4,121 matches
-
Paul cu chițcăitul lui caracteristic - greșit; talent Înseamnă capacitatea de expresie „Într-o condiție dată!”. E clar...?! Da, pentru mine „e clar” și astăzi; această „condiție dată” a fost dintodeauna obstacolul major În istoria popoarelor Europei, de care s-au frânt nu puține talente native și ambții „frumoase”! Dar... nu cumva aceste „condiții date” selectează Într-un fel sau altul realele valori, cele care vor face cu adevărat istorie În domeniul lor - ba, mai mult, Îi formează chiar, Îi oțelește - Nietzsche
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
discuta, cu prudența și respectul necesar, două profiluri de oameni publici ai societății noastre, atât de diferiți, de opuși, de „dușmani” chiar, cum e cazul dlor Iliescu și Liiceanu, În Încercarea de a putea Înțelege, prin două vocații reale și „frânte” totodată, resorturile societății noastre românești, o „oglindire plastică” a unei colectivități greu de surprins În complexitatea și generalitatea ei pe o porțiune istorică remarcabilă și extrem de semnificativă, „dureros” de semnificativă - o jumătate de secol. Mi-am „permis” acest act, tipic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
negri”, În ’88-’89 - ani negri pentru cei care rămăseseră În țară! -, În discuțiile aprinse pe care le aveam cu Cioran, plimbându-ne amândoi ore În șir dans le jardin du Luxembourg și când originalul și spectaculosul filosof româno-francez Își frângea la propriu mâinile, plângându-se și rușinat de „lașitatea românească”, mi-am permis a-i oferi o „contra-teorie”, care, pe scurt, spunea următoarele: nu, Românii nu sunt lași, nici ardelenii, și cu atît mai puțin muntenii, așa-zișii „mitici”. Numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zeu” al existenței și care, printre altele, este cel care sprijină efectiv și esențial nu numai prezervarea speciilor, dar, În regnul uman, produce Creația În toate domeniile, știință, artă, literatură, religie! Un instinct orb și care ne domină rațiunea, adeseori, frângând nu rareori cele mai Înălțătoare visuri și proiecte!... Nu știu!... Nu știu!... Dar... pentru a reveni la „cazul” umilului dumneavoastră servitor, autorul acestor rânduri, eu, În ce mă privește, Îmi explic capacitatea mea de a lupta, de a domina spaima
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
află Într-o perioadă, dacă nu de criză, atunci de trecere. Sute de milioane de adulți constată cu stupoare că „imperiul” În care se aflau Încătușați, care la rându-i a trecut prin câteva faze de aparentă ameliorare, s-a „frânt” tocmai când ultimul „imperator”, Gorbaciov, protejat de șeful KGB-ului - o farsă colosală, printre altele, cu care a fost semănată domnia sa de aproape un secol! -, a Încercat să-i verifice rezistența, a Încercat să-i amelioreze funcționalitatea. Există se pare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Camden, deși aici era vorba de un mic colegiu foarte scump de la capătul lumii. - Ce ‛aci, dom’ Ellis, superchef astă-noapte, cum merge? strigă cineva în direcția mea. Era un șmecher din clasa mea cu un dram de talent. - Mamă, sunt frânt, sunt frânt rău, Jesse, i-am răspuns, plin de bunăvoință, apoi am adăugat, ca o completare: Supermarfă viața asta. Studenții continuau să mă strige în timp ce mă îndreptam spre Hambarul Roșu, mulțumindu-mi pentru petrecerea la care nici unul nu fusese invitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aici era vorba de un mic colegiu foarte scump de la capătul lumii. - Ce ‛aci, dom’ Ellis, superchef astă-noapte, cum merge? strigă cineva în direcția mea. Era un șmecher din clasa mea cu un dram de talent. - Mamă, sunt frânt, sunt frânt rău, Jesse, i-am răspuns, plin de bunăvoință, apoi am adăugat, ca o completare: Supermarfă viața asta. Studenții continuau să mă strige în timp ce mă îndreptam spre Hambarul Roșu, mulțumindu-mi pentru petrecerea la care nici unul nu fusese invitat, dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dorise, nu m-am putut abține să nu întreb: „De ce?“ Scriitorul mi-a șoptit o serie de răspunsuri pe care le-am interceptat doar pe jumătate, înainte ca doza de Ambien să-și facă efectul: Pentru că spiritual său s-a frânt. Pentru că n-ai existat niciodată pentru el. Pentru că - în ultimă instanță, Bret - tu a ai fost stafia. În privința detaliilor atacului n-am spus nimănui nimic (cum aș fi putut?), deși îmi aminteam suficient de multe pentru a-l retrăi zilnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alte genii naționale, i-am numit pe Cioran și pe Brâncuși, a „absolutizat răul”, cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși eram departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât de masivă, de compactă precum cea românească modernă și eram lipsiți totalmente de arma - poate cea mai redutabilă în lupta contra invadatorilor de orice tip: limba, litera scrisă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apoi de pe piață și țintă a unor atacuri grosolane prin revistele politice sau literare! Odată cu începutul și mai ales de pe la mijlocul deceniului șase, luptele au devenit tot mai „compacte”, grupuri, uneori chiar și generații întregi se coalizau pentru a mai frânge o așchie din tancul vechi și încă solid al dogmatismului stalinist. În toamna lui ’66 am depus la ESPLA În absența stăpânilor, și Mihail Gafița, redactorul-șef, i-a dat drumul fără să schimbe un cuvânt, zăpăcit probabil de succesul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unește încă o dată pe acești oameni vii și mândri și le dă o statură în fața istoriei și a propriului lor destin. Să fie tirania, orice tiranie, tirania „în sine”, o piedică atât de gravă încât să astupe toate izvoarele, să frângă toate pârghiile creației și voinței umane?! Dacă e așa, cum se explică uriașa, inegalabila școală de filozofie, literatură și muzică care a apărut în statele, în ducatele germane ale secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, până la unificarea din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și atipică, ne-burgheză, chiar și „găsită” în sfârșit, reușită, victorioasă, nu este o carieră încheiată; ea are suișurile și coborâșurile ei, adesea dramatice, iar literatura noastră e bogată, din nefericire, de tinere și mari promisiuni literare care s-au frânt înainte de o expresie amplă, rotundă a acelei „energii de excepție” ce se cheamă talent. De altfel, și în psihologia modernă a carierelor a apărut cu insistență termenul de „reciclare”, în cazul mai ales al formațiilor tehnice, de înaltă specialitate. Sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții de fugă; a venit, a zguduit și frânt gratiile, a scoborât pe fata de boer cu ochii adânci și cu sufletul furtunos, a scoborât-o din închisoarea zilelor reci și pustii, a pus-o în șea înnaintea lui și s-a dus înnainte, tot înnainte spre ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la un Bulgar bai Ivan, care are o femeie Maria Ivanova, un suflet nobil, cum n-am mai văzut în Bulgaria. Ne-a primit bine, ne-a pregătit pat, ne-a ospătat, plângea și suspina; Mir, brate, mir! și-și frângea mâinele, dădea tot ce avea la soldați; n-a vrut să ia dela noi plată, și ne-a sărutat mânele când am plecat. Un suflet Tolstoian. La 16 venind de la Zlatița la Mircovo și bivuacăm lângă un pârău, între mori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lume nu știe ce s-a petrecut. Așa nu poate să-l vadă pe tatu-său până în ora morții. În ceasul cel mare, când toți s-au adunat în juru-i, bătrânul are un acces de disperare nebună, în care-și frânge mânile și trupul și-și zmulge părul. Pentru copiii lui s-a străduit, pentru ei s-a chinuit, pentru ei a pătimit, pentru ei a făcut totul și ce se poate și ce nu se poate!" Atuncea băiatul, simțind că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
închis Ionuț și Stratonic îl ajută să scape. Este un popă care vorbește rău românește și împreună cu dascălul lui îi aduce scule pentru fugă. Isaiia hoave A avut na puntețe Pe Mano-o-le. Aba nu brezale, bre! Lua pită ș-o frângea Și găsea ce-i trebuia! Simion Nicoară Manole Cristea Dămian Ionuț Manole și Nechifor și Gheorghe Tataru cad în prinsoare la Turci în ajunul bătăliei dela Podul Înalt. Li se cer relații; ei îndeamnă spre smârcurile dezghețate. Când Turcii cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
BĂLCESCU Soare nou al libertății, Ai lucit pentru popor Cât o clipă-a dimineții, Cât un vis amăgitor. Eu te las, țară iubită, De-al tău țărm mă depărtez, Dar cu inima cernită Plâng amar, amar oftez. Tirania va fi frântă Într-un veac mai luminat Cei ce astăzi se-nspăimântă Vor plini cât-au sperat. Milă, pace și dreptate Va avea poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956] 23 Février. Isprăvit capitolul cu cântecul Mioarei 28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regele s-ar putea să fie ucis, a ordonat retragerea. Pe lângă faptul că a năzuit să-l ucidă pe Matei, Ștefan a urmărit să provoace cât mai multe pagube și, mai ales, să realizeze un șoc psihologic în stare să frângă voința adversarului, să-l facă să înțeleagă un lucru: lupta cu el nu era o simplă plimbare militară prin Moldova. Scopul urmărit a fost realizat. Și este o realizare extraordinară, dacă țineam seama că Ștefan a atacat doar cu 8
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vină cu forțele sale, peste 50.000 de călăreți și, după cum spunea secretarul Serenissimei, Giovanni Dario, acesta era „gata să îndeplinească orice poruncă a sultanului”. După cucerirea Chiliei, ei au fost trimiși ca avangardă spre Cetatea Albă și, cu toate că erau frânți de oboseală, tătarii au traversat într-o noapte și o zi o regiune pustie, fără să mănânce și fără să bea „pentru că erau viguroși și nu simțeau nici foame și nici sete”. Acestor forțe aveau să li se adauge și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tale, întocmai ca pe un palatin al nostru”. După ce l-a sărutat pe voievod, regele a luat steagul Moldovei și l-a dat predat mareșalului. Boierii au aruncat steagurile la pământ. La insistențele domnului și ale boierilor, nu au fost frânte hampele steagurilor, așa cum se obișnuia, cerând să fie păstrate cu cinste, „ca o mai mare garanție a prieteniei”, urmând să fie depuse în visteria regelui. După ceremonie, Ștefan a stat alături de rege, ca semn al cinstirii de care se bucura
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tocmai pentru a menaja susceptibilitățile domnului și ale boierilor săi. În Relația despre statul Poloniei și provinciile unite acelei Coroane la anul 1598, făcută de un englez, se arată că, după ce vasalul jura credință regelui, acesta îi lua steagul, îi frângea hampa și îl arunca la pământ, acest gest neavând nimic umilitor, făcând parte din obiceiurile lumii feudale. Dar, scria englezul, „Omagiul Moldovei este oarecum diferit, prin faptul că steagurile principilor și ale vasalilor lor nu sunt nici rupte, nici aruncate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a arătat mai presus de toți vrășmașii săi”. Îl laudă și cronicarii turci, atât de reticenți când prezintă pe adversarii lor, Așâc-Pașa-Zade care moare, probabil, în anul 1484, îl caracterizează în versuri astfel pe Ștefan: „El călcase pe craiul unguresc, Frânse și arcul lui Suleimanbei. Speriase și pe cel din Țara Românească, De multe ori speriase și țara acestuia. El a stat față în față cu sultanul Mehmed. Oastea lui a fost nimicită, dar s-a luptat bine. El și-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
N. pe-un cal galben,/ Pe-un cal galben, alb de spume./ Și nu-i galben din făptură’’, „Călare pe Gălbioru;/ înota șeaua în aurelu/ Și scărițe-n argințelu/ Și frâulu în rostogolu”,/ „Călușelu-i ungurel,/ Cu șeaua de haurel,/ Cu frângi late-nțărmustrate,/ Cu scări dalbe-n turnuri fapte,/ Cu presuri, cu presurele,/ Cu perna cu floricele,/ Cu frâul cu stragatie/ Cu biciul cu măciulie”. Ființa, și nu făptura calului, emană energia luminoasă, cel dintâi lexem având în plus conotația depășirii unei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcută șeaua, scările „dalbe”, de argint și calul alb de spume egalează în strălucire astrul diurn, coborât parcă pe pământ pentru a elibera fertilitatea gliei. Jocul năzdrăvan al calului subliniază aura de „Fecundator”(Mircea Eliade) al țarinei: „Șiunde-l strânse/ Și-unde-l frânse,/ Calul sare și răsare,/ Sare-n vânt, sare-n pământ”. O dată în plus, astrul vieții apare sugerat în text de atributele șargului. Înălțimea saltului ce îi permite să revigoreze câmpii, crânguri, munți și stei seci, precum și efectul luminos al apariției
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Este un act dificil, de încordare și măsurare a tăriei celor doi: cal și călăreț ce-și arată unul altuia că pot acționa ca o entitate. Ghidarea propriuzisă a zeului vegetațional zoomorf apare într-o singură variantă: „Și mi-l frânge, și-l cofrânge,/ Și din gură așa-i zice:/ - Calcă-mi ici, calcă-mi colea,/ Calcă-mi ici în piatra seacă/ Piatra seacă apă lăsa”. Restul textelor prezintă perechea cu puteri divine ca o singură ființă, în deplină armonie: forțele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]