7,001 matches
-
parte discuta despre efectele nocive ale radiației radar. Tiffenburg îi explica lui Friepke un articol pe care-l citise într-o revistă de specialitate. - Cancer la piele și la oase, tulburări ale vederii, grețuri, migrene violente... Sunt verificate științific. Friepke fuma și mustața îi filtra fumul. Privea în jos, la dalele de piatră ale potecii, evitând să pășească în zonele de îmbinare, unde ploaia răscolise noroiul. - Vă speriați de tehnologia modernă, domnule baron, surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul și capul la fiecare fum. Toată lumea din curte vorbea sau fuma, iar unele fete se sprijineau de umerii băieților, cerșind îmbrățișări. Era într-adevăr foarte frig. Se apropiau sărbătorile și unii din grupă discutau deja despre închirierea unei cabane în Parâng pentru marele chef al Revelionului. Un băiat îmbrăcat în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai ascultau, așa că brațele lui bătură aerul și se agățară de primul lucru pe care-l nimeriră - umărul lui Frank. Lipindu-se de el, reporterul se uită îngrozit la gurile negre și mici ale armelor. - Să mergem pe terasă, să fumăm o țigară. Acum că se agățase de Frank, Fitz știa că soldații nu vor deschide focul. Ieșiră din birou și trecură într-o anexă, o cămăruță gălbuie care dădea spre un balcon. Soldații se ținură după ei și intrară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cum fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum le șlefuiesc, cum le dau claritatea cristalului, cum le aleg, cum le ridică... Și mă întorceam acasă amețit de la țigara pe care mi-a împrumutat-o nu știu care (nu prea fumez), cenaclul are intrare liberă, vedeam mereu alte și alte fețe. La ieșire din matca literară nu eram mai mângâiat, erau și bune, erau și proaste, mai mult proaste decât bune. Ce mi-a venit? Hai acasă. Așteptam la semafor, treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
portocaliu de peste drum și se strecura printre picioarele și brațele petrecăreților, făcând umbre pe pereți. Îmi plăcea să mă uit mai ales la profilul unei fete cu părul tuns scurt, aflată aproape de geam, în opoziție cu profilul unui tip care fuma lângă perete. Fata își proiecta umbra uriașă acoperind întreaga suprafață a peretelui, ca un supercreier, dominându-l pe tipul de departe, a cărui siluetă părea pipernicită, ai fi zis capul vrăjitorului din Oz uitându-se la omul de tinichea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
plecat. Fata a rămas cam aiurea, brațele îi atârnau în aer, și atunci am văzut că între degetele mâinii stângi avea o altă țigară, mai groasă. Nu mai era muzică, lumea se răsfira și puțini continuau să bea și să fumeze, iar fata voia să fumeze iarbă, pentru că nu putea fi altceva (și tolomacul de Beni e nervos pe curent), și avea o siluetă cel puțin drăguță, cu linii suple și delicate, deși mi se pare că avea pantaloni largi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aiurea, brațele îi atârnau în aer, și atunci am văzut că între degetele mâinii stângi avea o altă țigară, mai groasă. Nu mai era muzică, lumea se răsfira și puțini continuau să bea și să fumeze, iar fata voia să fumeze iarbă, pentru că nu putea fi altceva (și tolomacul de Beni e nervos pe curent), și avea o siluetă cel puțin drăguță, cu linii suple și delicate, deși mi se pare că avea pantaloni largi, cu lanț. M-am ridicat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu „C”. Ce? a întrebat ea, am zis că suntem amândoi cu „C”, și nu era mare lucru, dar genul ăsta de conversații e foarte plăcut după ce ai băut un pic și ai întâlnit o fată care îți dă să fumezi iarbă. Era un lucru complet diferit de ce mi se întâmplase până atunci. Am început întrucâtva să mă împac cu existența mea, adică nu numai cu Hector, cu gâzele și pasiunile lui, ci și cu amintirea cursurilor și a singurătății. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atunci. Am început întrucâtva să mă împac cu existența mea, adică nu numai cu Hector, cu gâzele și pasiunile lui, ci și cu amintirea cursurilor și a singurătății. Dintr-o dată, toate promiteau să adoarmă, fiindcă eram cu o fată și fumam și mi se ridicaseră colțurile buzelor, iar obrajii îmi ardeau. Ia încearcă să miști piciorul acum, a făcut Carmen, nu pot, am exclamat, ba poți, dar e mai greu, nu, îți jur că nu pot, încearcă totuși, parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gâdilat pe obraz: vin imediat, a zis, stai să arunc astea la ghenă. Deschide tu geamul să iasă fumul, și vezi că e o sticlă de bere în frigider. A luat scrumiera în care se mai vedeau niște chiștoace groase, fumate până în ultimul moment, și s-a ridicat. A deschis ușa, și ușa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
au făcut în cap conexiunile trebuincioase, așa că realitatea m-a pocnit în frunte atât de tare, că m-am sprijinit de perete. Ce trebuie să fac, să fiu erou, sau ce? Și cum aș fi putea fi? Și eu am fumat. Asta mă face vinovat? Unde e Carmen? Am apucat să-i văd doar părul, părul roșcat care a dispărut sub scările pe care le-au coborât cu toți în câteva secunde. Am ieșit la geam, dar becul portocaliu din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o țigară, Hugo? Sunt așa de drăguțeee. —Galben-ciuboțica cucului sau roz-pastel? spuse Hugo, întinzându-i lui Sally o tabacheră de argint. Mamă, adăugă cu satisfacție, abia aștept să văd ce față face Bill când ne vede că ne vede că fumăm din astea. Ce reacționar nebun mai e și omul ăsta. —Îl dezgustă Tunbridge Wells, sării și eu. —Nu-i așa? Perfect! zise Hugo admirativ, suflând un cerc de fum către Hamsptead. Așa o să-i zic de-acum înainte. Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amenințarea lui Debbie Harry 4 pe când parcam în spatele teatrului. Sally se înviorase un pic la auzul unui glas de fată. Scosei caseta și o băgai în buzunar. Bez, maistrul tâmplar, stătea sprijinit de perete, lângă ușa ce dădea spre scenă, fumând o țigară pe care și-o făcuse singur, cu ochii mijiți în fâșiile de lumină palidă. Toate bune? ne întrebă cu prietenie în timp ce eu mă avântam afară din mașină. Să vă ajut? Sally dispăru invocând o scuză subțire, în timp ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o confruntare macho, tipică, de la distanță, ca să vadă dacă am habar în ce mă băgasem: ne pusesem mâinile în sân, cu picioarele bine înfipte în pământ, în timp ce Bez mi-a dat un test din tâmplărie, sudură și ustensile electrice. El fuma interminabile țigări făcute cu propria mână, cu tutunul revărsându-se la capăt ca umplutura clătitelor chinezești. Din fericire, am luat testul și am devenit prieteni. Trecând repede peste formalități, nu numai că fusese de acord să-mi rezerve o porțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
face griji, zise Hugo. Dacă era să fie, crede-mă că până acum eram deja orb. O țigară? Nu, mulțumesc. Scoase o Gauloise și o aprinse cu o brichetă din aceea antică, cu butoi, care scoate ditamai flacăra. — Credeam că fumezi Sobraine pastel, observai eu. —Azi nu. Nu merg cu hainele. Cu mâna grea de inele de argint, îmi arătă pantalonii în carouri alb cu negru, cămașa albă și haina de piele. —Știu ce vrei să zici și ai dreptate; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să aud ce-și spuneau. Fisher și cu mine am făcut cafea și am tot mâncat din pachetul de Hob-Nobs. Mă întrebă distrat cum mergea decorul, iar eu i-am răspuns pe măsură, dar neutru; după politețurile astea, ieși să fumeze. Chiar îmi plăcea Fisher, dar nu se lăsa descoperit prea ușor. Rămânea un pic în afară, urmărind caraghioslâcurile celorlalți, fără a participa cu adevărat. Aveam o bănuială că e mai deștept decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum ar fi gazele toxice din stomac și revărsarea inevitabilă de apă și fluide din cadavru, pe măsură ce-l ridicau. Uitându-mă în jur, m-am oprit asupra lui Sally, care se făcuse ghem pe una dintre canapelele din camera personalului, fumând țigară de la țigară. I se dusese tot sângele din obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și, deși aerul se simțea rece, era, cel puțin, mai proaspăt decât în canal, în ciuda gazelor de eșapament de pe Pentonville Road. Am luat-o încet către Islington, pe lângă locul de joacă plin de copilași care urlau și mame care tot fumau și se priveau în gol, cu tristețe, pe lângă domeniul privat care urma, pe lângă părculețul cel verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe deal. Ascunși, în cele din urmă, în cârciuma de la colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
convingere. Dacă făcea echipă cu Matthew, băiatul ăsta va duce Anglia la pierzanie la următoarea Olimpiadă a glumelor. —Inspirată în întregime din mobilele tale. Ah, la dracu. M-am întins după o țigară, după care mi-am amintit că nu fumez. Căcat. —O să... Tabitha dădu să spună ceva, dar renunță, din cauza unei priviri a lui MM. Era clar că trebuia să stea pe-aproape și să tacă chitic. Pentru cineva care avea combinația ei de frumusețe și inteligență, aceasta era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
seama că, de fapt, nu-mi era deloc foame. Nu prea mănânci, observă Hugo, sprijinindu-se de spătarul fotoliului și întinzându-și picioarele cu gleznele încrucișate. Dintr-un obscur motiv, numai de el știut, Hugo purta pantaloni de tweed și fuma țigări Sobraines. — Mă tot aștept să scoți un ceas cu lanț, zisei eu, fără prea mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari cu Marele Iepure Alb1? Mă privii de sus, de la înălțimea nasului său lung și suflă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
alene spre baie. Ușa se închise și auzii apa curgând; chiar făcea un duș. Am rămas uitându-mă lung, mască din cauza acestui comportament bizar, după care m-am întins după cutia lui țigări, pe care o lăsase pe masă. Nu fumez decât în anumite situații, bine definită și asta era, cu siguranță, una dintre ele. După vreo zece minute, Hugo ieși din baie, înfășurat într-un capot negru, din brocart, cu părul uscat cu prosopul și legat la spate. În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-o. — Dacă n-am mâncat nimic, nu înseamnă că... Când o tipă declară că e dependentă de biscuiții cu unt și după aceea abia dacă ciugulește câte ceva, de parcă ar mânca talaș... ei bine, concluzia e una singură. Și ți-am fumat două țigări. Dacă m-ai fi cunoscut mai bine, acela ar fi fost ultimul indiciu. — Trebuie să țin chestia asta minte, pentru viitor... Oricum, înapoi la povestea cu dușul meu, când mă cam codeam să-ți explic situația - ar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
casa. Dispăru din nou, cu gândul în altă parte. Ah, strălucirea teatrului. — Mi s-a părut mie că te văd intrând, zise Hugo din pragul ușii. Nici măcar n-ai venit să mă saluți. Eram cocoțat pe coșul ăla de colo, fumând țigară după țigară. Stau acolo de vreo oră. Făcu semn către o nișă de lângă pianina cea prăfuită. —Mi-am cam marcat teritoriul în jurul ei. Nu se intră decât cu invitație. —Sunt invitată? zisei eu, mai vitează decât mă simțeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de vorbă despre vânătoare și război în coliba cea mare. Nu era decât liniște și un vaiet îndepărtat. Înaintă, impresionat, lăsă peștele bagre la umbră și privi de jur-împrejur: — Unde e José Correcaminos...? Un bătrân cu ochii în lacrimi, care fuma nemișcat, îi arătă o colibă izolată. Ajunse până acolo. Era mică, ocupată doar de un hamac în care dormea un băiat scheletic. Într-un colț, ardea o afumătoare din care răbufnea un parfum dens ce se agăța de gâtlej. José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se opri, așteptă cât să tragă și ceilalți jucători, apoi Întoarse cărțile cu fața În sus pentru a afișa un șapte și un opt alături de acel șase. Mormanul de jetoane crescu; Brunetti se Întoarse cu spatele. Se părea că lumea fumează. Un jucător de la masa de bacara avea două țigări care ardeau În scrumiera din fața sa, iar o a treia Îi atârna la buza inferioară. Fumul era pretutindeni: În ochii săi, În păr, În haine; plutea În nori ce puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]