12,214 matches
-
Mă Împac cu ceea ce sunt, dar nutresc și spre zări mai Înalte. Fără a fi un teritoriu al fericirii absolute, casa e considerată de Constantin Noica În mod evident ca un antiinfern: În ea te adăpostești de ceva. În opinia filosofului român, motivele pentru care oamenii Își fac locuințe sunt: „somnul, frica, foamea, erosul, logosul”. Casa e În același timp cămin, școală și biserică a celulei familiale În care se consumă și apoi iese la lumină misterul vieții, prin procreație. E
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și azi. Isus are o origine divină, este Dumnezeu Întrupat, face parte dintr-un „plan” cosmic și a resuscitat spiritual Întreaga omenire. „Lecțiile” lui Socrate au primit numeroase amendamente, „lecția” lui Isus strălucește În perfecțiunea ei pretutindeni și definitiv. Învățătura filosofului ne trage În jos, arată „micimea” noastră, ne Încurcă mințile, iar cea a Mântuitorului ne Înalță spre ceruri, ne arată cât de „mari” putem ajunge și ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pasiune pentru domeniile subsecvente filosofiei, alții pur și simplu din Întâmplare, ademeniți de disciplinele de concurs (doar două!) și maniera de selecție (pe bază de memorare mecanică). Ce ni se oferea la cursuri? Aveam de toate. De la interpretări deosebite ale filosofilor antici sau clasici - textele lor fiind traduse În deceniul șapte, ani de relativă liberalizare - până la scrierile cele mai dogmatice ale lui Marx și Engels. De la epistemologie, logică matematică sau estetică (discipline necontaminate deloc de zgura ideologică) și până la materialism dialectic
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
editate În tiraje minuscule și se dădeau pe sub mână; era obligatoriu să ai cunoștințe printre gestionarii și vânzătorii de la librărie, Încât micile noastre Împliniri constau În a intra În posesia unei cărți bune (Emil Cioran, Mircea Eliade sau mai tinerii filosofi români Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu etc.). Nu mai spun că Împrumutul cărților de acest tip era o practică generalizată. Procedura de fotocopiere era rară și atent supravegheată de „organe”. O adevărată satisfacție de natură subversivă am avut-o la ședințele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cunoștințe economice, economie politică, cunoștințe social-politice) sau cel puțin unele părți ale lecțiilor se finalizau prin trimitere la ideologia dominantă. Fiecare lecție avea o parte tehnică, dar și una ideologică. De pildă, lecția despre libertate și determinism cuprindea referințe la filosofi antici sau clasici, definiții sau detalieri destul de semnificative din punct de vedere cultural, dar se finaliza cu citate din Marx, Engels sau vreun document al Partidului Comunist Român. Cei mai mulți dintre colegii mei predau doar prima parte a lecțiilor; a doua
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
De la Amintirile lui Mircea Eliade până la proza lui Vintilă Horia, de la romanul lui Theodor Cazaban până la dramaturgia parabolică a lui Eugen Ionescu, de la Scrisoarea (deschisă) către Constantin Noica, amendând puncte de vedere discutabile în manifestările publicistice din anii ’70 ale filosofului, până la poezia lui Marin Sorescu, acreditat drept singurul poet metafizic afirmat în literatura din țară, în ultimele generații scriitoricești, A. se dovedește nu o dată preocupat de surprinderea unei condiții existențiale românești, oglindită în opera literară. Ca gânditor și critic, ca
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
Perspective românești (în colaborare), Paris, 1973; Les Prophéties de l’an 2000, Paris, 1983; Eminescu sau Lumea ca substanță poetică, București, 2000. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, Dl. Amăriuței, Kafka și Rivarol, CNT, 1955, 19; Nicu Caranica, Requiem pentru un „filosof”, „Destin” (Madrid), 1971, 21-23; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 188-192; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 105-109; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 9-32; Manolescu, Enciclopedia, 42-43
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
depășind aria lingvisticii, „se înscrie în linia deschizătoare de largi perspective cultural-comparatiste de studiere a problemelor de profunzime ale gândirii lingvistice și relației dintre gândire, semn și limbaj, linie ilustrată la noi, între alții, cu strălucire de un orientalist și filosof de talia neuitatului Sergiu Al-George” (Cezar Baltag). Pentru valoarea ei incontestabilă, cartea a fost tradusă în italiană și în franceză. Introducere în Islam (1993) este o lucrare concepută în scopul de a pune la îndemâna musulmanilor și a nemusulmanilor, care nu
ANGHELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285372_a_286701]
-
counicare în masă. Interesul pentru studierea audienței este răspunsul cercetătorilor - în special al celor americani - la teza pesimistă a influenței mass-media asupra societății, elaborată de Școala de la Frankfurt. Îmbrățișarea cu entuziasm a fascismului de către societatea germană a fost văzută de filosofii din acestă școală drept o consecință a pierderii tradițiilor, a atomizării societății, a creșterii influenței propagandei și a agentului principal prin care acesta se manifesta: mass-media. Pornind de la definirea audienței ca masă, cu cele patru trăsături fundamentale: eterogenitatea originilor sociale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Anadan este mare logofăt și petrece cu lăute și cimpoaie. Ediții: Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam (prelucrare de Anton Pann), București, 1850; ed. 2, București, 1854; Povestea lui Archirie, îngr. și pref. Alexandru Lupeanu, Gherla, 1922; Povestea lui Archirie filosoful, când îl învață pe nepotul său Anadan carte, CPL, I, 309-319; Archirie și Anadan, îngr. și introd. Magdalena Georgescu, București, 1997; ed., în Cărți populare, îngr. Isai Cârnu, Chișinău, 1998, 135-155. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 104-113; Fr. Nau, Histoire
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
1940), I, 80-81; Călinescu, Ist. lit. (1941), 51-52; Piru, Ist. lit., I, 437-440; Chițimia, Probleme, 403-416; Lăudat, Ist. lit., II, 220-224; Ist. lit., I, 661-663; Mircea Anghelescu, Literatura română și Orientul, București, 1975, 41, passim; Constantin Ciuchindel, „Povestea lui Archirie filosoful”, carte populară românească din secolul al XVII-lea, București, 1976; Moraru-Velculescu, Bibliografia, vol. I, partea I, 121-166; Dicț. lit. 1900, 47-48. C.B.
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
al Societății de Filosofie din România (1910), iar din 1929, membru al Academiei Diplomatice Internaționale. A. s-a format într-un climat spiritual dominat de autoritatea modelului junimist. Personalitate complexă, s-a distins deopotrivă ca literat și gânditor. Întâietatea aparține filosofului, afirmat exploziv cu o suită de lucrări în care abordează aspecte teoretice (Iluziunea realistă. Încercare de critică filosofică - teză de doctorat, 1907, eseurile Nihil novi? și Raționalism și pragmatism, ambele din 1913), de istorie a filosofiei (monografiile Thomas Carlyle, 1909
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
posedă capacitatea de a expune fidel, dar atașant un sistem de cugetare. Studiile despre Thomas Carlyle și Henri Bergson, mai curând modele de lectură comprehensivă decât exegeze critice, evidențiază tendința autorului de a transgresa sfera ideilor, orientându-se către personalitatea filosofului, a cărui efigie spirituală încearcă să o fixeze portretistic. Puntea de legătură dintre scrierile filosofice și cele închinate Renașterii o constituie însă eseul Imperialismul culturii germane, revelator pentru afinitatea față de valorile clasicismului greco-latin. Departe de a fi o întoarcere la
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
9-10; Călinescu, Ist. lit. (1941), 832, Ist. lit. (1982), 916; Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei românești, ed. 2, București, 1941, 245-246; Kalustian, Simple note, I, 179-183, II, passim, III, 156-160; Nicolae Iuga, Constantin Antoniade, „Opere”, ST, 1985, 9; Gh. Vlăduțescu, Un filosof minor, „Revista de filosofie”, 1986, 1; Ornea, Interpretări, 255-260; Ștefan Lemny, Carlyle și propensiunea etică în cultura română, în Cultură și societate, îngr. Al. Zub, București, 1991, 271-285; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 229-236. G.H.-T.
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
Melancu, Horváth Sandor, Claudiu Groza, Dora Pavel. Dorind să continue programul revistei „Echinox”, A. se concentrează îndeosebi asupra fenomenului literar și cultural actual, surprins în diversele lui ipostaze, dar și într-o viziune integratoare. Rubrici: „Dosar”, „Estuar”, „Cronica literară”, „Ospățul filosofilor”, „Vestiar”, „Puncte de reper”, „Eseu”, „Café Apostrof”, „Arhiva A”, „Biblioteci în aer liber”, „Colonia penitenciară”. Revista publică versuri ale unor poeți reprezentativi din diferite generații, de la perioada interbelică la cea contemporană: Lucian Blaga, Ion Barbu (inedite, 8-9/1994), Ion Pillat
APOSTROF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285408_a_286737]
-
Virgil Leon, Ovidiu Pecican, Octavian Soviany, Mircea Petean, Ion Bălu, Dumitru Chioaru, Al. Cistelecan, Liviu Bleoca, Ștefan Borbély, Ruxandra Cesereanu, Laura Pavel ș.a. În mod deosebit se remarcă eseurile, în special literare și filosofice, inserate la rubricile „Eseu” și „Ospățul filosofilor”, semnate de Nichifor Crainic (Isus în țara mea, 5/1991), Nae Ionescu, Anton Dumitriu, Petre Țuțea, Emil Cioran, Arșavir Acterian, N. Steinhardt, Nicolae Breban, Marta Petreu, Virgil Nemoianu, Ion Ianoși, Matei Călinescu, Radu G. Țeposu, Valentin Protopopescu, Alexandru Sever ș.a.
APOSTROF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285408_a_286737]
-
timptc "Dincolo de timp" Deși, când trebuie definit „la nuanță”, dandysmul scapă mereu oricărei constrângeri, stârnind dispute savante, el produce totuși consens atunci când se lasă descris „În mare”. Asupra dublei accepții de fond a dandysmului cad de acord mai toți scriitorii, filosofii, istoricii, criticii și teoreticienii literari. Pe de-o parte, cei mai mulți susțin că dandysmul e un fenomen strict istoric, ale cărui rădăcini sunt reperabile Într-un timp și spațiu anume (Anglia sfârșitului de veac XVIII). Dar stilul numit Încă de pe vremea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
atunci când refuză să se compare cu marele poet englez. Byron dorește să spună În scena următoare că e incomparabil: „El șJean-Jacques Rousseau, n.n.ț scrie În proză, eu - În versuri; el e un om de rând, eu - un aristocrat; e filosof, În vreme ce mie nici nu-mi trece prin cap să fiu așa ceva; a devenit cunoscut la 40 de ani, eu - Încă din adolescență; Îi plăcea botanica, mie - florile, plantele, copacii, dar nicidecum să le aflu pedigree-ul; n-a știut nici
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
eului, unde dandy-ul ar sluji ca preot. Care să fie cauzele adânci ale unei asemenea autoadorări? Răspunsurile diferă În funcție de cei care se străduiesc să le dea. Într-un fel argumentează mitologii, În alt fel - psihanaliștii, Într-altul - psihosociologii, pentru ca filosofii moderni să găsească resorturi subtile complicatului mecanism care așază de sute de ani un bărbat În fața oglinzii, fie ea reală sau imaginară. Să Începem Însă cu Începutul și să ne reamintim mitul care dă numele acestui mod de a fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cultivă singularitatea și nu-și caută referințele decât În el Însuși; nu imită niciodată pe nimeni și este Întruparea cultului de sine, adică a cultului diferenței sale.”1 Perfect adevărat, numai că această singularitate e iluzorie. O spun mai toți filosofii identității. Oricât ar fi de centrat asupra sa, dandy-ul are În permanență nevoie de un sistem de referință: el nu se poate defini decât În raport cu ceilalți, fie și pentru a se despărți de ei. Eul nu e unic, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de modelare și corectare a naturii, un triumf al idealului estetic asupra vulgarității și decrepitudinii. În Elogiul machiajului el enumără beneficiile fardării: „ ș...ț cine oare nu-și dă seama că folosirea pudrei de orez, atât de prostește anatemizată de filosofii candizi, are ca țel și ca rezultat dispariția din ten a tuturor petelor pe care natura le-a presărat atât de jignitor și crearea În textura și culoarea pielii a unei unități, care, precum cea obținută de ciocanul de lemn
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
uimească, rămânând impasibili 2. Dandysmul i se potrivea perfect lui Bolingbroke; mai bine decât oricui. Oare nu se manifestă libera cugetare În ce privește manierele și conveniențele lumii În modul În care o face filosofia În materie de morală și religie? Dacă filosofii ridicau În fața legii o exigență superioară, dandy-i, cu autoritatea lor aparte, impun o regulă mai presus de cea care guvernează cercurile hiperaristocratice, profund atașate de tradiție 1; prin glumă - care este un acid-, prin grație - care topește -, ei ajung
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acest punct, viața ocupată ia sfârșit. Înaltul funcționar, prelatul, generalul, marele proprietar, ministrul, valetul 1 și prinții intră În categoria celor care trândăvesc și aparțin vieții elegante. După ce a dus la bun sfârșit această tristă autopsie a corpului social, un filosof este cuprins de un asemenea dezgust pentru prejudecățile care Îi fac pe oameni să treacă unii pe lângă alții, Încercând să se evite așa cum fac șopârlele, Încât simte nevoia să-și spună: „O națiune nu este rodul imaginației mele, o preiau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înainte: există puține case fără un asemenea loc, În care se pot discuta anumite probleme. Este o Încăpere destinată primirii celor inferiori. Distanța mai mare sau mai mică existentă Între cei care trândăvesc și oamenii ocupați se Întrupează În etichetă. Filosofii, răzvrătiții, zeflemiștii, cei care nu pun preț pe ceremonii nu l-ar primi pe băcanul din colț, chiar dacă acesta ar fi membru al colegiului electoral, cu aceeași amabilitate cu care l-ar răsfăța pe un marchiz. De aici nu trebuie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cea mai mare greșeală Întreținută de o presupusă experiență În mințile celor puțin deprinși să gândească și să observe; Însă vom enunța În mod tiranic și fără să Îl comentăm verdictul nostru suveran, lăsându-le femeilor de bun gust și filosofilor grija de a discuta pe marginea lui: LI Veșmântul este asemenea unei tencuieli; el pune totul În evidență, iar toaleta a fost inventată mai degrabă pentru a scoate la iveală anumite perfecțiuni ale trupului decât pentru a ascunde imperfecțiunile. Așa
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]