KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

De aceea îi lăsa el să se distreze, să blesteme ACE-ul, armata, Compania și pe el însuși. Știa că la momentul potrivit, vor înceta cu glumele și-și vor dovedi eficacitatea. ― Căcănarii ăștia de coloni. (Spunkmeyer se uita în farfuria în care apărea hrana. După trei săptămâni de somn profund, era înfometat, dar nu uitase comentariile culinare proprii fiecărui soldat.) Ce-i chestia asta? ― Ouă, tâmpitule, răspunse Ferro. ― Știu cum arată un ou, handicapate. Eu vorbesc de șmecheria asta turtită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
gălbejită și prost prăjită pe-o parte. ― Turte de porumb, parcă. (Era Wierzbowski. Atinse cu degetul porția lui și adăugă:) Băi, dar ce-aș mai mânca noște poontag arcturian. Vă amintiți? Hicks, așezat în dreapta lui, își ridică repede ochii din farfurie și-i coborî iar. ― Noul nostru locotenent nu se înjosește să stea în compania unor soldați proști. Wierzbowski se uită la cealaltă masă, fără pic de discreție. ― Aha. Are un știulete unde știu eu, sigur. ― Important e să-și cunoască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
sau, neintervenind, să o las să se expună la cel mai neînsemnat pericol. Acești inhibitori sunt instalați în uzine, în același timp cu funcțiunile cerebrale. Nimeni nu are acces la aceștia. Vei înțelege că sunt complet inofensiv. (Îi prezentă o farfurie cu dreptunghiuri galbene.) Dorești niște turte de porumb? Dacă suportul nu se sparse lovind peretele opus când Ripley îl zvârli, turtele de porumb în schimb, se fărâmițară atunci când farfuria căzu pe podea. ― Nu te apropia, Bishop! Ai înțeles? Stai cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
la aceștia. Vei înțelege că sunt complet inofensiv. (Îi prezentă o farfurie cu dreptunghiuri galbene.) Dorești niște turte de porumb? Dacă suportul nu se sparse lovind peretele opus când Ripley îl zvârli, turtele de porumb în schimb, se fărâmițară atunci când farfuria căzu pe podea. ― Nu te apropia, Bishop! Ai înțeles? Stai cât mai departe. Wierzbowski care văzuse scena, ridică din umeri și se uită la mâncare. ― Nici ei nu-i plac turtele de porumb. Izbucnirea lui Ripley n-a mai iscat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

drept spălătură de vase, și un ușor gust dulce, asemănător sucului de portocală, și o idee de grăsime care plutea deasupra în pete mici Stomacul său se dovedi capabil să rețină întregul amestec lichid. Când îl termină, căci efectiv secase farfuria, ridică și privirea și văzu că Breemeg dădea aprobator din cap către el. Individul zise: - În ordine, domnule Gosseyn, să mergem!... Stabilimentul era o altă grădină prin care se trecea către o ușă ceva mai împodobită. Dar însuși împăratul răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
de masă. După ce luă prosopul și începu să se șteargă cu el, privi acolo unde-i arătase degetul. Ceea ce văzu, era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
scaune și nu exista decât o masă mică și un telefon de cabinet. În bucătărie se afla o măsuță fixată în perete, o sobă zidită și un frigider de asemenea zidit, mare. De pe rafturile, zidite, lipseau cam trei sferturi din farfuriile care trebuiau să fi existat cândva acolo. Erau două dormitoare, unul, cu un singur pat mare și unul cu două paturi alăturate; dar altă mobilă nu mai exista. Dulapuri zidite, pentru haine, se aflau în ambele camere de dormit așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
cineva era în stare să facă așa ceva, atunci aceștia erau indivizi care ar fi putut găsi o cale să respingă ceea ce altcineva, din altă rasă, ar încerca să facă pentru ei. Din nefericire, mai erau încă lucruri veritabile. Camera, masa, farfuriile și cei care mâncaseră - inclusiv el însuși - rămâneau la fel ca mai-nainte. Sursa ascunsă de lumină continua să împrăștie aceeași lumină difuză. Vorbitorul stătea încă în picioare; ceea ce arăta că va mai spune ceva. De fapt, tocmai când Gosseyn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Chelnerii Troog aduceau pahare înalte, transparente ce conțineau ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini, nu privise spre Gosseyn. Dar situația lui îl impresionase pe acesta. Gosseyn privi după el și chiar înainte să dispară, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
ceva lichid; în mâna tânărului se afla o ceașcă și o farfurie, și un bol cu frișcă. "Cafea?" - se întrebă Gosseyn. Cafea era. Așezată repede pe masă de mâinile care luară apoi farfuria de omletă. Chelnerii Troog strânseră și ei farfuriile aduse mai devreme. Interesant că băiatul, ieșind împreună cu colegii săi străini, nu privise spre Gosseyn. Dar situația lui îl impresionase pe acesta. Gosseyn privi după el și chiar înainte să dispară, îi făcu o fotografie dodecimală. Gândi: " Imediat ce clarific această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
situație, încât să nu mai am nici o problemă, o să-l trimit undeva pe Pământ." 25 Oarecum stupefiat, Gosseyn își turnă puțină frișcă, amestecă și luă prima înghițitură de ceea ce, după gust, părea cafea veritabilă. Luând ceașca, observă că pe marginea farfuriei se aflau vreo șase cubulețe de zahăr; dar corpurile Gosseyn nu foloseau zahăr la cafea; și cuburile rămaseră la locul lor. Era un alt exemplu că autonumilul Troog studiase necesitățile umane, ajungând până și la cafea. Era vorba de acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

cremă de legume în stomac. Oamenii se-adăposteau în cârciumi și restaurante, ignorându-se unii pe alții, ca niște infractori responsabili și respectuoși. Nimeni nu-și întreba vecinul ce caută acolo, se auzea doar zgomotul pofticios al tacâmurilor, țăcănind printre farfurii și mirosuri. Mi-am verificat ceasul, dar parcă și orele își pierduseră ordinea și claritatea. Priveam cadranul și nu mai vedeam cifrele, aburite de umezeală. O agitație simplă, dar eficientă, cuprinsese mecanismele interioare, dereglându-le rostul și împiedicându-le să funcționeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
autohtone. În primul rând, pentru că nu era autohtonă; în al doilea rând, pentru că n-avea nimic fin. Până la un punct, bucătăria populară arăta ca poporul însuși: groasă, primitivă, furând de la unii și-alții. Greci, sârbi și-otomani se pierdeau prin farfurii și castroane. Intrai să mănânci în „La Mama“, și-ți încărcai bateriile cu materia robustă din care fusesem alcătuiți de secole. Soliditatea culinară, stropită din belșug cu aromele imposturii, nu mă făcea să-mi reneg principiile: puține, ascunse, dar încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
spatele drept. Încheieturile se sprijineau discret de tăblia mesei, iar degetele rupeau pâinea cu o singură mână, fără să producă explozia de firimituri. Lingura nu vâslea prin ciorbă, iar furculița și cuțitul nu săreau dintr-o parte într-alta a farfuriei, împroșcând sos și bucăți de legume peste bord. Încă mai simțeam făcălețul maică-mii prins între brațe la spate și palma babacului după ceafă, când mutam pe ascuns furculița din stânga în dreapta. În timp ce Maria își savura cruditățile, mi-a venit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
butuc ceva mai mare, proptit pe niște bolovani. Stăteai pe niște tabureți din lemn cu placaj; sub fund, citeai rezultate de meciuri de pe vremea când Fidel Castro vizita România. Avea un oarecare farmec locul și, dacă nu puneai la socoteală farfuriile de tablă și vântul care sufla prin acoperișul de paie, te simțeai chiar bine. Maria și-a luat o salată de roșii și castraveți cu brânză. Am cerut și niște țuică, slabă cum nu-ți poți imagina. Putea fi din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cibernetici, lucrând în paralel pe ecrane. „Nici tu n-ai somn, ai?“, mi-a dat Mihnea un cot. Mă lua peste picior. Parcă era bunicu’ Vitalian, când nu mai auzea și se rățoia la mine. Mânca mămăliguță cu lapte în farfurie adâncă, apoi ducea mâna stângă la ureche, făcând-o pâlnie. „Cum ajung la budă?“, m-am interesat, fără să-i răspund. „Pe ușa din față.“ Ușa dădea spre baie, fără culoar, ca-n casele vagon de pe strada Toamnei sau Viitorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
forfotind prin tăvi date cu unt. Când mai treceam cu Maria de sărbători pe-acolo, ne așteptau cu mucenici, cozonac și băscuțe cu brânză caldă. La subsol, dormeau câinii. Scara de bloc se trezise populată cu patrupede sănătoase, hrănite în farfurii adânci de tablă. În general, fuseseră castrate și evoluaseră grăsuț, bonom și nevinovat, ca niște ursuleți; pe spatele unora puteai să așezi tava sau să joci șeptică. Când nu dormeau, ursuleții se trezeau din moleșeală și lătrau de sărea tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ascultăm.“, l-a încurajat Maria. De undeva trebuia să apară o soluție. Mihnea a lăsat biscuitul să se rupă de la jumătate, apoi a ridicat partea rămasă intactă. Încă mai curgea făina din ea, ca mortarul ud. A pus-o pe farfurie și-a împins farfuria udă în mijlocul mesei. „Să ne imaginăm că biscuitul ăsta e creierul meu. Dacă vine cineva și se-apucă să-mi umble la memorie, s-o șteargă sau să-i amplifice parametrii, amintirile încep să se deterioreze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Maria. De undeva trebuia să apară o soluție. Mihnea a lăsat biscuitul să se rupă de la jumătate, apoi a ridicat partea rămasă intactă. Încă mai curgea făina din ea, ca mortarul ud. A pus-o pe farfurie și-a împins farfuria udă în mijlocul mesei. „Să ne imaginăm că biscuitul ăsta e creierul meu. Dacă vine cineva și se-apucă să-mi umble la memorie, s-o șteargă sau să-i amplifice parametrii, amintirile încep să se deterioreze: biscuitul se-nmoaie, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Să ne imaginăm că biscuitul ăsta e creierul meu. Dacă vine cineva și se-apucă să-mi umble la memorie, s-o șteargă sau să-i amplifice parametrii, amintirile încep să se deterioreze: biscuitul se-nmoaie, apoi se prelinge pe farfurie. Tot ce-am stocat acolo, imagini, scene, senzații, se dizolvă-n câteva fracțiuni de secundă: nici n-am timp să-mi dau seama, că jumătate din creier se și duce pe apa Sâmbetei.“ Mihnea a rupt alt biscuit și l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
imagini, scene, senzații, se dizolvă-n câteva fracțiuni de secundă: nici n-am timp să-mi dau seama, că jumătate din creier se și duce pe apa Sâmbetei.“ Mihnea a rupt alt biscuit și l-a lipit de jumătatea de pe farfurie. Nu mergea treaba: arătau la fel, dar franjurile nu se potriveau, rămâneau numai spații libere între ele. Și-n plus, era plin de firimituri pe masă. I-am zis-o. „Asta-i și ideea.“, a răspuns Mihnea calm. „Nu poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
un preț de nimic. În Occident, asta se chema escrocherie imobiliară; la noi, privatizare strategică. Intrasem și eu în Grădină, și nu o dată. Era o terasă a Uniunii, unde premianți și leneși se-adunau deopotrivă la o bere și-o farfurie cu hamsii proaspete. Te împrieteneai cu băiatul vreunui scriitor, și-ajungeai chiar lângă bucătărie, la mesele cu tacâmurile pregătite. Farfuriile se înghesuiau frumos, pe rotundul mesei, ca spectatorii la o partidă de ruletă: scria pe ele COOP Neptun și câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și nu o dată. Era o terasă a Uniunii, unde premianți și leneși se-adunau deopotrivă la o bere și-o farfurie cu hamsii proaspete. Te împrieteneai cu băiatul vreunui scriitor, și-ajungeai chiar lângă bucătărie, la mesele cu tacâmurile pregătite. Farfuriile se înghesuiau frumos, pe rotundul mesei, ca spectatorii la o partidă de ruletă: scria pe ele COOP Neptun și câte-un număr, să nu se piardă. Furculițele de aluminiu fuseseră curățate, iar lingurile șterse de apă și ulei. Doar șervețelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
obiect, îl ștergea de praf, de pete, de pufi, de orice ar fi avut, după care îl punea la loc sau într-un alt loc, care i se părea ei mai potrivit. Așa observam seara paharele trecute în spatele cănilor și farfuriile aplecate pe burtă, să se scurgă de apă sau, cine știe, să ia o mamă de bătaie. Castroanele stăteau la colț; tacâmurile nu scoteau un cuvânt, aliniate în trei sertare: dacă deschideai, te întâmpina o singură formă. Cutiuțele cu mirodenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]