3,990 matches
-
habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică)din 21 mai 1992; astfel: Arbori și arbuști cu specii de brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), arin de
Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii () [Corola-website/Science/324785_a_326114]
-
Cracului. Au mai existat păduri și pe dealurile Strâmbei și Plescării dar s-au defrișat. Toate aceste trupuri de păduri se legau cu faimoșii codri ai Vlăsiei și țineau de la Dunăre până pe sub dealurile Costeștilor. Codrii Teleormanului cuprindeau arbori variați: fagi, stejari ( local numiți tufani), arțari, aluni, corni, tei, frasini, ulmi, jugaștri, salcâmi, ghiorghinari (porumbari), măceși, cireși sălbatici, peri sălbatici, răsuri, carpeni, sângerul, aninul, măceșul, alunul, mărăcinișuri și mai rari, socul și salcia mai mult pe albia râurilor. Fagii, care altădată
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
arbori variați: fagi, stejari ( local numiți tufani), arțari, aluni, corni, tei, frasini, ulmi, jugaștri, salcâmi, ghiorghinari (porumbari), măceși, cireși sălbatici, peri sălbatici, răsuri, carpeni, sângerul, aninul, măceșul, alunul, mărăcinișuri și mai rari, socul și salcia mai mult pe albia râurilor. Fagii, care altădată se întindeau peste tot, au dispărut cam de 100 de ani, rămânând doar amintirea lor în toponimicul La Fagi, o tarla de pământ între Palanga și izvorul de Jos, care altădată aparținuse satului Bucov. De asemenea și ulmul
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
sălbatici, răsuri, carpeni, sângerul, aninul, măceșul, alunul, mărăcinișuri și mai rari, socul și salcia mai mult pe albia râurilor. Fagii, care altădată se întindeau peste tot, au dispărut cam de 100 de ani, rămânând doar amintirea lor în toponimicul La Fagi, o tarla de pământ între Palanga și izvorul de Jos, care altădată aparținuse satului Bucov. De asemenea și ulmul e pe cale de dispariție cam de 30-40 de ani, iar în ultimul timp au început să se usuce și stejarii și
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
mm. Munții Maramureșului prezintă o arie naturală cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
naturală cu o diversitate floristica și faunistica ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag și tei
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
terestre. În arealul parcului sunt întâlnite clase de habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
habitate de tip: păduri de molid, fag și brad; păduri dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
dacice de fag și carpen cu colțișor ("Dentaria bulbifera"); păduri sud-est carpatice de fag și brad cu vulturica ("Hieracium rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
rotundatum"); păduri de fag cu scradă ("Festuca drymeja"), păduri dacice de fag și carpen cu rogoz ("Carex pilosa"); păduri mixte de fag și tei argintiu cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), castan sălbatic ("Aesculus hippocastanum"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), cireș ("Prunus
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
veșca"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), ovăscior argintiu ("Trisetum flavescens"), crețișoara ("Alchemilla vulgaris"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), ciuboțica cucului ("Primula vernis"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), leurda ("Allium ursinum"), coada-calului ("Equisetum arvense"). Ciuperci comestibile În pădurile de foioase (fag, carpen, stejar, gorun), în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăm, sunt întâlnite (începând cu sfârșitul primăverii și până toamnă târziu) mai multe specii de ciuperci comestibile, cu valoare alimentară ridicată. Specii de ciuperci comestibile: hrib ("Boletus edulis"), hrib pucios
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
meridionalis"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus") zglăvoc ("Cottus gobio"), zglăvoaca pestrița ("Cottus coecilopus"), păstrăv de apă dulce ("Salmo trutta fario"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), clean dungat ("Leuciscus souffia"), scobar ("Chondrostoma nasus"); Nevertebrate (gândaci, cărăbuși, fluturi): cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens" și doi cărăbuși ("Cărăbuș hampei, Cărăbuș zawadszkii" ), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"); precum și câteva specii rare de fluturi: "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu) și "Colia myrmidone". Modul de viață
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
alpin (molidișuri, făgete și pajiști montane) se suprapun arii sărăturate și/sau aride, propice instalării elementelor stepice. Zona este habitat al pădurilor de foioase, care se găsesc în zonele deluroase, pana lângă munți. Etajul se subdivide în câteva subetaje: Subetajul fagului (700-1250/1300m) se extinde în asociere cu gorunul și înafara acestor limite. Între 1000-1200 m, fagul se gaseste împreună cu coniferele. Extensiunea pădurilor de fag compacte și pure spre sud subliniază cel mai bine în peisaj contactul dintre zona subcarpatica și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
stepice. Zona este habitat al pădurilor de foioase, care se găsesc în zonele deluroase, pana lângă munți. Etajul se subdivide în câteva subetaje: Subetajul fagului (700-1250/1300m) se extinde în asociere cu gorunul și înafara acestor limite. Între 1000-1200 m, fagul se gaseste împreună cu coniferele. Extensiunea pădurilor de fag compacte și pure spre sud subliniază cel mai bine în peisaj contactul dintre zona subcarpatica și cea montană pe aliniamentul: Chiojd-Sibiciu-Lopătari. Predomina evident pădurea de fag, în asociație cu aninul (Alnus incana
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
care se găsesc în zonele deluroase, pana lângă munți. Etajul se subdivide în câteva subetaje: Subetajul fagului (700-1250/1300m) se extinde în asociere cu gorunul și înafara acestor limite. Între 1000-1200 m, fagul se gaseste împreună cu coniferele. Extensiunea pădurilor de fag compacte și pure spre sud subliniază cel mai bine în peisaj contactul dintre zona subcarpatica și cea montană pe aliniamentul: Chiojd-Sibiciu-Lopătari. Predomina evident pădurea de fag, în asociație cu aninul (Alnus incana), mesteacănul, paltinul (Acer pseudoplatanus), ulmul și cu arbuștii
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
înafara acestor limite. Între 1000-1200 m, fagul se gaseste împreună cu coniferele. Extensiunea pădurilor de fag compacte și pure spre sud subliniază cel mai bine în peisaj contactul dintre zona subcarpatica și cea montană pe aliniamentul: Chiojd-Sibiciu-Lopătari. Predomina evident pădurea de fag, în asociație cu aninul (Alnus incana), mesteacănul, paltinul (Acer pseudoplatanus), ulmul și cu arbuștii, (alunul, tulchin, șoc negru și roșu), care în general apar în arealele despădurite și lipsesc complet în interiorul pădurii de fag. În zonele defrișate recent se dezvoltă
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
aliniamentul: Chiojd-Sibiciu-Lopătari. Predomina evident pădurea de fag, în asociație cu aninul (Alnus incana), mesteacănul, paltinul (Acer pseudoplatanus), ulmul și cu arbuștii, (alunul, tulchin, șoc negru și roșu), care în general apar în arealele despădurite și lipsesc complet în interiorul pădurii de fag. În zonele defrișate recent se dezvoltă asociații cu părușcă, fragi, zmeura, mure. Treptat ele sunt înlocuite de păduri de tranziție cu specii iubitoare de lumină (plopi, salcii, mesteceni), iar într-o fază înaintată de refacere a pădurii, de către fagi. Subetajul
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
de fag. În zonele defrișate recent se dezvoltă asociații cu părușcă, fragi, zmeura, mure. Treptat ele sunt înlocuite de păduri de tranziție cu specii iubitoare de lumină (plopi, salcii, mesteceni), iar într-o fază înaintată de refacere a pădurii, de către fagi. Subetajul gorunului corespunde zonei subcarpatice. Pădurea este dominată de gorun dar nu lipsește nici fagul, în special în zonele înalte sau în locurile umbroase. În asociație cu aceste două specii cresc mesteacănul, plopul și arinul. Arbuștii (cătina, jneapănul) se îmbină
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
ele sunt înlocuite de păduri de tranziție cu specii iubitoare de lumină (plopi, salcii, mesteceni), iar într-o fază înaintată de refacere a pădurii, de către fagi. Subetajul gorunului corespunde zonei subcarpatice. Pădurea este dominată de gorun dar nu lipsește nici fagul, în special în zonele înalte sau în locurile umbroase. În asociație cu aceste două specii cresc mesteacănul, plopul și arinul. Arbuștii (cătina, jneapănul) se îmbină cu plantele ierboase (festuca, bărboasa, firuța, mojdreanul, scumpia, liliacul). Până la 500 m găsim: frasin, ulm
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Fluturele de foc (Lycaena dispar), ambele specii fiind dependente de habitatele umede.. Scorpionul carpatin (Euscorpius carpathicus) prezent și aici, este răspândit exclusiv în vecinătatea Carpaților Sudici, din Banat până în Buzău.. Lumea animală este bogată, condițiile de viață din pădurile de fag și molid fiind deosebit de favorabile. În pădurile buzoiene se întâlnește frecvent cerbul, alături de porci mistreți, veverițe, rași, jderi. Pe potecile cele mai întunecate sau în zmeurișuri poate fi întâlnit ursul brun carpatic, la care se adaugă lupul, vulpea, iepurele, șoarecele
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
ca rezervație naturală în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în bioregiunea alpină aflată în sudul Munților Căpățânii. Flora rezervației este constituită din arbori specifici pădurilor de foiose (predominant fag din specia "Fagus sylvatica") și coniferelor (brad din specia "Abies alba"), specii de arbusti și plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii rare, printre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinele ("Ligularia sibirica"), clopoțel de munte (din specia "Campanula serrata
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
inclusă în Parcul National Buila-Vânturarița și reprezintă o zonă cu un relief diversificat, cu pajiști, păduri, vai, cascade, luminișuri; ce adăpostește specii de plante și elemente faunistice specifice Meridionalilor. Floră rezervației este constituită din vegetație arboricola (cu specii de foioase: fag, tei, mesteacăn), arbuști și dintr-o mare varietate de plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii, printre care: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum Cass"), tulichina ("Daphne mezereum"), didiței ("Pulsatilla montană"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), ciucușoara de munte ("Alyssum
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
este o arie protejată, situată la sud de satul omonim din raionul Strășeni, Republica Moldova. Rezervatia include un hârtop străvechi cu versanții împăduriți cu stejar-carpen, în amestec cu tei, arțar, frasin, unitar se întîlnește fagul și sorbul. Plante ierboase rare: dedițel mare, feriga, curpăn și altele. Aria naturală protejată de Stat "Dolna", a fost încadrată în etajul deluros de cvercete cu gorun și șleauri de deal și al făgetelor de limita inferioară cu două tipuri
Rezervația peisagistică Dolna () [Corola-website/Science/329656_a_330985]