4,264 matches
-
Conform celor mai recente cercetări, literatura egipteană (în afara scrisorilor, textelor religioase și documentelor administrative) își are originile în Regatul Mijlociu, după mai bine de un mileniu de la inventarea scrisului. La începutul mileniului al II-lea î.Hr, pe la începutul Regatului Mijlociu, se poate observa că scrisul era
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
drept o perioadă a unor schimbări sociale- cu instaurarea unei noi ordini sociale- literatura a început să fie scrisă, deși nu din scopuri practice. Această nouă formă a cuvântului scris punea la dispoziție atât aventura intelectuală ("căutarea inimii", în termeni egipteni), cât și amuzamentul ("amuzarea inimii"). Prin natura sa, literatura aborda subiecte aflate dincolo de problemele imediate, mondene, și anume dreptatea, originile și identitatea culturală, sau influența zeilor asupra destinului uman, imaginația putând zbura nestingherită. De fapt, cea mai timpurie literatură poate
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
vorbit. Un text important al literaturii de la începutul mileniului al II-lea î.Hr este cel care prezintă viața unui curtean, Sinuhet. În acest text sunt abordate în special trei subiecte: cultura înaltă din Egipt în comparație cu barbarii străini, relația poporului egiptean cu regele și problema destinului personal, cu intervenția imediată a divinității. Aici, o criză este folosită ca punct de pornire pentru o poveste, multe alte povești bazându-se pe ideea trecerii peste situații excepționale. Povestea lui Sinuhet poate fi înțeleasă
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
și decriau viețile lor sau mai degrabă poziția socială și cariera defunctului. Aceste texte aveau scopul de a stabili existența unei persoane, continuând cu prezența post-mortem prin autoprezentare pentru posteritate și eternitate. Această formă de text, centrală în cultul funerar egiptean, a fost parodiată în Povestea lui Sinuhet. Genurile literaturii din Egiptul antic erau derivate. Textele literare erau localizate în trecutul îndepărtat sau apropiat. Autorii întrepătrundeau ficțiunea cu realitatea, folosind istoria, recunoscută de potențialii cititori. Textele din perioadele timpurii ale literaturii
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
care cărțile erau o parte integrantă a vieții. Acest bătrân înțelept, care trăia departe de palat, avea abilități supranaturale și cunoștințe bogate și este recunoscut ca fiind un personaj fictiv. Neferti este și el recunoscut ca model al viețiii literare egiptene, dar în alt sens: oamenii ca Neferti citeau, compuneau și copiau textele literare, la începuturile Regatului Mijlociu.
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
furișează și pândesc șirurile lungi de ierbivore în deplasare. Deasupra lor, stolurile rozalii de flamingi se îndreaptă și ele spre apele bogate în minerale ale lacului. Zborul lor este însoțit de o largă și multicoloră diversitate de alte păsări: gâște egiptene, sfrâncioci cu creastă purpurie, șoimi, vulturi, turturele, ploieri și ciocârlii. Negustorul american Gerald McKiernan descria în 1876 o astfel de migrație ca „acea Africă despre care am citit în cărțile de călătorii...toate menajeriile din lume la un loc nu
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
precedenți, dar manifestațiile din 2011 au fost cele mai mari în Egipt din 1977, de la Revolta pâinii, și fără precedent ca amploare, atrăgând participanți din diverse pături sociale și confesionale ale societății. Mohamed el-Baradei, cel mai cunoscut reprezentant al opoziției egiptene, i-a cerut președintelui Hosni Mubarak să demisioneze cât mai repede, pentru binele Egiptului. Numărul persoanelor ucise în timpul protestelor din Egipt se ridică la 18, dintre care 13 oameni au murit la Suez și cinci la Cairo, potrivit postului de
Revoluția egipteană din 2011 () [Corola-website/Science/321984_a_323313]
-
apariție publică de marți, când au început revoltele. Vineri se anunțase că va ține un discurs la televiziune, eveniment care nu a mai avut loc. Mubarak și-a dat demisia în ziua de 11 februarie 2011. După demisia sa, autoritățile egiptene au avut consfătuiri în vederea formării unui guvern de tranziție. Economia Egiptului a pierdut până cel puțin 3,1 miliarde de dolari în urma crizei politice. Banca Crédit Agricole face o primă evaluare a problemelor economice provocate de proteste și raportul instituției
Revoluția egipteană din 2011 () [Corola-website/Science/321984_a_323313]
-
la 310 milioane de dolari pe zi. Banca a revizuit în jos prognoza pentru Egipt în 2011 in privința creșterii PIB-ului, la 3,7%, de la 5,3%, cât fusese inițial. Analiștii financiari anticipează o devalorizare de 20% a lirei egiptene. Orice guvern care va veni după aceasta criză va avea de înfruntat provocări majore în reconstrucția imaginii țării și în lupta cu probleme fundamentale ale economiei, care fi agravate de revolta populară. Peste 40% dintre cei 80 de milioane de
Revoluția egipteană din 2011 () [Corola-website/Science/321984_a_323313]
-
, scris și ElBaradei (arabă: محمد مصطفى البرادعي "Muḥammad Mușțafă al-Barădaʿī"; n. 17 iunie 1942 la Cairo, Egipt) este un politician egiptean, fost director general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2005 și fost vicepreședinte al Egiptului între 14 iulie - 14 august 2013. este fiul avocatului Mustafa El Baradei, fostul președinte al asociației "Egyptian Bar
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
Cairo. În 1974 își ia doctoratul în drept internațional la "New York University School of Law". Cariera sa diplomatică începe mai devreme, în 1964, când va activa în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Egiptului. Va fi membru al misiunilor permanente ale statului egiptean la ONU (New York și Geneva). În 1980 va deveni cercetător la Institutul ONU pentru Formare și Cercetare ("United Nations Institute for Training and Research"). Începând cu anul 1984 activează în calitate de consilier juridic la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (1984 - 1993
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
pentru scopuri pașnice „în cel mai sigur mod posibil”]. Decernarea oficială a premiului a avut loc în luna decembrie 2005, în capitala Norvegiei. În 2008 El Baradei primește Premiul Indira Gandhi pentru Pace, Dezarmare și Dezvoltare. Majoritatea covârșitoare a protestatarilor egipteni nu aparțineau unei structuri politice, fiind oameni de rând mobilizați de nemulțumirea față de guvernare. Nu exista un lider declarat al protestatarilor, iar opoziția instituționalizată lipsea cu desăvârșire. În aceste condiții, mulți analiști consideră că El Baradei putea să devină noul
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
structuri politice, fiind oameni de rând mobilizați de nemulțumirea față de guvernare. Nu exista un lider declarat al protestatarilor, iar opoziția instituționalizată lipsea cu desăvârșire. În aceste condiții, mulți analiști consideră că El Baradei putea să devină noul șef al statului egiptean după căderea regimului lui Hosni Mubarak. În ianuarie acesta va declara că este gata să conducă un guvern de tranziție, dacă aceasta este voința poporului: Dacă oamenii vor să conduc tranziția, nu îi voi dezamăgi" . Pe 28 ianuarie va fi
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
doar dacă vor fi organizate alegeri democratice. Pe 10 martie 2011 acesta va afirma că este gata să participe la alegeri, însă își va schimba poziția destul de curând. În aprilie 2012 El Baradei împreună cu un grup de intelectuali și activiști egipteni au pus bazele unui partid liberal, numit Partidul Constituției. El Baradei spera ca partidul nou-creat să atragă, în principal, tinerii care s-au revoltat și au participat la înlăturarea regimului lui Hosni Mubarak. Imediat după lovitura de stat din iunie
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
lui Hosni Mubarak. Imediat după lovitura de stat din iunie 2013 și înlăturarea de la putere a lui Muhammad Mursi, El Baradei s-a întâlnit cu ministrul apărării, Abd al-Fattah as-Sisi și a discutat cu acesta aspecte ale noii strategii politice egiptene. Printre acestea se număra și numirea lui Adli Mansour în funcția de președinte interimar al Egiptului. Mohamed El Baradei va asista la anunțul făcut de generalul Abd al-Fattah as-Sisi cu privire la înlăturarea de la putere a lui Morsi și suspendarea temporară a
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
făcut de generalul Abd al-Fattah as-Sisi cu privire la înlăturarea de la putere a lui Morsi și suspendarea temporară a Constituției. Numele lui al-Baradei a fost imediat menționat atunci când s-a pus problema ocupării funcției de prim-ministru interimar. Existau însă structuri politice egiptene care se opuneau unei posibile numiri a lui Muhammad al-Baradei în funcția respectivă - partidul ultraconservator "an-Nur" ("Ḥizb an‑Nūr"). Baradei insuși părea dezinteresat. Pe 14 iulie 2013 acesta va fi investit în funcția de vicepreședinte. Mohamed El Baradei este căsătorit
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
a milițiilor arabe și a forțelor comandate de Auda Abu Tayi (care până atunci luptase de partea otomanilor) împotriva orașului-port Aqaba. Aqaba era singurul port la Marea Roșie rămas în mâinile otomanilor. De aici, otomanii amenințau flancul stâng al „Forței expediționare egiptene”, care era destinată invaziei din Palestina. Cucerirea portului Aqaba urma să faciliteze transportul de trupe, muniții, arme și provizii de către britanici pentru arabi.. Lawrence și Auda au părăsit orașul Wedj pe 9 mai 1917 cu un grup de 40 de
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
În schimb, britanicii le-au oferit arabilor un număr foarte redus de piese de artilerie, datorită crizei de astfel de arme din depozitele aliate. Faisal dispunea de un număr redus de tunuri montane. Alături de arabi au mai luptat și soldați egipteni și indieni, în special ca mitraliori. Britanicii i-au sprijinit pe arabi cu un anumit număr de mașini blindate, iar aviația britanică a sprijinit revolta pe parcursul tuturor campaniilor. Pentru o scurtă perioadă de timp, alături de arabi a luptat și întreaga
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
naționaliștii supraviețuitori. În seara aceleiași zile, cavaleria ușoară australiană a intrat de asemenea în oraș. Auda Abu Ta'yi, T. E. Lawrence și restul trupelor arabe au intrat în Damasc a doua zi, 1 octombrie. La sfârșitul războiului, „Forța expedițonară egipteană” reușise să ocupe Palestina, Transiordania, Libanul și o bună parte a Peninsulei Arabe și a sudului Sirie. Orașul Medina, deși izolat de restul Imperiului Otoman, nu s-a predat decât în ianuarie 1919. Regatul Unit promisese în timpul negocierilor Hussein-McMahon că
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
Tawfīq el-Hakīm sau Tawfik al-Hakim, în , (n. 9 octombrie 1898 - d. 26 iulie 1987) a fost un scriitor egiptean. Opera sa are ca inspirație istoria, filozofia și viața socială și deține o pondere însemnată în literatura egipteană modernă. (1898-1987)a fost unul dintre cei mai proeminenti scriitori egipteni ai [secolului al-XX-lea]. Dramaturg, eseist, romancier și scriitor de povestiri , s-
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
Tawfīq el-Hakīm sau Tawfik al-Hakim, în , (n. 9 octombrie 1898 - d. 26 iulie 1987) a fost un scriitor egiptean. Opera sa are ca inspirație istoria, filozofia și viața socială și deține o pondere însemnată în literatura egipteană modernă. (1898-1987)a fost unul dintre cei mai proeminenti scriitori egipteni ai [secolului al-XX-lea]. Dramaturg, eseist, romancier și scriitor de povestiri , s-a născut la Alexandria și a studiat atât în orașul său natal cât și la Cairo. La Cairo
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
9 octombrie 1898 - d. 26 iulie 1987) a fost un scriitor egiptean. Opera sa are ca inspirație istoria, filozofia și viața socială și deține o pondere însemnată în literatura egipteană modernă. (1898-1987)a fost unul dintre cei mai proeminenti scriitori egipteni ai [secolului al-XX-lea]. Dramaturg, eseist, romancier și scriitor de povestiri , s-a născut la Alexandria și a studiat atât în orașul său natal cât și la Cairo. La Cairo și-a descoperit pasiunea pentru teatru și a studiat intens literatura
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
anul 1960 . Traducerea în limba engleză a acestei piese "The Sultan`s Dilemma" a fost inclusă și în faimoasa antologie "The Norton Anthology of World Masterpieces". Într-o altă lucrare a sa "Ughniyyatu l-Mawt" "(Cântecul morții)" abordează tematica mediului rural egiptean axându-se pe practica răzbunării sângelui (vendetta), concept ce încă era parte din viața oamenilor din zonele respective. Tawfiq al-Hakim a trasat prin intermediul lucrărilor sale o legătură puternică între literatura arabă și cea occidentală. Experiența sa în Occident este reflectată
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
Pasăre din Orient)" reflectă foarte bine această confruntare culturală. În urma experienței sale profesionale în domeniul dreptului a rezultat romanul "Yawmiyyat Na`ibin fi-l `aryaf" "(Jurnalul unui procuror de la țară)". Romanul a fost scris într-o notă satirică la adresa oficialităților egiptene . A scris romane, eseuri, colecții de povestiri, articole de ziar , biografii "(Muhammad)" dar și o autobiografie "Signu l `umr" "(Închisoarea vieții)". A scris de asemenea un roman ce se apropie într-o oarecare măsură de ceea ce este cunoscut sub numele
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]
-
Signu l `umr" "(Închisoarea vieții)". A scris de asemenea un roman ce se apropie într-o oarecare măsură de ceea ce este cunoscut sub numele de bildungsroman- "Awdat ar-ruh"-"(Renașterea spiritului național )".Lucrarea poate fi considerată un portret al tânărului artist egiptean. Romanul conține și tematici politice fiind abordată de asemenea problematica naționalismului egiptean. Poate fi de asemenea considerat un roman de idei , una dintre abrordările sale fiind problematica modernizării islamului . Scrierile sale au fost influențate și de literatura franceză în special
Tawfiq al-Hakim () [Corola-website/Science/321408_a_322737]