50,991 matches
-
reprezentată la Conciliul din Nicea din secolul IV, când fusese stabilită profesiunea de credință: cu siguranță nici iudeo-creștinii nu ar fi acceptat unele formule elenistice, cum prin urmare avea să facă și Mahomed. Nici un iudeo-creștin nu ar fi subscris la formula cristologică "de aceeași substanță cu tatăl (homo-ousios)", introdusă de împărat, care până azi nu poate fi acceptată de nici un evreu sau musulman. Aș avea deci obiecții, la fel ca orice musulman și evreu, împotriva înălțării lui Isus la Dumnezeu, lucru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sinceră pe care arhimandritul a manifestat-o față de armată și, mai ales, rolul acesteia în consevarea națiunii se observă mai limpede într-un articol dedicat simbolului Jurământului Ostășesc din cadrul Culturii Poporului. Definiția pe care o dădea Patriei era una organică, formulă ce impunea accente patetice: "țara și patria nu este un cuvânt zadarnic, cum spun răuvoitorii neamului nostru, ci ea este ceva rupt din noi și din oasele noastre; că este însuși sufletul nostru; că noi înșine, cu tot ce ne
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu incinerat, mulțumindu-se doar să-și exprime omagiul față de acesta. Se specifica însă că datorită meritelor sale Consiliul de Administrație a Societății Cenușa urma să ridice un monument de piatră în memoria sa. Evocarea figurii sale se încheia cu formula "pace cenușei sale"93, deși, după cum am arătat, arhimandritul fusese înhumat, iar nu incinerat. Calinic I. Popp Șerboianu, cremaționistul Îmi pare că este dificil a da o explicație exactă a opțiunii pro cremațiune adoptată, în ultima perioadă a vieții, de către
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în România, țară predominant ortodoxă, se reușise în 1928 să se deschidă un crematoriu (primul într-o țară predominant ortodoxă și primul în Peninsula Balcanică) a constituit rațiunea esențială a unei asemenea situații. Totodată, cremaționiștii români interbelici se refereau în formule pline de respect față de arhimandrit, apreciat îndeosebi pentru curajul său de a se pune de-a curmezișul criticilor din partea Bisericii Ortodoxe Române. De pildă, V.I. Zorca, luând poziție față de lipsa de constanță a Bisericii Ortodoxe Române în respectarea propriilor decizii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
În fapt, majoritatea lucrărilor efectuate pentru acest edificiu au fost făcute utilizându-se credite pentru fiecare dintre acestea. Ajutorul financiar dinspre Primăria București a fost valabil doar în primii ani după inaugurarea crematoriului, pentru ca ulterior acesta să se manifeste sub formula plății "incinerărilor administrative" (sociale) efectuate în contul municipalității (a fost vorba despre incinerarea unor cadavre nerevendicate de aparținători, unele provenind de la morga bucureșteană și, mai rar, a unor nou născuți). În aceste condiții lucrările angajate la Crematoriul Cenușa pentru construirea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de Șerboianu. Pe de altă parte, el sublinia că, din multe puncte de vedere, preoții francezi puteau fi considerați niște modele, în comparație cu confrații lor mioritici. Însă cel mai relevant aspect privind acest articol este că Șerboianu își redacta intervenția sub formula unei scrisori adresate unui amic din țară, "tehnică" jurnalistică adoptată pentru un mai mare impact asupra cititorilor și profitul gazetei (lucru recunoscut și de către Șerboianu, mai târziu). Cât privește cremațiunea, arhimandritul o punea în directă conexiune cu socialiști, pe care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
religiei creștine, pornind de la ideile psihologului francez Théodule-Armand Ribot: Dacă sunt chipuri originale de gândire, sunt chipuri originale care se impun, creând o contagiune și contagiunea este o caracteristică a mulțimilor"162. Ea debuta cu o definire a tradiției sub formula inserării unei povestiri, aparținând scriitorului francez Louis Jacolitt,163 despre cum se creează, în mod fals, tradiția. Prin urmare tradiția, în opinia lui, se baza pe o născocire, devenită ulterior obișnuință, iar apoi lege. Asemenea definiție ajuta construcțiile sale, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
națiuni; [...] care nu-și dau seama că, cu picioarele sau în noroi, trebuie să privească necontenit spre cer, de unde vine adevăratul ideal și singura fericire statornică"172. În consecință, arhimandritul își asuma pe deplin postura cremaționistă, înțelegând-o ca o formulă a simplității, ca o expresie a libertății și adevăratei credințe, în lumina lui Hristos. El își asuma astfel o postura de martir: Scriu aceste rânduri pentru puținii oameni inteligenți, iar nu pentru aceia, care m-au pus la stâlpul infamiei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cazul lui Cristian Pațurcă ar putea fi invocat, ca demonstrând cu putere perpetuarea situației. Pentru Șerboianu întreaga problematică avea un caracter special, fiind vorba despre o practică larg răspândită la toate categorii sociale și se manifesta, în cazul mioritic, sub formula testamentului verbal, desemnat de "limba de moarte". Spectrul pedepsei, în maniera blestemului, căpăta aici rolul central, excepționalitatea momentului determinând, ca în majoritatea cazurilor, acestea să servească unui ideal comun sau să exprime dorința de iertate și compasiune. Arhimandritul punea problematica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de către Șerboianu este unicul pe care l-am identificat până acum, rostit de către un cleric ortodox cu ocazia vreunei incinerări (deși Calinic la acea oră fusese caterisit), nu-i știrbește cu nimic semnificația. Ceea ce interesează, în acest caz, nu sunt formulele elogioase pe care arhimandritul le-a utilizat pentru a descrie viața și activitatea defunctei (fiică de preot, sora marelui filosof Vasile Conta, absolventă a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică, dedicându-și apoi viața educării și ocrotirii copiilor și orfanilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arhimandritul le-a utilizat pentru a descrie viața și activitatea defunctei (fiică de preot, sora marelui filosof Vasile Conta, absolventă a Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică, dedicându-și apoi viața educării și ocrotirii copiilor și orfanilor). Ce interesează este formula de armonizare, dacă se poate spune astfel, cu opțiunea cremațiunii, în viziunea arhimandritului. Conform acestuia, temperamentul echilibrat al Elizei Conta ar fi una dintre explicațiile opțiunii ei: neavând urmași a decis ca să aloce Crematoriului din București o sumă de bani
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
libertatea de cugetare". Prin urmare, "a ales numai ceia ce a fost bun în această tradiție, așa cum recomandă și Sf. Apostol Pavel, celor ce-l întrebau, dacă e bine sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși"200. Formula de armonizare pe care o pomeneam o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pildă crematoriul în loc de crematorul; am păstrat unele formulări specifice vremii, utilizate de către autor, de exemplu omenirei în loc de omenirii, cremațiunei în loc de cremațiunii, greșală în loc de greșeală, bisericei în loc de bisericii etc.; am intervenit acolo unde era necesar în alte categorii: ceiace am utilizat formula actuală de ceea ce. Am utilizat parantezele drepte în cazul numerotării unor texte, publicate succesiv sau nu în mai multe numere ale revistei "Flacăra Sacră". Unde în text apar, după titlu, paranteze drepte este vorba despre numerotarea autorului. După fiecare articol
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
creștine. De cele mai multe ori, epistolele Apostolilor erau provocate de noii adepți, cari deși primiseră creștinismul, totuși vechea lor tradiție (obiceiuri moștenite din tată-n fiu) fiind mai puternică, îi îndemna s-o țină și pe ea, dar să primească și formulele proaspete ale creștinismului. Așa de pildă, unii întrebuințau circumciziunea (tăierea împrejur, vechiul botez iudaic), dar și botezul creștin cu apă etc., învederând prin aceasta lipsa lor de convingere creștinească, sau mai bine zis, credeau cum că-mpacă vechea credință cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
totul străine de spiritul evanghelic al Mântuitorului. Rezultatul poate fi acesta: Biserica creștină, în genere, a pierdut frâna autorității milenare, iar popoarele își caută singure un punct de reazim spiritual, orientându-se spre ceva nebulos, spre un Mântuitor, ne-ncadrat în formulele și // căprăriile omenești și Care să plutească senin și autoritar în înaltele sfere ale spiritualității. Că Mântuitorul Christos n-a fost înțeles nici după aproape 2000 de ani, acesta e un lucru învederat. Biserica, în genere, prin conducătorii ei, se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
inteligențe; altul, opunându-se la tot ceia ce este inovație și nu face parte din puterea obiceiului sau a tradiției; altul, părându-i-se că tot Universul se reazemă pe umerele său și că el, singur, este îndrituit a da formule de viață și cugetare etc. etc. Oamenii aceștia "și-au pierdut încrederea în noblețea omenirii și în valoarea vieții" iar "fericirea care este armonia dintre noi și ne înconjoară" este pentru ei nu numai un lucru străin, ci chiar straniu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este obiectiv într-un sens mai radical, ontologic, ca ceva ce poate fi înfățișat și așezat acolo în fața noastră și țintuit cu privirea, ceva ce fiecare poate vedea și revedea, verifica și constata oricât de des ar pofti: numerația unei formule de laborator. Însă această stăpânire a realității de care dispunem, această modalitate de a o constrânge, de a o determina să se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși așa cum este ea, să spună ea însăși că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
social dinamic, poate fi considerată, ca tendință, un tip de familie deschisă, gata oricând să accepte noi provocări, să facă față unor noi încercări. Față de familia tradițională, care, având un grad ridicat de autonomie, putea să se complacă într-o formulă cumva închisă, situația atipică a familiei monoparentale o apropie mai cu seamă de modelul familiei deschise. În familia monoparentală modernă, incompletitudinea este suplinită prin intervenția unor instituții care îndeplinesc diferite funcții, cum ar fi cele de îngrijire, de educație, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de monoparentitate nu era una frecventă. În cele mai multe cazuri, copiii erau recunoscuți, astfel încât părinții lor să nu fie sancționați la locul de muncă 6. Protecția familiei monoparentale apare mai ales ca protecție a maternității. Acest fapt era vizibil sub populara formulă „mama și copilul”7 arătând că atribuția creșterii copiilor revenea, în primul rând, mamelor. Totuși, alocația pentru copii, ca o măsură de suport din partea statului, era dată tatălui. Femeile puteau să beneficieze de concediu de maternitate, dar prevederea privea timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o variantă a testului Cine sunt eu? (una dintre cele mai cunoscute forme aparține lui M.H. Kuhn și T.S. McPartland ș1945, pp. 68-75ț, care au cerut subiecților să completeze, timp de 15-20 de minute, douăzeci de spații care începeau cu formula: „Eu sunt...”). Aplicând proba pe care o numește prescurtat C.S.E. (Cine sunt eu?), M. Zlate (1999, „Eul, tipurile de personalitate”, p. 121) concluziona asupra existenței a 27 teme de interes: identitatea, înfățișarea fizică, trăsăturile psihice, rezultatele la învățătură sau muncă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-mi spună de ce anume sufeream. Dar eu nu sufăr, am zis. Pentru mine această stare este singura naturală. Și am afirmat că de fapt cea mai mare parte din nenorocirile timpului nostru au fost provocate de citit și de scris. Formulele chimice. Codul genetic. Programele partidelor. Declarațiile de război. Oficialitățile. Bomba atomică. Boala dumneavoastră se numește alexie, a spus el. Sau poate dislexie acută. înainte se credea că trebuie numită cecitate verbală. Era ignoranță și nimic altceva. Dar știința merge înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și cu mine să ne desăvârșim în liniște și pace. La Norsjö a trebuit să-mi pun iscălitura pe un număr de hârtii......... SEMNATURA......... Acum moștenisem averea tatălui meu și toate asigurările lui: averea mobiliară, asigurarea de viață, capitalul, pensia, formulele experimentelor științifice. De atunci obligațiile averii mi-au împovărat viața. Și mi-au și ușurat-o. Pe vremea când casa copilăriei mele fusese distrusă, Manfred Marklund părăsise siguranța sanatoriului din Hällnäs, primind un certificat de sănătate. Da, era, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
imediat unde vom merge. Singurul loc la care m-am putut gândi, a spus ea, sunt Insulele Canare. Mergem la Strittmatter, am spus eu. Ținutul lui natal! Oamenii lui! El ne va primi cu brațele deschise! Scriitorul în persoană! Prin această formulă, scriitorul în persoană, eu înțelegeam nu numai persoana lui Erwin Strittmatter, ci întregul fenomen. Scriitorul. Poetul. Aș putea chiar spune literatura lumii. Dacă am fi putut să-l luăm și pe bunicul cu noi! am mai spus eu. Redacția trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Dar nu oricum. Pe inspirație rostești Doamne, Iisuse Hristoase, iar pe expirație spui miluiește mă. Văd că iar vrei să mă întrerupi cu una din întrebările tale caraghioase, dar te rog să te abții... Există și formule mai lungi, cum ar fi: Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul (că păcătoși suntem cu toții!) și tot după aceeași rânduială; o parte din propoziție se rostește pe inspirație, o parte pe expirație... Există apoi un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
materialistă a Statului ca instrument de dominație a societății. Potrivit acestei concepții, cei care controlează producția ("capitaliștii") controlează, în egală măsură, Statul. Marx nu a furnizat o teorie sistematică a Statului, gîndirea sa în domeniu putînd fi rezumată în celebra formulă din Manifestul Partidului Comunist, în care afirma că "guvernul modern nu este decît un comitet care gestionează afacerile comune ale întregii clase burgheze". Totuși, nu întotdeauna deținătorii puterii economice sunt aceiași cu ai puterii politice, fapt recunoscut ulterior chiar de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]