4,125 matches
-
procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc.
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc. Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându-se ioni dinegativi, trinegativi, etc. Numărul de oxidare este înscris de obicei, între paranteze, imediat după elementul despre care este vorba. De exemplu, un ion cu număr de oxidare +3, Fe, se va scrie în acest mod: fier (III
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
un supra-indice după simbolul elementului, cum s-a văzut la Fe, sau de exemplu la oxigen (II), O. Nu se indică numărul de oxidare în cazul în care elementul este neutru. Formula următoare prezintă molecula de iod, I, acceptând doi electroni, modalitate prin care va prezenta un număr de oxidare de -1: Când se scriu reacții chimice, următoarele reguli permit obținerea numărului de oxidare, pe care îl prezintă fiecare element: Câteodată, nu este clar ce număr de oxidare au ionii unei
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
este un element chimic. În tabelul periodic are simbolul Ag și numărul atomic 47. Este un metal tranzițional, având configurația electronică a kriptonului, al patrulea gaz rar (1s, 2s 2p, 3s 3p, 4s 3d 4p) la care se adaugă un electron s pe stratul al cincilea (5s) și substratul 4d complet (4d). Este un metal alb, strălucitor, și, după cum îi spune și numele, argintiu. În tăietură proaspătă, are o culoare ușor gălbuie. Face parte, împreună cu aurul, platina, paladiul, iridiul din categoria
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
Mărimea inversă conductivității este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească "ro") și unitatea de măsură ohm metru (Ω·m). Următorii termeni sînt înrudiți cu conductivitatea electrică dar au semnificații diferite: De exemplu, în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont că electronii se ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
Următorii termeni sînt înrudiți cu conductivitatea electrică dar au semnificații diferite: De exemplu, în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont că electronii se ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o viteză calculabilă. Datorită agitației interne naturale, electronii au viteze diferite, precum și direcții, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
dar au semnificații diferite: De exemplu, în conductoare, datorită agitației interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont că electronii se ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o viteză calculabilă. Datorită agitației interne naturale, electronii au viteze diferite, precum și direcții, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup: unde: formula 2, iar T este temperatura
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacțiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ține cont că electronii se ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o viteză calculabilă. Datorită agitației interne naturale, electronii au viteze diferite, precum și direcții, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup: unde: formula 2, iar T este temperatura absolută [K] Dacă se aplică din exterior un câmp electric conductorului, electronii smulși de câmp au o anumită direcție, sens
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
cu o viteză calculabilă. Datorită agitației interne naturale, electronii au viteze diferite, precum și direcții, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup: unde: formula 2, iar T este temperatura absolută [K] Dacă se aplică din exterior un câmp electric conductorului, electronii smulși de câmp au o anumită direcție, sens și viteză calculabilă. Dacă se ține cont de interacțiunile dintre electroni, aceștia având o anumitâ masâ, curbeazâ spațiul în jurul lor, modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a conductoarelor, o parte
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
viteză medie de grup: unde: formula 2, iar T este temperatura absolută [K] Dacă se aplică din exterior un câmp electric conductorului, electronii smulși de câmp au o anumită direcție, sens și viteză calculabilă. Dacă se ține cont de interacțiunile dintre electroni, aceștia având o anumitâ masâ, curbeazâ spațiul în jurul lor, modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a conductoarelor, o parte din energie transformându-se într-un element gravitațional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa. Conductivitatea electrică a
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
oxigen sunt legați chimic unul de altul printr-o configurație electronică cu triplet de spini. Această legătură este de ordinul doi, și este adesea simplificată în descriere ca o legătură dublă sau ca o combinație dintre o legătură a doi electroni și două legături a trei electroni. Oxigenul triplet (a nu fi confundat cu ozonul, ) este starea fundamentală a moleculei de . Configurația electronică a moleculei are doi electroni nepereche care ocupă doi orbitali moleculari degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
altul printr-o configurație electronică cu triplet de spini. Această legătură este de ordinul doi, și este adesea simplificată în descriere ca o legătură dublă sau ca o combinație dintre o legătură a doi electroni și două legături a trei electroni. Oxigenul triplet (a nu fi confundat cu ozonul, ) este starea fundamentală a moleculei de . Configurația electronică a moleculei are doi electroni nepereche care ocupă doi orbitali moleculari degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali de antilegătură (micșorând ordinul de legătură
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
ca o legătură dublă sau ca o combinație dintre o legătură a doi electroni și două legături a trei electroni. Oxigenul triplet (a nu fi confundat cu ozonul, ) este starea fundamentală a moleculei de . Configurația electronică a moleculei are doi electroni nepereche care ocupă doi orbitali moleculari degenerați. Acești orbitali sunt clasificați ca orbitali de antilegătură (micșorând ordinul de legătură de la trei la doi), astfel că legătura oxigenului diatomic este mai slabă decât legătura tripă a azotului diatomic, în care toți
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
de legătură moleculară sunt sunt complet ocupați, însă unii orbitali de antilegătură nu sunt. În forma sa normală de triplet, , moleculele sunt paramagnetice. Mai pe larg, ei formează un magnet în prezența unui câmp magnetic, din cauza momentului magnetic al spinului electronilor nepereche din moleculă, și a interacțiunii de schimb negativ dintre moleculele de vecine. Oxigenul lichid este atras de un magnet într-o așa măsură încât, în demonstrațiile de laborator, un firicel de oxigen lichid poate rezista împotriva propriei greutăți între
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
sectorul bancar danez și în "cercurile Parlamentului." În 1891, Niels Bohr a fost botezat că luteran. După doctoratul la Universitatea din Copenhaga în 1911, lucrează în educație în continuare în laboratorul Cavendish din Cambridge cu chimistul Joseph John Thomson, descoperitorul electronului (subiectul tezei de doctorat a lui Bohr) și laureat al Premiului Nobel 1906, care nu a arătat mare interes pentru Bohr și tineri; el a terminat studiile la Manchester, după ce a studiat sub Ernest Rutherford, cu care a stabilit o
Niels Bohr () [Corola-website/Science/298052_a_299381]
-
particulei accelerate la energii înalte, un efect care limitează energia maximă a unui ciclotron. Primul betatron funcțional (de 2,3 MeV) a fost construit în 1940 de Donald W. Kerst la Facultatea de Fizică a Universitații Illinois (Urbana-Champaign). A accelerat electroni până la o energie de 2.3 milioane de electron volți (MeV) la 15 iulie 1940. A fost primul dispozitiv funcțional care a utilizat forța electromotivă asociată cu un câmp magnetic variabil pentru a accelera particule cu sarcină electrică deplasându-se
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
energia maximă a unui ciclotron. Primul betatron funcțional (de 2,3 MeV) a fost construit în 1940 de Donald W. Kerst la Facultatea de Fizică a Universitații Illinois (Urbana-Champaign). A accelerat electroni până la o energie de 2.3 milioane de electron volți (MeV) la 15 iulie 1940. A fost primul dispozitiv funcțional care a utilizat forța electromotivă asociată cu un câmp magnetic variabil pentru a accelera particule cu sarcină electrică deplasându-se în vid într-o orbită în jurul fluxului magnetic. De
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
circulare care l-au urmat. Modelul de 2.3 MeV se află acum la Muzeul Smithsonian din Washington, D.C. Un prototip comercial (de 24 MeV) a fost fabricat de General Electric în 1941. Avantajul betatronului consta în posibilitatea accelerării de electroni (cu o masa de repaus relativ redusă) la energii mult peste energiile la care masa acestora crește apreciabil (un efect de relativitate restrânsă la energii comparabile cu masa de repaus a particulei respective), o limitație importantă a ciclotroanelor. Pentru electroni
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
electroni (cu o masa de repaus relativ redusă) la energii mult peste energiile la care masa acestora crește apreciabil (un efect de relativitate restrânsă la energii comparabile cu masa de repaus a particulei respective), o limitație importantă a ciclotroanelor. Pentru electroni acest efect apare de la energii relativ mici (masa de repaus a unui electron este de aproximativ 0.5 MeV). Betatroane cu energii maxime din ce în ce mai mari au fost construite; un betatron de 340 MeV a fost dat în folosință în 1950
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
la care masa acestora crește apreciabil (un efect de relativitate restrânsă la energii comparabile cu masa de repaus a particulei respective), o limitație importantă a ciclotroanelor. Pentru electroni acest efect apare de la energii relativ mici (masa de repaus a unui electron este de aproximativ 0.5 MeV). Betatroane cu energii maxime din ce în ce mai mari au fost construite; un betatron de 340 MeV a fost dat în folosință în 1950 la Universitatea Illinois. ul a fost înlocuit de sincrotron în aplicații de cercetare
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
este un dispozitiv asincronic (frecvența de oscilație a câmpului magnetic nu este direct legată de frecvența de rotație a particulelor în camera de vid). Condiția pe care trebuie să o satisfacă câmpul magnetic variabil în timp (numită "condiția Wideröe") pentru ca electronii să păstreze aceeași orbită circulară în tot timpul accelerării, este ca valoarea medie pe întreaga arie inclusă de traiectorie, la un anumit moment, a inducției magnetice formula 1 să fie dublul valorii sale pe traiectorie în același moment de timp: Pentru
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]