6,757 matches
-
moduri de filozofare. Legătura dintre modalitățile de filozofare și limbă se reflectă în cazul limbii literare în tipurile de limbaje și în limbaje, dar abia la nivelul concret al discursului și, îndeosebi, al discursului individual. La acest nivel, de exemplu, filozoful german poate uza de similaritatea pseudoprefixelor din Verstand "intelect" și Vernunft "rațiune" sau poate construi compuși pe baza lui Sein "existență", precum Dasein, Fürsichsein, Ansichsein etc. Filozoful latin poate folosi relația radicală dintre esse și essentia, în vreme ce gînditorul român are
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
concret al discursului și, îndeosebi, al discursului individual. La acest nivel, de exemplu, filozoful german poate uza de similaritatea pseudoprefixelor din Verstand "intelect" și Vernunft "rațiune" sau poate construi compuși pe baza lui Sein "existență", precum Dasein, Fürsichsein, Ansichsein etc. Filozoful latin poate folosi relația radicală dintre esse și essentia, în vreme ce gînditorul român are la dispoziție grupări precum fire, ființă, ființare, fiind, înființare etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi din sugestiile limbii sale pentru crearea discursului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
construi compuși pe baza lui Sein "existență", precum Dasein, Fürsichsein, Ansichsein etc. Filozoful latin poate folosi relația radicală dintre esse și essentia, în vreme ce gînditorul român are la dispoziție grupări precum fire, ființă, ființare, fiind, înființare etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi din sugestiile limbii sale pentru crearea discursului propriu și pentru a insinua prin aceste sugestii anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar spiritului culturii sale și ambianței ideologice în care s-a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sale pentru crearea discursului propriu și pentru a insinua prin aceste sugestii anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar spiritului culturii sale și ambianței ideologice în care s-a format, care au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii, iar, uneori, chiar cu soluții. Pe de altă parte, fiind prin tradiție refractar șabloanelor și deschis predispoziției de particularizare, scrisul filozofic nu se poate diversifica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
el are și particularitatea, la fel ca textul literar, de a fi intens particularizat de la un autor la altul și în traducere se pune, pe lîngă problema găsirii corespondențelor dintre limbile implicate, și problema redării manierei de a scrie a filozofului. De aceea, așa cum stilul originalelor este diferit, tot diferit va trebui să fie și stilul transpunerilor din Kant, Hegel sau Nietzsche, de exemplu, deși toți au scris în limba germană. Fiind o construcție teoretică, în cadrul căreia termenii primesc un conținut
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exemplu edificator în acest sens îl constituie destinul vechii filozofii grecești, care a fost "uitată" de lumea europeană a Evului mediu, dar a fost tradusă în arabă (o limbă mult deosebită de cea a originalelor), apoi cultivată și răspîndită de filozofii arabi, iar comentariile acestora, traduse în latină, au devenit cunoscute europenilor, ceea ce a inițiat apoi -mai ales prin Renaștere și prin umanism− o valorificare a antichității greco-latine ca bază pentru dezvoltarea europeană în sens modern. Se poate constata, de aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comunităților, deoarece ilustrează, pe de o parte, circulația acestor texte și, pe de altă parte, atestă nivelul de receptare a valorilor mondiale de către cultura primitoare, precum și nivelul de cunoaștere și de apreciere a acestor valori. De aceea, difuzarea ideilor unui filozof de o excepțională însemnătate precum Immanuel Kant și, îndeosebi, traducerea operei lui principale au reprezentat pentru cultura română (și pentru orice altă cultură, de altfel) etape marcante din evoluția ei și nu întîmplător aceste activități au fost inițiate de unele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deși trăit individual, prin potențare rațională și depășire a egoismului, sentimentul obține prin poezie o impersonalizare, care îl face să acceadă la nivelul categorialului și să se înscrie în sfera general-umanului. Prin urmare, situația este diferită, în principiu, în cazul filozofului, care exersează cugetarea cu abstracții, fondul fiind dat de concepție, iar noutatea de invenția ideilor, filozofia fiind o tendință spre cunoașterea absolutului prin efortul individual al personalității. De aceea, creația filozofului constă în valențele conceptuale ale cuvîntului, prin redimensionări și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Prin urmare, situația este diferită, în principiu, în cazul filozofului, care exersează cugetarea cu abstracții, fondul fiind dat de concepție, iar noutatea de invenția ideilor, filozofia fiind o tendință spre cunoașterea absolutului prin efortul individual al personalității. De aceea, creația filozofului constă în valențele conceptuale ale cuvîntului, prin redimensionări și sistematizări ale conținutului, în vreme ce poezia, deși nu ignoră nucleele conceptuale, tinde spre dobîndirea unor plenitudini intuitive folosindu-se de corpul (forma) cuvîntului, tinde, deci, spre experiența absolutului. Prin urmare, arată Tudor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cuvîntului, prin redimensionări și sistematizări ale conținutului, în vreme ce poezia, deși nu ignoră nucleele conceptuale, tinde spre dobîndirea unor plenitudini intuitive folosindu-se de corpul (forma) cuvîntului, tinde, deci, spre experiența absolutului. Prin urmare, arată Tudor V i a n u ," filozoful încearcă dezlegarea enigmei absolutului și artistul năzuiește către întocmirea unei imagini a lui cu mijloace pur umane"331. S-ar putea spune, de aceea, că, în poezie, semnele lingvistice devin simboluri, prin exploatarea laturii lor materiale, dar aceste cuvinte simbolice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
originalității fiecărui cugetător conduc la o diversificare aproape nelimitată a concepțiilor care explică fundamentele lumii, cu mijloacele limbii naturale. S-ar putea spune, de aceea, că, asemenea artei, filozofia este o construcție individuală care se propune ca ceva universal. Gînditorul filozof este marcat, desigur, și de ambianța comunitară (națională) și de specificul epocii în care trăiește, chiar dacă încearcă uneori să se prezinte ca fiind detașat de asemenea determinări. Acești factori se manifestă totuși de obicei în mod indirect, prin amprenta asupra
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atare, căci predispoziția lor este, în principiu, de a realiza teorii aspațiale și atemporale, deși predispoziția aceasta nu presupune și anularea factorilor respectivi, ci numai menținerea lor într-o zonă puțin vizibilă. Abstrăgîndu-se sau mimînd abstragerea din spațiu și timp, filozoful (la fel ca poetul), deși persoană individuală, se erijează în prototip uman universal. Ceea ce este foarte important pentru maniera de filozofare este formația intelectuală a gînditorilor, înțelegînd prin aceasta cultura lor filozofică, științifică și artistică, dar și orientarea socială, religioasă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de filozofie, fiecare gînditor își alcătuiește o viziune singulară și o operă marcată de individualitatea sa, atît din punctul de vedere al conținutului, cît și din punctul de vedere al formei. De aceea, se poate admite că geniul și talentul filozofului sînt necodiționate, ca și în cazul artistului, de mediu (adică de spațiu, de timp și de formație), dar problematica spre care se orientează filozoful și modul ei de abordare sînt condiționate parțial de acest mediu. Adîncimea acestei abordări ține însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și din punctul de vedere al formei. De aceea, se poate admite că geniul și talentul filozofului sînt necodiționate, ca și în cazul artistului, de mediu (adică de spațiu, de timp și de formație), dar problematica spre care se orientează filozoful și modul ei de abordare sînt condiționate parțial de acest mediu. Adîncimea acestei abordări ține însă numai de forța spirituală a cugetătorului. În plus, filozofii manifestă tendințe centrifuge și în ceea ce privește maniera de alcătuire a textelor și de utilizare a mijloacelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mediu (adică de spațiu, de timp și de formație), dar problematica spre care se orientează filozoful și modul ei de abordare sînt condiționate parțial de acest mediu. Adîncimea acestei abordări ține însă numai de forța spirituală a cugetătorului. În plus, filozofii manifestă tendințe centrifuge și în ceea ce privește maniera de alcătuire a textelor și de utilizare a mijloacelor limbii, în general. Există pentru filozof, spre deosebire de omul de știință, preocuparea de a realiza un text care să reflecte și prin formă, iar nu numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sînt condiționate parțial de acest mediu. Adîncimea acestei abordări ține însă numai de forța spirituală a cugetătorului. În plus, filozofii manifestă tendințe centrifuge și în ceea ce privește maniera de alcătuire a textelor și de utilizare a mijloacelor limbii, în general. Există pentru filozof, spre deosebire de omul de știință, preocuparea de a realiza un text care să reflecte și prin formă, iar nu numai prin conținut, personalitatea sa, aptitudinile și opțiunile sale în modul de a scrie 335. Acest aspect îndepărtează într-o oarecare măsură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s c h e) s-a acreditat ideea că filozofia este de fapt o "trăire" (sau "o formă de viață"), care este fie exprimată în textul filozofic, fie disimulată. Din acest motiv, Tudor V i a n u considera că filozoful poate manifesta două atitudini în demersul său speculativ: o retragere din lume (ca René Descartes) sau o implicare în lume (ca Fr. Nietzsche)337. Ambele atitudini presupun însă opțiuni de fundamentare și de tip argumentativ care antrenează resorturile individuale ale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poate manifesta două atitudini în demersul său speculativ: o retragere din lume (ca René Descartes) sau o implicare în lume (ca Fr. Nietzsche)337. Ambele atitudini presupun însă opțiuni de fundamentare și de tip argumentativ care antrenează resorturile individuale ale filozofului, atît sub aspect rațional, cît și sub aspect sentimental-participativ, încît ambele au reflexe însemnate în forma pe care o primește discursul în care se dezvoltă gîndirea filozofică. Dacă este o realizare voit individuală, filozofia este în mod evident redarea unui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a unui autor rațional sau a unui autor sensibil. Autorul rațional nu este, desigur, lipsit de sensibilitate și, de aceea, așa cum ideea (filozofică) poate potența sentimentul în cazul poeziei, trebuie admis că și sentimentul poate potența ideea filozofică în cazul filozofului. Există însă exigența ca ideea astfel potențată să fie într-adevăr filozofică, să se integreze unei concepții filozofice veritabile sau să participe la realizarea unei astfel de concepții. De altfel, trebuie observat că manifestarea sensibilului sub forma sentimentului conduce tot
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofică este eternă și general umană, fiindcă regulile raționării sînt universale, deși modul de a raționa este individual, iar ideea respectivă este un produs al spiritului individual. În consecință, cu toată individualitatea sa, care reprezintă baza pentru creativitate, poetul sau filozoful, ca individ uman, în măsura în care este "normal", este și un produs de serie, adică are trăsături comune cu ceilalți oameni, și aceasta face posibilă alterita-tea, regăsirea în alții. Nu sentimentul este, prin urmare, individual, ci manifestarea, trăirea lui și, de aceea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exprimat o structură ideatică. Poezia este, deci, la fel ca filozofia, dincolo de realitate și mai presus de realitate, fiindcă realitatea nu este nici poetică, nici filozofică, ci devine astfel numai cînd este prelucrată de spiritul creator al poetului sau al filozofului. Altfel spus, și în filozofie (metafizică), și în poezia lirică este prezentată lumea cum ar trebui să fie, o lume creată și ideală, și nu este descrisă, expusă lumea cum este. Din acest motiv, popoarele subiective (precum grecii și germanii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în filozofie (metafizică), și în poezia lirică este prezentată lumea cum ar trebui să fie, o lume creată și ideală, și nu este descrisă, expusă lumea cum este. Din acest motiv, popoarele subiective (precum grecii și germanii) au dat atît filozofi, cît și artiști individualizați, în vreme ce popoarele gregare au dat filozofie și artă etnică, deseori cu o accentuată notă de sincretism. În filozofie, cosmosul nu este realitatea sau cunoașterea la care s-a ajuns despre ea, ci o anumită viziune despre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propriului eu în relație cu cosmosul, relație detaliată în diferite ipostaze vizînd lumea naturală, lumea socială sau lumea construită de imaginație ori de rațiune și astfel natura, istoria și socialul devin cadre de concretizare a acestor ipostaze. La rîndul lui, filozoful creează și el în scopul aflării adevărului despre realitate (deseori cu conștiința relativității acestui adevăr sau, uneori, a imposibilității lui), dar tot din-tr-o perspectivă a eului, căci vine cu o interpretare proprie a lumii naturale, a lumii sociale sau a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
căci vine cu o interpretare proprie a lumii naturale, a lumii sociale sau a lumii construite. El nu realizează însă creația din perspectiva rezonării în sensibilitate (în sentimentalitate), precum poetul, a acestei relații cu cosmosul, ci din perspectiva raționalității. Pentru filozofii care concep filozofia (și) ca trăire (precum Fr. Nietzsche, S. Kierkegaard, A. Camus), raționalitatea aderă însă și la palierul sensibilității. Cu toate acestea, este evident că, așa cum simpla punere în versuri a filozofiei nu înseamnă poezie adevărată, nici simpla reacție
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
slabă, precum și simpla reacție sentimentală prezentată drept operă de filozo-fie "trăită" este o filozofie slabă, un simulacru de filozofie, fiindcă în poezie trebuie să prevaleze atitudinea poetică, iar în filozofie atitudinea filozofică 353. Chiar dacă filozofia poate fi "trăită", în principiu, filozoful, la fel ca omul de știință, generalizează, rolul principal în activitatea sa avîndu-l efortul rațional, care presupune conceptualizarea conținuturilor cognitive și redarea lor prin limbă. Această generalizare are însă o bază individuală, întrucît nu se produce pe baza unei experiențe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]