4,049 matches
-
înveți”, nivel superior al învățării, constă în reflectarea și analiza episoadelor anterioare de învățare, pentru a descoperi ce anume s-a făcut pentru a stimula sau inhiba procesul, pentru a gândi și a construi noi strategii, urmate de evaluarea și generalizarea a ceea ce a fost produs (Brown și Kenney, 2006). Argyris și Schon consideră că putem vorbi despre învățare organizațională atunci când organizația se implică în învățarea cu buclă dublă și în deutero-învățare, acest lucru sugerând faptul că organizația și-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
1. achiziționarea cunoașterii, care include dezvoltarea sau crearea de idei, deprinderi și relații; 2. distribuirea cunoașterii de la nivel individual, comunicarea ei pentru a fi înțeleasă, acceptată și considerată utilă și de către ceilalți angajați; 3. utilizarea cunoașterii în situații concrete și generalizarea ei pentru a fi disponibilă în noi situații. Vorbind despre procesele care contribuie la realizarea învățării organizaționale, Huber (apud Balasubramanian, 1995) aduce în discuție patru trepte, ultima dintre ele (memoria organizațională) incluzând cele două procese de asimilare și utilizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
În anii regimului comunist au fost distruse sate și tradiții... s-au dărâmat lăcașuri de cult... și au fost arestați, deportați, uciși oameni nevinovați". Acest film, tocmai pentru că este autoreferențial, de la biografie la devenirea artistică, are o extraordinară forță de generalizare, construind pentru spectator un copleșitor univers semantic. Fac aici o paranteză: criticii, în majoritate, au ales să nu contextualizeze filmul, de cele mai multe ori comentând fabula (obicei care îi confortează pe semnatarii cronicilor, scutindu-i fie de verdicte axiologice ca în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sale. Criteriile APA sunt mai draconice, ele fetișizează exigențele tehnice, mai precis, cele experimentale și statistice, generând impresia că o fundamentare teoretică prealabilă și riguros construită este o strădanie marginală, desuetă, deoarece ea se poate cristaliza din mers, prin inspiratele generalizări ale muncii de teren. Iată o trecere în revistă a acestor condiții minimale, așa cum sunt ele sintetizate de D. David (2006, pp. 104-106): existența unui manual care să cuprindă explicit și detaliat întreaga strategie de lucru; validarea tratamentului psihoterapeutic respectiv
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
reușesc să beneficieze de avantajele cooperării, eludând Însă costurile aferente (de exemplu, un individ ar putea să mănânce, pe ascuns, hrana pe care și-a procurat-o singur și să mănânce și din hrana pusă În comun de ceilalți membri). Generalizarea acestui tip de comportament pune În pericol Însăși posibilitatea cooperării, practică necesară supraviețuirii grupului. A doua problemă este cea a indivizilor cu un comportament de tip alfa. Acest tip de comportament are la bază dispoziția naturală de a Încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
un răspuns la globalizare", profesorul Theodor Schilling imaginează mai multe procedee prin care s-ar putea realiza constituționalizarea regulilor de drept internațional (în sensul impunerii obligativității și respectului acestora): a) internaționalizarea (cum este cazul convențiilor ce privesc drepturile omului); b) generalizarea respectului lor, prin formarea unor noi reguli de drept cutumiar sau prin consens și c) consolidarea sistemului normelor de drept internațional prin recunoașterea unor ierarhii a acestora, în vârful cărora s-ar afla normele cu valoare de jus cogens. Referindu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
cu valoare de jus cogens. Referindu-se la drepturile omului, autorul arată că cel mai bun răspuns la pericolele pe care globalizarea acestora le-ar putea aduce, slăbind rolul jurisdicțiilor naționale, este tocmai "globalizarea" tratatelor de protecție, cu alte cuvinte generalizarea respectului lor și de către statele care nu sunt părți la aceste tratate sau la mecanismele de protecție a drepturilor indivizilor 11. Prin urmare, deși noile sfidări la adresa dreptului internațional sunt, desigur, prezente, nu putem să ignorăm observațiile autorilor de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
probleme pe care le-am evocat la începutul studiului nostru, următoarele concluzii de desprind: în ce privește internaționalizarea dreptului constituțional, aceasta poate fi acceptată în principiu, dar numai ca o largă difuzare și influență politică a societății civile, a forțelor politice pentru generalizarea unor principii democratice de guvernare, iar nicidecum sub forma unui "tratat cu privire la democrație" impus statelor de către o autoritate supranațională; dreptul internațional public nu cunoaște în nici un caz un proces de "deconstituționalizare", deoarece principiile și normele sale de bază au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
inspirate de aceste norme. Dacă individul are anumite drepturi, acestea nu sunt opozabile decât statului al cărui cetățean este, și nu comunității internaționale a statelor 40. Controversa rămâne deschisă. Este cert, însă, că simultan cu procesul tot mai evident de generalizare a normelor democratice și ale statului de drept, a principiului alegerilor libere al căror efect nemijlocit este sporirea exigenței cetățenilor înșiși față de respectarea drepturilor și libertăților lor -, precum și cu multiplicarea mecanismelor menite să accentueze transparența în materie de aplicare de către
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de Aur, «Poart]-te cu ceilalți așa cum ai dori că ei s] se poarte cu tine», care st] la baza moralei” (Darwin, 1859, p. 106). viii. Problemă parțialit]ții Cât de conving]toare este aceasta? Desigur c] nu putem proba generalizarea lui Darwin în mod empiric; nu am comunicat suficient de bine cu nici o specie nonuman] pe care o recunoaștem ca fiind de inteligent]. (Ne-ar fi de enorm ajutor dac], de exemplu, am putea auzi balenele vrobind...) Trebuie, pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
190), și numai încheiat dintr-o astfel de poziție, contractul devine un instrument util în determinarea conținutului obligației naturale de dreptate. Acesta este deci rolul contractului social al lui Rawls încheiat dintr-o poziție de egalitate (este mai degrab] o generalizare a Regulii de Aur, decât o generalizare a doctrinei st]rii naturale). Nu toți contractualiștii kantieni pleac] de la poziția inițial] a lui Rawls, dar, ca și acesta, ei înlocuiesc tradițională stare natural] cu poziții care îi determin] pe fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de poziție, contractul devine un instrument util în determinarea conținutului obligației naturale de dreptate. Acesta este deci rolul contractului social al lui Rawls încheiat dintr-o poziție de egalitate (este mai degrab] o generalizare a Regulii de Aur, decât o generalizare a doctrinei st]rii naturale). Nu toți contractualiștii kantieni pleac] de la poziția inițial] a lui Rawls, dar, ca și acesta, ei înlocuiesc tradițională stare natural] cu poziții care îi determin] pe fiecare dintre contractanți s] acorde tratament imparțial intereselor fiec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
egoiste, încercând s] îi conving] pe cei din jur de varianta contrarie. Nu de puține ori aceste pretexte ale lipsei de egoism ies la lumin], dezv]luind ipocrizia sau o decepție proprie ț]inuit], fapt care nu justific] totuși o generalizare a tuturor contextelor deoarece nu orice comportament nobil în aparent] poate fi demascat printr-o metod] universal valabil] și pentru c] nu avem nici un motiv de a suspectă existența unor scopuri egoiste în orice situație. Mulți dintre noi suntem familiarizați
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este important s] nu întârziem, prin urmare acest lucru este valabil în general. Ceea ce eu am înv]țâț este adev]rul unui principiu moral (care exprim] o datorie prima facie), bazat pe un caz particular. Am ajuns la această prin generalizare, folosindu-m] de un proces numit „inducție intuitiv]”. Este același proces că și cel prin care se învăț] principiile logice. V] expun validitatea unui argument particular, ca de exemplu: „Toate vacile sunt maro; vițicile sunt vaci; prin urmare, toate vițicile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
facie. Aceste principii sunt de la sine înțelese, nu pentru c] cineva trebuie s] se întrebe dac] ele sunt adev]rate pentru a ști c] așa sunt, ci pentru c] ele sunt evidente prin ceea ce ne arăt] situația respectiv]. Acțiunea de generalizare nu aduce nimic semnificativ la ceea ce știm deja. Așadar, pornim de la o situație asupra c]reia nu planeaz] nici o urm] de îndoial], spre exemplu, faptul c] este mai bine s] nu întârziem. Ne îndep]rt]m de aceast] situație printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
argument, înțelegem c] orice argument de acel fel este valid. (Observație: noțiunea de intuiție apare la Ross datorit] faptului c] acest fel de relatie logic] a fost numit „inducție intuitiv]”.) Multora li s-ar p]rea inofensiv acest tip de generalizare; ar fi dificil s] suger]m c] avem nevoie de o capacitate special] pentru a o realiza. Astfel, se presupune c] intuiția corect] trebuie s] apar] în stadiul incipient, în momentul în care remarc]m o tr]s]tur] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Adică noul tip, societatea modernă, sau noua structură X'Y'Z'W' va însemna, pe lângă număr mai mare de indivizi, Y' relații impersonale, Z' comportament rațional, W' valorizarea schimbării (vezi Boudon, 1986:90-9). Diferențierea, reintegrarea, adaptarea, la care Parsons adaugă generalizarea valorilor, sunt mecanismele prin care se produce schimbarea. Diferențierea presupune diviziunea unei structuri a sistemului în două sau mai multe unități care diferă prin caracteristici și funcționalitate. Un exemplul clasic este cel al separării rolului economic-productiv de celelalte roluri ale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
familiei moderne. Adaptarea presupune creșterea eficienței fiecărui element al sistemului. Spre exemplu, o organizație economică modernă produce mai eficient și mai variat decât o gospodărie tradițională. Reintegrarea este mecanismul care previne disoluția noilor elemente și presupune incluziunea lor în societate. Generalizarea valorilor presupune formularea normelor la un nivel de generalitate mai crescut, care să permită atât inovarea, cât și legitimarea și suportul noilor structuri vezi Smith (1973:14-25) și Sztompka (1993:118-23). Schimbarea, conform acestei viziuni, e mai degrabă o schimbare
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
prin, evident, învăluirea adevărului, și paradoxala adeziune prin deocheatele sondaje la structurile euroatlantice a unei populații manevrate de forțele criptocomuniste, și suportarea, de către aceeași populație, a sărăciei, fără conștiința vinovăției proprii, tocmai prin oarba adeziune, și nătînga neputință în fața corupției generalizare, întreținută programat de formațiunea mafiotă la putere, care știe că oricum are asigurat scontatul sprijin electoral, și actuala mascaradă a "incompatibilităților" ca spectacol fumigen în ochii obștii docile, și... și... mai ales interminabilele mandate prezidențiale ale unui Iliescu, mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conceptual umanist delimitat prin această cercetare. Gramatica imaginarului Gilbert Durand, în Structurile antropologice..., pe urmele lui Immanuel Kant, Carl-Gustav Jung și Jean-Paul Sartre (căruia îi critică necruțător volumul din 1940, închinat imaginarului), alege să definească noțiunea de schemă drept: ... o generalizare dinamică și afectivă a imaginii, ea constituie factivitatea și non-substantivitatea generală a imaginarului. (52) Schema ar corespunde gesturilor "senzo-motricității"; ea determină marile arhetipuri, care la rândul lor se sprijină pe simboluri. Aș adapta însă aici definiția lui Durand astfel: schema
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
afectivă a imaginii, ea constituie factivitatea și non-substantivitatea generală a imaginarului. (52) Schema ar corespunde gesturilor "senzo-motricității"; ea determină marile arhetipuri, care la rândul lor se sprijină pe simboluri. Aș adapta însă aici definiția lui Durand astfel: schema este o generalizare dinamică și logico-simbolică a imaginarului în ansamblul său și a oricărui mod de a proiecta imaginativ. Ea alcătuiește nu doar "canavaua imaginației", ci și a imaginarului. Nu o consider doar un reflex colectiv inconștient, non-rațional, nici doar un simbol funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
originară) îl face să fie nimic și, astfel, îl apropie de condiția de fenomen, care poate fi atinsă numai în măsura în care conștiința însăși "se face" pe sine nimic, adică de-o seamă cu "obiectul" său. Nu este vorba însă despre o generalizare a nimicnicirii, ci mai degrabă despre un început de fenomenologizare, act care presupune, dar nu oricum, ci originar, o reflexivitate: conștiința, conducând datul către condiția nimicului, în sensul de a-i spori putința lui de a fi fenomen, se pune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vizând elemente, aspecte etc. ale activității de cunoaștere. Obiectul cunoașterii veritabile nu poate fi decât ființa (ceea-ce-este); deși ființa nu apare întotdeauna în sine însăși, ci, așa cum o va gândi Aristotel mai târziu, ca o "generalitate fără gen" (nerezultată prin "generalizare"), ceva ce ar corespunde a priori-ului originar în sens fenomenologic). Garanția adevărului este dată de calea bună a cunoașterii; calea adevărului, susținea Parmenide, este aceea care duce către ființă. Numai că nu este vorba aici, la Eleat, despre ființa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chiar de către Aristotel; dacă nu cumva și mai devreme, ținând seama, spre exemplu, de interesul lui Socrate și al lui Platon, dar și al sofiștilor, al stoicilor din prima generație, pentru anumite operații logice, cum ar fi definiția, diviziunea, clasificarea, generalizarea inductivă, deducția, analogia, dialectica etc. Totuși, Aristotel nu ne-a predat o "teorie" a formelor gândirii, ci mai degrabă trei teorii, câte una pentru fiecare formă a gândirii. De altminteri, compoziția Organon-ului, chiar dacă a fost stabilită la distanță apreciabilă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formula, în cadrul proiectului logicii-organon, sunt legate intim de aceste diferențe; precum și de ideea unei gândiri care se gândește pe sine, idee care întemeiează și justifică diferențele amintite. Dacă principiile sunt prinse prin intelectul intuitiv, operațiile anterioare percepția, amintirea și experiența (generalizarea) își au rostul numai în această mișcare către principiu. Fără acesta, ele nu ar avea nici o semnificație cognitivă. Și-o capătă pe aceasta doar așezate astfel, într-o asemenea ordine; iar ceea ce este valabil pentru principii, va fi valabil și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]