nu-mi mai amintesc O altă Domnica Nasta, actualmente Cunescu, maître de conferences la Universite Libre de Bruxelles și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
jumătate prost, iar pe jumătate bun, e semi-tragicomic. Anul 2002 ne-a adus un număr record de producții românești record, evident, dacă îl comparăm cu 2001 sau 2000, adică nouă ; în ordinea intrării pe ecrane, acestea au fost : Noro, Filantropica, După-amiaza unui torționar, Occident, Turnul din Pisa, Garcea și oltenii, Binecuvântată fii, închisoare, Vlad nemuritorul, Furia. Cel de-al doilea (semnat de Nae Caranfil) și ultimele două (debutul lui Adrian Popovici, respectiv cel al lui Radu Muntean) sunt produse de studiouri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ca Furia (a cărui exploatare în săli este încă în desfășurare) să se instaleze pe poziția a patra. Dacă le împărțim pe genuri, observăm o ușoară majoritate a dramelor față de comedii (în măsura în care considerăm Furia o dramă, la fel ca Noro, După-amiaza unui torționar, Turnul din Pisa și Binecuvântată fii, închisoare, iar Occident o comedie ). De asemenea, proporția între așa zisul film de autor în măsura în care această sintagmă mai definește ceva în cinematograful românesc și cel de public rămâne încă în favoarea primei categorii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în măsura în care această sintagmă mai definește ceva în cinematograful românesc și cel de public rămâne încă în favoarea primei categorii ; chiar dacă atât Filantropica, cât și Occidentul lui Mungiu au dovedit că reușesc să facă puntea între succesul de public și exigențele artistice, După-amiaza lui Pintilie rămâne un film de autor, succesul de public al Balanței lăsându-se așteptat ; fără succes comercial, dar oarecum tot de autor sunt Noro al lui Radu Gabrea, Turnul din Pisa al lui “erban Marinescu și Binecuvântată fii, închisoare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
generații am în vedere mai curând o categorie mental-estetică decât una strict biologică ; adică avem, pe de o parte, cineaști precum Pintilie, regizori precum Marinescu și Mărgineanu, ce rămân foarte legați de un tip de cinema, să-i zicem literar : După-amiaza unui torționar ecranizează un roman al Doinei Jela, Binecuvântată fii, închisoare unul al lui Nicole Valery-Grosu, în timp ce Turnul din Pisa se bazează pe un scenariu semnat de D.R. Popescu. Asta nu înseamnă că filmele respective sunt lipsite de calități pur
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un cuplu de studenți la final, când cei doi își dau seama că n-au scos mare lucru din interviul cu victima abuzului, că nu interesează pe nimeni ce-a spus el, renunță la reportaj Este un final à la După-amiaza unui torționar, numai că acela te punea doar pe gânduri ; acesta te și emoționează. Dă muzica mai tare-afară ! Noro e genul de film pe care-ai vrea să-l poți iubi, pentru că tratează o temă sensibilă (povestea unui băiețel cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și necomentate. TVR Cultural a-nceput să dea, ceva mai des ca înainte, filme vechi. E bine. Poate că, în felul ăsta, tinerii noștri cinefili vor constata că Cinemaul nu începe totuși cu Tarantino sau Oliver Stone ! Prind într-o după-amiază finalul de la Alice Adams, un George Stevens din 1935, cu Katharine Hepburn și Fred MacMurray (plus Hedda Hopper, într-un rol mai mititel. Dar cine mai știe de Hedda Hopper, convertită ulterior într-una dintre cele mai ascuțite limbi de la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în patul meu de fier, ca o covată, să fi dat un pumn deșteptătorului, să tacă, să-mi reiau visul întrerupt și, pentru prima oară în șase ani și jumătate de serviciu, să fac o absență nemotivată. Aș dormi pînă după-amiază, cînd m-ar ridica din pat foamea ori setea. Sînt obosit. Ast-noapte m-am culcat tîrziu. Tîrziu, după ce am băut cu Livia o sticlă de băutură primită de ea. De ce am băut?! De dragul de-a mă simți bine?! Sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cine pe cine sapă, ori ce pacientă a stat mai mult în cabinetul doctorului cutare. Și dintr-o dată, în clipele mele de singurătate, cînd vorbesc cu mine însumi, mă întreb dacă ăsta sînt eu; eu, care drămuiam fiecare oră a după-amiezii. Ajungeam acasă de la combinat pe la patru jumătate-cinci, mă băgăm imediat în pat, dormeam pînă la șapte jumătate-opt, mă trezeam, beam o cafea și mă așezam la masa de scris. Dacă-mi dădeam seama că nu am chef de scris, citeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
văd și eu unde locuiește "autorul local". La patru jumătate ești acasă? Da, vin ca de obicei. Bine, dragul meu. Ce vrei să-ți pregătesc de mîncare? N-o să-mi fie foame; la prînz mănînc aici, la cantină. Atunci, pe după-amiază... Da, Livia. Te sărut! O stare plăcută, de fericire, m-a cuprins și-mi vine să desfac brațele, să strîng lumea în ele. Livia!... Un nume cu efect miraculos. Nu-s adolescent, dar ce-are a face? La treizeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
condeieri, visam să scriu și să fiu publicat, strădania mea de deasupra paginii albe să ajungă la public era modul meu de-a mă implica. La cantină, începeam munca la cinci dimineața și-o isprăveam după ora unsprezece noaptea. Singurele după-amieze libere erau cele de duminică, imediat după masa de prînz. Atunci, dacă nu mă culcam, frînt de oboseală, mă duceam și făceam baie în mare, împreună cu ospătarele, vreo douăzeci la număr, toate tinere și frumoase. În cantină, stăteam lîngă ghișeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa! Să-l intereseze doar dacă-s mulțumiți toți cei care i-au cerut flori. Acum să le mai ducă dacă are de unde. Magnolia e floare gingașă, ca omul; nu-i spin, să stea în bătătură. A venit viscolul acela după-amiază, a prins obloanele deschise și s-a jucat în voie printre crengile magnoliei. Cînd am venit eu, florile deja începeau să cadă. L-am anunțat și pe tehnician. A zis că-l sancționează pe Tomiță. Ha! acum, după ce-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și am urcat să-ți scriu că mi-e tare dor de tine, preaiubita mea. Acum am să cobor ca să mă mai bucur de soarele frumos, blând și calm. Poate am să te întâlnesc pe plajă, făcându-ți baia de după-amiază, măgăruș îndărătnic și încăpățânat, scumpa mea. Seara Am primit vizita Chiranei, nenorocită din pricina lipsei de bani, apoi m-am plimbat prin oraș și pe faleză. Cinat la restaurantul Comino: raci - eu opt -, Irène, șapte. Ne-am întors împreună. M-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se gătește mâncarea. Irène a venit ieri să mă vadă, dar eram la sindicatul școlii; astăzi are să vină Mihai la dejun, la ora 6 am sindicatul grupului socialist și vineri la 6 am ședința profesorilor membri de sindicat. Vezi că după-amiezele îmi sunt foarte pline, dacă pui la socoteală și lecțiile particulare. Îți scriu, așadar, în pat; e ora 8 dimineața; astăzi e joi și sper să n am ore sâmbătă. M-am sculat din pat să mă duc la bucătărie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cu dragoste, Mamie 22/1947 I 18 decembrie [1947], joi [...] Prăbușirea burgheziei e vizibilă aici: vreo sută de magazine oferă, la prețuri foarte mici, bijuterii, blănuri, argintărie, vase splendide, vesèlă de cea mai bună calitate. De patru ori pe săptămână după-amiezele mele sunt ocupate cu ședințe de sindicat la care... cânt „Hai la muncă, tovarăși“. Apoi de fiecare dată suntem amenințate cu exclu derea din partidul fuzionat. Cred că în curând... Dar, vai, de ce să te îngrijorez și mai mult, de vreme ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Era sâmbătă. Și atunci, toată după-masa, toată noaptea - am încercat să dorm între 3 și 5, dar timp de cinci nopți n-am putut închide un ochi - am sustras corespondența, Mălurenii, jurnalul tatei; crematoriul casei a ars, de la ora unu după-amiază până la șase, corespondența și jurnalele rămase de la tata. Ne-am pregătit pentru a doua zi; eram cinci persoane care triam, curățam, aranjam, tresăream la orice țârâit al telefonului sau al soneriei; prieteneletale m-au ajutat să scot cele două manuscrise
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
astea mi-au venit aproape nesperat. Cum părinții elevilor mei ar fi vrut ca ele să înceapă încă de anul trecut, când refuzasem, fiindcă nu aveam dreptul legal de a le preda, în culmea disperării le-am telefonat într-o după-amiază tuturor, spunându-le că pot să încep de îndată, și toți m-au rugat s-o fac imediat. Le-am impus anumite clauze: 1) plata la începutul lunii, între 1 și 8; 2) anul de nouă luni; 3) absențele copiilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prea mai duce pe acolo. De fapt, am sentimentul că e de părere că taică-său și-a cam ratat viața mulțumindu-se să fie un avocat de provincie, în loc să cucerească lumea. Când au venit la New York, am petrecut o după-amiază întreagă cu Annabel. Ne-am plimbat prin Central Park, vorbind despre o groază de lucruri și părea că nici un subiect nu era de nediscutat. Așa că, în cele din urmă, am tras aer în piept și am întrebat-o ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
puteri totalitare, Germania și Uniunea Sovietică. În septembrie 1939 s-a declanșat cel de-al doilea război mondial; Polonia dispărea ca stat, consecință a agresiunii din partea Germaniei din 1 septembrie 1939 și din partea Uniunii Sovietice din 17 septembrie 1939. În după-amiaza zilei de 6 septembrie 1939, regele Carol al II-lea a întrunit Consiliul de Coroană, pentru a discuta poziția României în noul context internațional. S-a adoptat Comunicatul în care, se arata: „Consiliul, în unanimitate, a hotărât observarea strictă a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
masă și auzim un greiere cântând entuziasmat pe undeva în spatele peretelui. Alfonso ascultă cu atenție. Ce zice, ce zice?? întreb, mai în poantă, mai în serios. Alfonso zâmbește și începe să traducă: „Mâine vor apărea trei fete noi... mai spre după-amiază o să plouă...” Evident, face poante. Nu-mi închipui greierele la curent cu știrile zilei dar sunt din ce în ce mai convinsă că Alfonso extrage informații din natură și este atent în fiecare secundă la orice tip de apariție care poate fi un mesager
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dacă decid să merg la toaletă, e o întreagă tevatură. Am găsit și o soluție, destul de eficientă: nu mai beau apă ca să nu mai am nevoie de toaletă prea des și, mai ales, nu în timpul nopții. A doua zi către după-amiază apare Guillermo cu soția, Cora, și cu fiul lor cel mai mic, de 8 ani. Sunt amândoi mici de statură (marea majoritate a indigenilor sunt foarte scunzi), cu trăsături hotărâte, ea are părul lung, negru și lucios, prins într-o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mi-am lăsat bagajul. Pe drum suntem fugărite de un grup de nandu care aleargă zdruncinându-și corpul enorm, într-un echilibru precar, pe piciorușele firave. „Le e foame”, îmi explică Maria, care continuă să-mi povestească cum într-o după-amiază, plimbându-se singură prin fermă, a fost atacată de grupul de nandu înfometați, a alunecat pe pământul ud încercând să o ia la fugă și nu a scăpat de ploaia de ciupituri decât reușind să deschidă telefonul mobil și sunând
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]