5,324 matches
-
-și 106 asume limitele și eșecurile mai bine decât o fac bărbații. Cu toate acestea, ea a mușcat întâi din mărul cunoașterii... În societatea contemporană femeile au încă un serios recul spre viața de familie, de multe ori urmat de frustrări, de refulări. Aservite, oarecum imatur, bărbaților, ele renunță de multe ori la vocații și aspirații, nefericindu-se. Agora e de interes general... Aici ce pot face bărbații nu e neapărat performant, iar ceea ce fac femeile nu e, aprioric, mediocru. Revista
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
în vreme ce ratatul nu face ceea ce ar fi putut face (abia în felul acesta devenind ratat), leneșul face întocmai și fără încetare ceea ce vrea și poate să facă - adică nimic. Dacă într-un caz monumentalizarea limitei este resimțită ca prilej de frustrare și ca permanent coșmar, în celălalt izolarea în limitele proprii este gustată cu rafinamentul nobil al celor care nu au nevoie pentru a supraviețui decât de ei înșiși. Ea nu generează plictisul, ci, dimpotrivă, euforia pe care ți-o poate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sens negativ, fiind și mari consumatoare de timp și energie. Cu toate acestea, ele reprezintă metoda cea mai importantă pentru atingerea scopurilor organizației, iar dacă sunt bine realizate vor fi adevărate instrumente generatoare de comunicare eficientă, nu de confuzie și frustrare. Ședințele sunt un adevărat forum de prezentare a ideilor noi, originale din partea tuturor salariaților unei organizații școlare. Tipuri de ședințe * de luare de decizii * de solicitare de informații despre o anumită situație * de analiză a unei situații apărute * de schimb
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
diferențelor dintre structurile organizatorice sau dintre opiniile, personalitățile diferiților indivizi. Etapa II: Conflictul începe să fie perceput de măcar una din părțile implicate, opozanții devin conștienți de diferențele dintre ei, iar stările emoționale pot fi sub formă de furie, ură, frustrare, durere. Etapa III: Conflictul trece în sfera acțională, este recunoscut deschis și se trece la alegerea între abordarea pentru eliminarea cauzei ori escaladarea sa prin agresare verbală și fizică. Cele două părți implicate în conflict găsesc scopul comun care le
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
sunt mai importante decât ale tale; * Trebuie să câștigi credit pentru alte situații; Când stabilitatea grupului și armonia contează; * Când poti învăța din greșeli. Consecințe negative ale acordului: * Influență și respect scăzute; * Abandonarea soluțiilor bune; Induce apariția unui sentiment de frustrare; * Presupune o disciplină scăzută. 4.Compromisul se aplică: * Când scopurile nu sunt foarte importante; * Când sunt necesare rezolvări parțiale ale unor probleme; Când adversarii au puteri egale și tin foarte mult la scopurile lor; Când alte stiluri de abordare ale
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
lor, părinții autorizați acordă copiilor o anumită libertate și stimulează dezvoltarea treptată a independenței lor. Ca și autoritarii, părinții autorizați formulează limite clare ale conduitei, reguli ce trebuie respectate cu fermitate, chiar dacă acestea îi induc copilului un anumit nivel de frustrare. Dar, disciplinarea nu este redusă la pedepsire, iar blamarea, jignirile sau rănirea orgoliului copilului sunt inacceptabile. Disciplinarea înseamnă ghidare competentă în rezolvarea problemelor, încurajarea copilului să încerce noi activități, dezvoltarea responsabilității sale. De aceea, consecințele acestui stil parental sunt preponderent
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
cu o căldură afectivă excesivă, avându-i întotdeauna “la dispoziție” pe amândoi părinții, iar uneori și pe bunici, pentru a le satisface și cea mai mică dorință, vor deveni capricioși sau încăpățânați și nu vor putea mai târziu să suporte frustrările inerente impuse de un cadru social în care se cere disciplină, muncă și aderare la scopurile colective. Când copilul va crește, părinții se vor plânge că acesta nu-i ascultă și este indisciplinat, că nu este niciodată mulțumit de ceea ce
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
cauze:cause de ordin economic, socioculturale sau religioase, psihologice și religioase. 1.Cauze de ordin economic. Copiii care trăiesc în familii sărace au șanse mai mici de a-și însuși o educație școlară completă. Există elevi care trăiesc sentimente de frustrare legate de sărăcia lor, care se reflectă la școală în tinuta vestimentară sau în lipsa pachetului cu mâncare pentru prânz. Unii dintre acești elevi își vor defini prioritățile în viață în funcție de această stare de frustrare și vor abandona școala. 2.Cauze
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Există elevi care trăiesc sentimente de frustrare legate de sărăcia lor, care se reflectă la școală în tinuta vestimentară sau în lipsa pachetului cu mâncare pentru prânz. Unii dintre acești elevi își vor defini prioritățile în viață în funcție de această stare de frustrare și vor abandona școala. 2.Cauze de ordin sociocultural sau religios.În această categorie se includ indicatorii de putere și status social:apartenența la clasa socială, apartenența etnică, rasială, sexul(de exemplu, unii adulți cred că fetele nu au nevoie
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
unei situații percepute ca nedreaptă sau ca un protest împotriva autorităților și regulilor școlare. Toți elevii care comit intenționat conduite vandale au ca numitor comun un nivel scăzut al autocontrolului, o stimă de sine slabă și o toleranță redusă la frustrare. Violența în școală Violența este, din punct de vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianță școală. Violența în școală este un fenomen extrem de complex, cu o diversitate de forme de manifestare ce justifică folosirea terminologiei specializate, rafinate. Astfel, școala
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de violență), stări exprimate în plan comportamental prin reacții de sfidare a autorității, opoziționalism, negativisme active. Aceste reacții se întemeiază pe un act de supraestimare a propriei personalități și pe un mod de interpretare caracteristic al situațiilor de conflict și frustrare în care persoana respectivă este plasată la un moment dat: privațiunea este apreciată întotdeauna ca arbitrară, nejustă, răuvoitoare. Alfred Adler <footnote T.Rudică Maturizarea personalității, Editura Junimea, Iași, 1990 footnote> a pus în evidență, în mod convingător, modul de echilibrare
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
formativ a copiilor cu educatorii. Educatorii, acești părinți spirituali, sunt artizani și organizatori ai experiențelor formativ-intelectuale, având rol protectiv- securizant, mai ales din punct de vedere afectivmotivaț ional. De aceea, este important ca ei să știe căror cauze se datorează frustrările elevilor lor- dacă sunt rezultatele unor anumite atitudini față de învățătură, dacă se datorează unor împrejurări sau condiții complexe în care se desfășoară activitatea sau dacă sunt rezultatul unor capacități generale sau speciale. De asemenea, mediul familial poate constitui pentru copil
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
unor anumite atitudini față de învățătură, dacă se datorează unor împrejurări sau condiții complexe în care se desfășoară activitatea sau dacă sunt rezultatul unor capacități generale sau speciale. De asemenea, mediul familial poate constitui pentru copil un univers microsocial generator de frustrări. Cunoașterea de către instutori/profesori a unor dificultăți și disfuncționalități poate constitui cadrul de referință pentru inițierea unor măsuri compensatorii. Fenomenul frustrării a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personalității și afectivității copilului. În literatura de specialitate se
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
rezultatul unor capacități generale sau speciale. De asemenea, mediul familial poate constitui pentru copil un univers microsocial generator de frustrări. Cunoașterea de către instutori/profesori a unor dificultăți și disfuncționalități poate constitui cadrul de referință pentru inițierea unor măsuri compensatorii. Fenomenul frustrării a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personalității și afectivității copilului. În literatura de specialitate se observă că frustrarea tinde a deveni sursa de explicație a unor fenomene sociale, unii psihologi acordându-i un loc central în
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
instutori/profesori a unor dificultăți și disfuncționalități poate constitui cadrul de referință pentru inițierea unor măsuri compensatorii. Fenomenul frustrării a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personalității și afectivității copilului. În literatura de specialitate se observă că frustrarea tinde a deveni sursa de explicație a unor fenomene sociale, unii psihologi acordându-i un loc central în problema fericirii cotidiene a omului (o persoană nefericită sau deprimată este o persoană frustrată). Educația poate să atenueze sensibilitatea la fenomenul de
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
tinde a deveni sursa de explicație a unor fenomene sociale, unii psihologi acordându-i un loc central în problema fericirii cotidiene a omului (o persoană nefericită sau deprimată este o persoană frustrată). Educația poate să atenueze sensibilitatea la fenomenul de frustrare și poate contribui la creșterea capacității de toleranță. O relație educativă autentică presupune disponibilitatea formatorilor de a iniția relații individualizate în dezvoltarea personală a elevilor în funcție de experiența trăirilor, modul lor propriu de a percepe, simți și trăi. Pe de altă
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
activității. Comunicarea sinceră și deschisă, încrederea reciprocă între institutori/profesori și elevi, între părinți și elevi, între profesori și părinți, asigurarea înțelegerii și ajutorului de care copiii au nevoie pentru a depăși dificultățile (multe dintre ele consecințe ale trăirii diferitelor frustrări), fără derogări de la muncă, cinste și obiectivitate, sunt în măsură să asigure progresul școlar al copilului și dezvoltarea personalității sale potrivit particularităților de vârstă și individuale. CAPITOLUL I ROLUL MOTIVAȚIEI ȘI AFECTIVITĂȚII ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE A ȘCOLARULUI I 1
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
când ar fi propriile scopuri. Atunci când nu poate rezolva o sarcină elevul are de ales între două alternative: se va supune sau se va împotrivi. Dacă se supune, va avea resentimente. Dacă se răzvrătește, va întâmpina rezistență, poate și resentimente, frustrare. Ambele variante consumă energia și încurajează o anumită formă de răzbunare. Dacă tinde să se supună și apoi să caute răzbunarea, se îndreaptă spre rolul de victimă. Dacă merge pe drumul propriu, devine opresor. Dacă, pe de altă parte, optează
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
ce ține de natura interioară a personalității. Dacă scopurile sunt fixate de alții, din exterior, activitățile pretinse de rezultat vor rămâne mai mult sau mai puțin străine elevului, ele nu-i vor da o experiență de reușită, ci una de frustrare. Conform lui A. Cosmovici (1998), motivele care-l fac pe copil să vină la școală, să asculte de profesori și să învețe, ar putea fi împărțite în două mari grupe (p. 202): a) motivație extrinsecă, atunci când elevul se încadrează în
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
își fixează scopuri care corespund într-o mai mare măsură posibilităților lor reale decât în urma insucceselor. În acest din urmă caz, scopurile sunt stabilite într-o mai mare măsură în mod arbitrar. Insuccesul generează sentimentul de nesatisfacere a trebuinței, adică frustrarea, și, ca o reacție la aceasta, se observă deseori o regresie exprimată prin scăderea randamentului școlar. Mai mult, asupra rezultatelor la învățătură se răsfrâng și alte genuri de reacții la frustrarea generată de insucces (resemnare, agresivitate). Învățarea motivată intrinsec e
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
arbitrar. Insuccesul generează sentimentul de nesatisfacere a trebuinței, adică frustrarea, și, ca o reacție la aceasta, se observă deseori o regresie exprimată prin scăderea randamentului școlar. Mai mult, asupra rezultatelor la învățătură se răsfrâng și alte genuri de reacții la frustrarea generată de insucces (resemnare, agresivitate). Învățarea motivată intrinsec e evidentă în interesul deosebit pe care elevul îl manifestă în activitatea sa școlară care, de cele mai multe ori, este reluată și în timpul liber: lectura, rezolvarea de probleme la matematică, căutarea unor informaț
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
defectuos (prea tare, prea încet, prea repede, prea rar.) Refuză să răspundă la întrebările elevului iar nivelul lecț iei este sub aș teptările elevilor.. Nu apreciază verbal și se preocupă prea mult de disciplină. Motivaț ia va fi afectată de frustrare. Starea de a nu fi motivat la învățătură, identificată prin absența interesului, pasivitate, inactivitate, concentrare foarte lentă și greoaie într-o sarcină de învățare, lipsa de spontaneitate și chiar stări de anxietate, reduce randamentul școlar al elevului. „Întotdeauna frustrarea se
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
de frustrare. Starea de a nu fi motivat la învățătură, identificată prin absența interesului, pasivitate, inactivitate, concentrare foarte lentă și greoaie într-o sarcină de învățare, lipsa de spontaneitate și chiar stări de anxietate, reduce randamentul școlar al elevului. „Întotdeauna frustrarea se raportează la motivație, la trebuințe, interese, scopuri. Pe lângă factorii afectivi și volitivi, cei motivaționali sunt extrem de importanți pentru realizarea și finalizarea fără stres a unei sarcini. Când motivația este intrinsecă (interes, pasiune pentru activitatea respectivă), ea are un caracter
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
școală, trebuie să urmărească în ce măsură învățarea elevilor săi este motivată, care sunt motivele ce susțin activitatea. ”Un educator poate optimiza motivația elevului, dacă rezonează la rănile lui afective (mai vechi sau mai noi, trecute sau prezente), la suspiciunile, frustrările, neîmplinirile sale; dacă participă la conflictele lui (interioare și/sau exterioare) și-l ajută, așa cum se pricepe mai bine, ca ființă omenească obișnuită, dar caldă-cel puțin să (și) le înțeleagă sau, eventual, chiar să (și) le depășească” (Albu, 2002, p.
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
psihoze afective. Emoțiile nu se reduc numai la cele patru emoții-șoc ce apar în situații neașteptate, încărcate de tensiune (furia, frica, dezaprobarea și bucuria explozivă), ci sunt nenumărate, ca și situațiile în care elevul se poate afla: rușine, regret, simpatie, frustrare, antipatie, speranță, certitudine, sfidare etc. Ele sunt în strânsă legătură cu tendințele, dorințele și intențiile noastre. Emoțiile repetate pot duce la cristalizarea unor sentimente, după cum acestea devin o sursă frecventă de emoții. Toate aceste surse motivaționale sunt interdependente și pot
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]