4,726 matches
-
7126 (1618), luna martie 26 zile.” Răsfoiesc mereu actele ce le am în față. În timp ce le citesc, unul mă pune pe gânduri. Atunci, vocea bătrânului mă trezește din nou din visare: „ După felul cum privești, îmi dau seama că te frământă ceva. Care-i baiul?” Tocmai am citit aici ceva ce seamănă leit cu necazul călugărițelor de la mănăstirea Socola. „Să auzim!” Uite ce spune vodă: „Io Radul voievod,...Iată au venit înaintea noastră...rugătorii noștri, călugări de la...Balica...și ni s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
țară în 1415 Alexandru cel Bun voievod, împreună cu o însemnată suită, le-a întâmpinat pe locul unde s-a ridicat biserica Nicoriță.” Acum îi limpede, sfințite părinte...dar ceva tot îmi stă pe suflet... „Ce anume, fiule? Spune ce te frământă?” De când te-am cunoscut și până acum, m-am tot întrebat: cine ești de fapt, sfințite părinte? Am rămas în așteptarea răspunsului care - mi s-o fi părut mie sau așa o fi fost - s-a cam lăsat așteptat. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de lucru prin chilie. Se vedea cât de colo că nu are mai nimic de făcut, dar că aștepta un moment potrivit ca să-mi spună ceva. Și nu m am înșelat. Crezi că poți să-mi spui acum ce te frământă, fiule, sau lăsăm pe altcândva? m-a întrebat, oprindu-se în fața mea. Am avut un vis, părinte, și, dacă sfinția ta are răbdare, am să-l povestesc. Eu am răbdare destulă. Mai întâi, însă, du-te la izvorul de colea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu a împiedicat-o să-i accepte invitația la dans, în câteva rânduri. Toată lumea știa că este un mare dansator. — Domnule Ōkuma, ești de viță nobilă... trebuie să știi... răspunde-mi la o întrebare. — Nobil? Ei, nu... Ce anume te frământă? Era ca o fată. — Mai trăiesc oare descendenți de-ai lui Napoleon? — Probabil. — Mă întreb cum își câștigă existența? Zău că nu știu. Dar de unde acest interes subit pentru Napoleon? — A, nu... nimic... Tomoe închise ochii, încercând să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ceasul morții pentru străini. Da, poate, dar dacă tot bate atâta drum... — Mă întreb ce fel de om este acest Gaston. Închizând radioul la care se transmitea muzică americană, Tomoe încerca să-și imagineze cum arată EL. S-a tot frământat, în ultimele trei săptămâni, dar nu a reușit să-și creeze o imagine satisfăcătoare. S-a dus, fără știrea mamei și a fratelui, la librăria Maruzen din cartierul Nihonbashi să caute fotografii cu Napoleon. Erau o mulțime de cărți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
afiș erau făcute din față și din profil. — Am să notez cele spuse de dumneavoastră. Spuneți că a fost în Sanya până ieri? În drum spre Yūrakuchō, Takamori a tot clătinat din cap, încercând să-și amintească ceva. — Ce te frământă? îl întrebă Tomoe. — Am impresia că am mai văzut undeva chipul acela. — Al cui? — Al lui Endō. Văzuse cândva fotografia lui Endō într-una din revistele săptămânale, pe vremea când banda lui Hoshino exercita presiuni asupra unui mare om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
colții. Așadar, am fost judecat în contumancie pentru vina de-a nu participa la ritualurile lor inutile. „Să i se taie capul!” a zis regina. „Să fie tras în țeapă!” a strigat eunucul. Oare cine-a deschis discuția? Poate „Pastorul”, frământându-și mâinile, de bună seamă din cauza durerii pe care i-am produs-o cu egoismul și răutatea mea și mizantropismul meu, cu stilul meu jemanfișist. „Stau noaptea și mă întreb cum pot fi oameni așa de... nici n-am cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Eu mă reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut, să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu! E bine, e reconfortant să afli că te iubește cineva, chiar și-un mort. Cum am fost anunțați că groapa e gata, mi-l așez iar pe Costache pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mine și mi-a zâmbit. — Dar nu am pe nimeni cu care să pot vorbi. Nu mă deranjează să te ascult, dar să nu-ți faci iluzii că te-aș putea Înțelege. — Nu sunt copleșit de angoase, nici nu mă frământă ceva anume. Mă consider un tip rezistent În comparație cu ceilalți de vârsta mea și am ceva În cap. Probabil că tu nu simți decât dispreț pentru mine și mă consideri un biet artist care joacă după cum i se cântă, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să se urce pe mine, am alunecat amândoi ușor pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mine, față de orice sau oricine Încerca să mă trezească. Și pe bună dreptate. Înțelegeam acum bine cum erau drogurile capabile să te devoreze cu totul. Nu mai aveam decât jumătate din cocaina primită cu o zi Înainte și deja eram frământat de gânduri negre: ce mă făceam când se termina și restul cocainei? Nu aș fi reușit să mă mai trezesc deloc, indiferent de câte ori ar fi sunat telefonul, dacă nu mi-aș fi reprezentat-o În minte pe Keiko Kataoka. — Miyashita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că bănuiala lui era întemeiată. A stat un timp acasă. De câte ori ridica receptorul auzea acum respirația aceea șuierătoare și un mârâit. Se simțea din ce în ce mai singur și mai hăituit. Soției sale i se făcuse la început milă de el și se frământa sfătuindu-l să fie atent. Apoi, când i-a încolțit gândul că din cauza lui ar putea pătimi și copiii, și-a schimbat atitudinea și a încercat să-l convingă să lase totul baltă. Dar cum el se încăpățîna, i-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vârstă. Cu toate că, repet, nu mai era un joc. Iată de ce când Eleonora mi-a zis din nou, venind de la telefon, că a început procesul, am înțeles că acesta era, de fapt, un pretext pentru a discuta despre cele întîmplate. O frământau amintirile, soarta judecătorului și se întreba, poate, în ce măsură nu avea și ea o vină în sfârșitul lui, în cazul în care amenințarea de care se temuse se dovedise reală. Așa că mi-am luat în serios rolul de balanță a dreptății
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici, dacă nu ești sfânt, riști să devii îmblînzitor. Nimic nu înrăiește, poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plină noapte pe un câmp împădurit. De o parte pădure, de cealaltă tot pădure. Două pete lungi de întuneric în care foiau, poate, primejdiile, la fel ca în viața mea. Viață străbătută printr-un tunel. Dar acum, întrebarea care mă frământă era de altă natură. Câtă istorie mai știam? Mai puteam oare să judec un proces al lui Robespierre? Dacă puteam, însemna că nu mă schimbasem prea mult între timp și nu eram deocamdată în pericol să uit totul, s-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cu o mărturisire. Știu că asta e împotriva uzanțelor, dar un procuror e și el un om. Nu poate judeca în numele unor principii uscate, în afara experienței și problemelor sale. Și cred că e de datoria mea să mărturisesc ce mă frământă. Nopți întregi, în care am studiat acest dosar, m-am gândit cu spaimă la scândura eșafodului și la faptul că niciodată n-am știut să iau hotărâri. Aici a fost mereu punctul meu vulnerabil. Am ezitat să ajung la o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de unde veneau strigătele și ridica din umeri. La închisoare, el a cerut prin semne temnicerului să-i dea pană și hârtie. Dar porunca era să i se refuze orice prilej de a scrie. Astfel că nu știm ce gânduri îl frământau atunci. În aceeași dimineață, tribunalul a stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o nevastă elegantă și un fiu deștept. E proprietarul unei măcelării. De ce-i nemulțumit? Înțeleg de ce-ar putea cineva gândi în felul acesta, dar asta nu înseamnă că sunt mai puțin nefericit. În fiecare noapte mă trezesc și mă frământă același gând. În fiecare zi când mă întorc de la serviciu și n-o găsesc pe nevastă-mea acasă, apoi aștept până la zece-unsprezece noaptea să se-ntoarcă, neliniștea îmi roade stomacul ca un animal flămând. Și asta fiindcă, vedeți dumneavoastră, stimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cumpere și domnului J.L.B. Matekoni o cană asemănătoare, deși ar putea fi dificil, deoarece cana ei era de proveniență engleză și era cu totul specială. Domnul J.L.B. Matekoni se uită pieziș la Mma Ramotswe. Se vedea cât acolo că o frământă ceva. Într-o căsnicie, considera el, e important să nu ascunzi nimic de soț, și nu vedea de ce nu ar aplica regula asta de pe acum. În plus, își aminti el, tocmai îi tăinuise prezența celor doi copii adoptivi, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bețivanul de Erou? Despre Doctor am auzit lucruri care m-au pus pe gânduri. Vrea să descopere nervul optic atribuit celui de-al treilea ochi! În loc să se îngrijească de sănătatea pacienților, își consumă energiile aiurea, pentru că nu doar asta îl frământă. Unul din oamenii mei a auzit, de la un felcer, că Doctorul face disecții pe ascuns, încercând să dea de urma centrilor de memorie neconvenționali: unul fiind situat, zice, în apropierea ombilicului, altul în inimă, iar al treilea pe undeva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a sonda mai profund și mai rapid conștiințele tot mai încărcate ale târgoveților. Magistratul nu va agrea o asemenea apariție; împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
când te-ai întors acasă, ai găsit acele de pe mozaic mișcate; stratul de talc păstrează și acum urma unor pantofi de damă. Te-a vizitat, poate, fufița, are un rând de chei. FILOZOFUL. „Ce știe Filozoful despre dragoste?” - asta o frământă pe Caravella. S-a mutat cu catrafuse cu tot la Darling și, seara, ține „conferințe”. Am ajuns de basmul unei târfe! Ce cred despre iubire? Nu există cuvânt mai tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Caravella poate să vină: ești singurul care știe cum arată. În roman, nu are chip. Numai picioare. Veți sorbi împreună supa în care ți se pune mereu bromură sau altceva - și în ceai se pune, în aluatul din care se frământă pâinea, precis, fiindcă nu mai simți dorința. Vei întreține cu Caravella, peste noapte, o relație platonică; sau veți zvârli lăturile aduse drept tain și veți avea ceasuri de orgie. Va mai trebui - pentru asta - să ascunzi, repede, între buza superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a crescut cuibul. Iubește poetul, iar tu porți toată vina iubirii sale, pentru că l-ai lăsat să iubească altfel. Iubește poetul de unul singur cum nu iubește omul de unul singur. Din ce lut și după care chip l-ai frământat, Stăpâne? Poetul nu se caută în fluxul sângelui, fie el și fierbinte, chiar dacă acesta îi învârte după bunul plac roata norocului și lasă urme pe tocuri de ușă ca o biblică trecere. Poetul nu hodinește comod în carne; și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-ți pocneau curelele. Saună, masaj, piscină. Limba catifelată a măicuței Teofana netezea umflăturile. Sora Arsenia freca celulita: avea buzele aspre ca spuma de mare, gâdileau în călcâie, furnicau șira spinării, arcuiau liniile. Mâinile de femeie muncită a maicii Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat frontul. De, părinte, cum spui matale. Ești păstor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]