24,599 matches
-
pretinde să-i creezi niște condiții, are nevoie de un spațiu al lui, de o ambianță specială, pe care privirea impersonală a unui ecran nu o poate nicicum oferi. Dar, pînă la urmă, ce e un roman? Ce acoperă această etichetă și ce respinge ea? Nu e cazul deschiderii unei dezbateri teoretice aici, s-au scris munți de cărți despre originea și definițiile romanului, toate incomplete, toate nesatisfăcătoare, pentru că, vorba lui Guy de Maupassant: " Criticul care îndrăznește să scrie : Acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-un discurs non-umanist și un corp abject (dar Michel Tournier ca să nu mergem mai departe în urmă nu ilustra el, oare, deja "murdăria" infectă și sublimă totodată?) construiesc o viziune apocaliptică pe care nu o putem reduce la liniștitoarea etichetă de "fin de siècle". Polemica declanșată de acest terorism intelectual (care amintește de cea stîrnită în jurul afacerii Sokal și Bricmont, pe care Houellebecq îi apără), împinsă pînă la nivelul unui fel de linșaj compasional, împotriva unui scriitor cu umor rece
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nou, aceeași slăbiciune și comoditate care ne face adesea să împingem într-un singur sertar lucruri de forme, culori și mărimi diferite, în baza unei origini comune, ne determină și acum să vorbim de "literatura Nordului" (pe modelul "literatura sud-americană"), etichetă pe care toți cei prezenți la Salonul cărții de la Paris au recuzat-o cu vehemență, înlocuind-o cu sintagma "literaturi nordice". Nu există, afirmă ei, unitate de limbă nici de loc în scrierile lor, peisajul scandinav adăpostind diferite idiomuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întăresc aceste premize: "Plonger e un roman menit să transmită ideea conform căreia cultura lumii vechi este eternă și necesară pentru a înțelege prezentul și viitorul. Lupta mea e aceea a culturii și a moștenirii", a accentuat el, deși refuză eticheta de "paseist". Oricum, eroul se numește César și recitește Iliada, iar copilul poartă numele Hector. Romanul este o tulburătoare poveste de dragoste povești de dragoste, ar fi mai corect și mult mai mult decît atît. O femeie goală, moartă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mă îndoiesc de el. Mă îndoiesc în Dumnezeu"... Scrisul mă va distruge" Agota Kristof, renumita scriitoare maghiară de expresie franceză, rezidentă în Elveția (sau scriitoare elvețiană de origine maghiară ca și în cazul lui Cioran sau al altor apatrizi celebri, etichetele atîrnă strîmb și ineficient...) s-a stins din această viață, la 75 de ani, în 2011. Deja, de ceva vreme, se închisese practic în casă, fumînd incontinuu și refuzînd să mai citească, cu atît mai mult să scrie, renunțînd de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
parte și să aduni argumente care să susțină o anumită poziție hermeneutică, îl vezi rîzînd după colțul vorbelor sale enigmatice, în care se ițește un punct de vedere contrar, care la rîndul său îți scapă de vrei să-i pui etichetă, și tot așa. Dar am ajuns, în timp, să nu mai vedem în această derobadă un simplu exercițiu histrionic sau nu în primul rînd -, un construct admirabil formulat, dar artificial. Considerăm că Cioran a fost infinit mai profund și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi făcut să zîmbească și ar fi declanșat un val de sarcasme. Noi, cititorii, intrigați și însetați de cunoaștere conformistă și bine ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia de a ierarhiza totul și de a percepe rațional. Între este un ne-loc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și artistotelic ni-l interzice. Cioran preferă să alunece între frontiere
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ci pentru că ne dau această iluzie imersivă a cufundării într-un între, un neloc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și aristotelic ni-l interzice. Roussy alege absurdul fantezist și virtualul, Cioran preferă să alunece între etichete, să se cunoască în imposibilitatea unei cuprinderi globale, unitare. Alături de ei, ne aflăm simultan "în" și "în afara" universului personal. "Mă dezindividualizez văzînd cu ochii", constată Cioran, "Să o terminăm odată cu acest Eu învechit!" (C) Iar frontiera lumii reale pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Credem că Cioran nu a scris niciodată un jurnal, sau, altfel spus, nu a scris niciodată eseuri, sau, mai degrabă, ar trebui definit un nou subgen diaristic, devreme ce lucrările sale sunt o provocare pentru orice amator de clasificări și etichete lămuritoare. Nu există reguli de compoziție sau vreun pact de scriitură și de sinceritate, care să distingă Caietele de celelalte texte ale sale, și îi repugnă pînă și ideea de a ține un jurnal : "Nu e decît filosofie coborîtă la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
accentuată, lipsa oricăror tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică asupra fenomenului însuși". Deseori, nici măcar autorii ce ar putea fi calificați drept postmoderni nu sprijină clarificarea conceptuală, unii dintre ei refuzând pur și simplu atribuirea acestei etichete, alții situându-se pe o poziție ambiguă, adică sunt și nu prea sunt postmoderni, valorizând și semantizând atributul după circumstanțe. Pe deasupra, postmodernismul nu a apărut din nimic, semnele prevestitoare făcându-se simțite la autori care au precedat perioada de ecloziune
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
precis delimitat de postulate, principii sau poziționări critice, cu toate că există câteva cazuri notabile de încercări de susținere a faptului că, în ciuda diferențelor, traiectoriile disparate ale postmodernismului se unesc într-o nouă paradigmă sau epistemă. Deoarece lipsește un corpus doctrinar unitar, eticheta de postmodern este regăsită pe o pluralitate de teorii extrem de diferite (dacă nu divergente sau chiar opuse), astfel încât deși numărul lucrărilor care se ocupă de acest fenomen a cunoscut o creștere considerabilă, aceasta nu semnifică automat și o mai coerentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eroarea mimetică" sau "eroarea jocului de puzzle" (după formula lui Michael Oakeshott) și "eroarea teatrală" (pornind de la valoroasele sugestii ale lui Francis Bacon atunci când discuta despre idola theatri). "Eroarea mimetică" conduce în mod fals interpretul la a căuta corespondențe între etichetele, denumirile și diagnozele istoricului și evenimentele sau faptele din realitate, ignorând că de cele mai multe ori există diferențe sensibile între prezentarea de manual a trecutului și trecutul în sine. Acest mimetism este unul mai general, existând și o serie de metafore
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dimensiunea cotidiană a mass-media, a gadgeturilor, a bunăstării domestice sau a cuceririi spațiului"102. În acest sens, nici știința, nici tehnica nu sunt în ele însele moderne, în timp ce efectele lor, da; la fel cum principalele trăsături ale modernității, deși sunt "etichete", repere de identificare ale sale, nu sunt în esență moderne. Aceste precizări sunt importante pentru o înțelegere nuanțată a fenomenului modern și pentru evitarea considerării "în absolut" a caracteristicilor sale, chiar dacă le întâlnim în alte contexte, drept obligatoriu moderne. O
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contura o imagine (chiar dacă nu statică, ci în mișcare și nefinalizată). De altfel, aceste așezări opozitive ale modernismului și postmodernismului au fost destul de contestate; S. Connor observă ierarhia evaluativă implicită a schemei tabelare a lui Hassan, în care modernismul devine eticheta unui trecut obtuz, dominat de ideea totalitaristă a puterii absolute, în timp ce postmodernismul este descris numai prin trăsături dezirabile și seducătoare. Linda Hutcheon remarcă aceeași preferință explicită a lui Hassan pentru postmodernism, dar arată că "această gândire de tipul "ori/ori
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
critică faptul că filosoful francez a teoretizat insuficient despărțirea absolută și asumată dintre modern și postmodern, Mike Gane consideră o asemenea grilă de lectură mult prea artificială și constrângătoare, deoarece tinde să introducă majoritatea conceptelor și textelor sale sub aceeași etichetă. Roy Boyne 340 își afirmă dezacordul față de anumite luări de poziție ale lui Mike Gane, care îl așezau pe Baudrillard în categoria "anti-postmodernilor" și în același timp decriptează o undă "medievală" în gândirea baudrillardiană, în special când acesta detaliază noțiunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu care-și întreținea, purta, schimba și combina ca într-un joc de cărți îndelungt exersat cele trei costume, cămăși, cravate și pantofi. Cât despre pardesiul cu guler de astrahan, probabil unic la Montréal, păturit neglijent într-o seară cu eticheta în afară, fusese fabricat în România de bună seamă pe vremea când avea pistol în dotare și acces la depozitele de confecții pentru export. Avea planuri mari, bineînțeles. Mari și destul de vagi - sau nu vroia să-mi spună totul -, dar
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
cadrului geopolitic: configurarea relațiilor externe (politico diplomatice, comerciale, de integrare), parametrii de conflictualitate, potențarea raporturilor teritoriale de tip centralitate periferie, dispunerea infrastructurilor critice, distribuția potențialului militar, orientarea strategiilor de dezvoltare, de securitate și de organizare a spațiului geostrategic. Și astăzi eticheta identitar-teritorială a domeniului arab continuă să reprezinte un “brand” special, căutat și curtat de interesele geostrategice ale centrilor de putere de pe Glob. Desigur, resursele energetice au definit și continuă încă să definească unul din pilonii majori de atractivitate strategică ai
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
parabolicului, care, în sine, ca expresii alegorice, nu puteau acționa în direcția consolidării ori reformării unui asemenea model beletristic. Deși, la limită, ar fi posibilă identificarea câtorva texte corelabile, cu mare clemență critică, terifiantului narativ, prefer să nu abuzez de eticheta terorii și să nu mă opresc asupra lor. Oricum, afectate de cenzură și, mai pernicios încă, de autocenzură, prozele respective nu constituie, din punctul meu de vedere, decât realizări artistice deformate. Ultimul scenariu convingător aglutinat al spaimei estetizate poate fi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și adeseori neașteptat de eficient convențiile unui gen literar ale cărui tradiții își au rădăcinile în interesul manifestat către sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru estetica terorii (subl. mea)" (2002: 127). Sintagma subliniată de mine vine ca o confirmare a etichetei pe care am atașat-o atât scrierii eliadești, cât și celorlalte proze grupate sub auspiciile terorii supranaturale. Critica recentă, racordată la gândirea teoretică europeană, a discutat Domnișoara Christina în raport cu sintagmele puse în circulație de marele discipol al lui Gaston Bachelard
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-i prezinte drept naționaliști pe nord-vietnamezi sau să nu-i mai taxeze totalitariști pe ruși. Reținem din finalul "descompunerii" un text care se potrivește până la identificare cu ținuta universitarilor omologi din Est: ""Rasist" și "sexist" erau și sunt încă niște etichete foarte urâte echivalentul termenilor "ateist" sau "comunist" din alte timpuri, cu alte prejudecăți dominante -, care pot fi asociate în mod obscur unor persoane și de care, o dată ce ți-au fost atribuite, este aproape imposibil să te debarasezi. Nu puteai spune
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
artele plastice Ce anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru istoria artei, decadentismul nu este decât o etichetă, nicidecum o estetică asumată în măsură să caracterizeze o școală, un stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau grupări literare pentru care decadentismul constituie o marcă definitorie sub
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are câteva texte critice în franceză, fiind de la sine înțeles că publicul avizat, interesat de artă, cunoaște această limbă. Manifestul literar al revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de aur", simbol al artei în căutarea căreia pleacă argonauții moderni, artiștii. Revista apare la un an după revoluția sângeroasă din 1905, al cărui context, "epoca furtunoasă", îl precizează prin aluzie. Arta, reflex al imuabilului, reprezintă un ideal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pare că o exercită asupra celorlalte două forme, marginalizându-le. Fig. 2 Un alt amănunt evident în diagramă ar fi lipsa termenilor "subcultură", sau cultură "joasă", și cultură "înaltă", existenți în vocabularul secolului al XIX-lea. Nachbar și Lause resping etichetele de tipul "jos" și "înalt", din cauza conotațiilor peiorative ale celui dintâi și al înțelesului restrâns și elitist al celui de-al doilea. Ei folosesc în schimb termenul folclor, care, potrivit descrierii oferite de ei, nu este cultura celor săraci și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
putea fi interpretat ca un exemplu de disimulare a realității, deoarece participanții la spectacolul carnavalesc "pretind să nu aibă ceea ce au de fapt"213. Ordinea oficială, care este temporar suspendată, există în forme reale în afara lumii carnavalului. Datorită stabilității, a etichetei și a lipsei de mobilitate, ordinea oficială a generat carnavalul ca lume paralelă, dinamică, ostilă față de ideea de închidere și de întreg, în care "utopia și realul se îmbină în cadrul unei experiențe unice"214. Cum eticheta și decența erau suspendate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
carnavalului. Datorită stabilității, a etichetei și a lipsei de mobilitate, ordinea oficială a generat carnavalul ca lume paralelă, dinamică, ostilă față de ideea de închidere și de întreg, în care "utopia și realul se îmbină în cadrul unei experiențe unice"214. Cum eticheta și decența erau suspendate temporar, carnavalul crea un tip de vocabular și gestică de piață, care anihilau distanța dintre indivizi și îi eliberau de normele sociale rigide. Cu toate acestea, ordinea oficială reprezenta lumea reală la care oamenii se întorceau
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]