4,128 matches
-
mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul respectiv. Parcă văd și acum privirile școlarilor rămași cu lacrimi în ochi! Sosesc acasă îngândurat, ceva mai devreme, soția observă norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig în casă și chiar în inimile noastre! I-am spus soției să fie încrezătoare că totul va fi bine până la urmă. În acea noapte a despărțirii noastre, aproape că n-am dormit. Spre dimineață plec neîntârziat la datorie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Paștele îl vom face împreună. Un ordin ne pune imediat în mișcare spre... Răsărit. Telegrafiez pentru a-i cere să rămână pe loc, ea vine totuși la Tiraspol, însă eu eram în marș spre necunoscut... Sfârșit de martie și un ger ce venea din Siberia. În drumul nostru spre răsărit trecem pe lângă localitățile Dalnik și Vacarjani în care vedeam pentru prima oară imense cimitire pe hectare întregi, cu mii și mii de oameni căzuți pentru cucerirea Odessei. N-am văzut cimitire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Odessei. N-am văzut cimitire germane. În drumul nostru și în inimile și sufletele noastre numai de o asemenea priveliște nu aveam nevoie! Și iată-ne în dimineața de 1 aprilie 1942, înainte de răsăritul soarelui că intrăm în acest oraș. Ger rusesc. Discul soarelui începe să se ivească urcând încet pe un orizont vast de un roșu aprins, care nu ne prevestea nimic bun pentru oameni ca noi! Toată ziua ne-a trebuit ca să ieșim seara la bariera de răsărit a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
era așa de grozavă! La sfârșitul lui ianuarie 1943 sunt trimis în concediu. În situația de război, concediile ostașilor se dădeau din șase în șase luni, rotația funcționa ca regulă generală. Ajung la Buzău pe o vreme de seară, cu ger și promoroacă geroasă... În casa socrului meu, cu negrăită bucurie de mamă, cu o lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Basarabia, doar cu armamentul ușor ce-l aveau asupra lor însă toată avuția țării rămăsese dincolo în mlaștinile de la Iaska. Doar câteva zile de răgaz și intrăm într-un nou dispozitiv de apărare pe Nistru. Vremea se mai îmbunătățise, dar gerul persista. La vremuri grele și natura se răzvrătește împotriva bietului om, care, în final, nu este decât o mică piesă al unui uriaș angrenaj ce macină și distruge totul în jurul său!... În Duminica Floriilor mă întâlnesc cu cumnatul meu - aflat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
impresii. Deși eram în ianuarie, în plină iarnă, aici e cu totul altfel, nu ca la noi. Clima Franței este marcată favorabil de apele Mediteranei și ale Atlanticului, aici e puțină zăpadă, uneori chiar lipsește total și nici pomeneală de gerul nostru. De aceea în Franța pajiștile rămân verzi tot timpul, iar vitele pasc iarbă în februarie ca vara la noi. Marea deosebire e că în Franța pajiștile cu ierburi suculente rămân verzi și iarna, în vreme ce la noi pajiștile sunt pârjolite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în locașurile alea de tragere, pe pământul gol. Am stat până dimineață, la ora opt, în dispozitiv. De seara de la opt până dimineață la opt. Momentul critic a fost de pe la ora cinci și jumătate, când s-a făcut frig, și gerul ăla de dimineață, că era totuși iarnă, m-a trimis într-o stare de somnolență. Aveam numai imagini de acasă. M. M.: Ațipeați un pic, închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și cum a-i picta un tablou pentru a imita realitatea, lucru care nu-ți trezește nici o emoție. De altfel până acum emoții puternice n-am trăit. Poate și pentru că este iarnă. Avem stări dar emoții nu. Afară este un ger cumplit și tocmai remarcam că pentru experiența noastră, această excursie este prima făcută în toiul frigurilor. Aș vrea să văd mai multe locuri din capitală dar se pare că va fi imposibil din cauza temperaturii scăzute și a distanțelor imense. Zona
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o așezare minunată, tipic americană, cu case din piatră și cărămidă, probabil cu o pătură de locuitori mai înstărită. Deși pustiu peste tot, peisajul ne-a bine dispus și înveselit. Azi a fost o zi mai grea în sensul că gerul și vântul de dimineață m-a cam pălit. Mergând cu Dana în D. C. Când ea începe serviciul nimic nu este deschis și noi trebuie să hoinărim printr-un oraș pustiu și ostil (senzațiile se amplifică și din cauza vremii aspre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
10 $ și te pomenești că pe bon este trecut cu 12 $. Aici am stat sorbind băutura care n-avea altă calitate decât că era fierbinte și... a, da!... că ne-a înlesnit abordarea unei toalete care era imperios necesară din cauza gerului care ne-a doborât. Aici am făcut un plan de bătaie. Liviu dorea să mai meargă odată la muzeul de artă. În cele din urmă am descoperit că în preajmă mai sunt 5-6 muzee mai mari sau mai mici care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și viață pre viață călcând, o presupune Teatrul în general și traiul cu el, în special. Ce rămâne de fapt după moartea unui actor? Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și fono-fragmente derutante, amintiri care împovărează cu dulceața lor fumegoasă sufletele celor ce le poartă, toate nefiind altceva decât camuflajul peticit al ABSENȚEI. După moartea unui actor nu rămâne decât absența lui de muritor. Și arar rămâne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de perechi de pantofi, toți pentru piciorul stâng (nu-i glumă, s-a întâmplat!), dar chinezii de obicei erau serioși și ne dădeau doar mărfuri de bună calitate. La sosire la Constanța camioanele aveau "apă în radiatoare", a dat un ger năprasnic și toate radiatoarele au plesnit. La destinație, chinezii au sesizat, spre surprinderea lor, starea mașinilor și cum chiar în acele zile se afla la Beijing ministrul comerțului exterior din România, însoțit de un grup de directori de întreprinderi, printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aproape 7 ani în Uruguay și, retrospectiv gândind, am multe elemente "pozitive" de luat în calcul din această perioadă, unul din acestea fiind faptul că am reușit "să păcălesc" de 7 ori iarna românească. Am plecat de la București pe un ger năpraznic, cu troiene de zăpadă și gheață peste tot. Duceam cu noi, în afară de obiectele personale, două colete mari cu tot felul de expoziții pe care reușisem să le capăt de la prietenii mei din Ministerul Culturii, Ministerul Turismului, Fundația Culturală Română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dimineață cu două mașini și, ajunși la aeroport, cu cele două ore reglementare înainte de decolare, aveam să aflăm că avionul Air France, cu care urma să călătorim până la Paris, nu decolase încă din Franța din cauza "condițiilor de pe aeroport" respectiv tot ger și tot gheață. Aveam să decolăm de la București cu o întârziere de 2 ore, dar asta nu mai avea nici o importanță. De la "Charles de Gaulle" ne-am continuat călătoria tot cu Air France, respectiv, cu un Jumbo 747, care, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Își jelește fiul, mereu Își jelește fiul și totuși zâmbește În lumina soarelui. În exportul de portocale exist) o competiție cu ț)rile din nordul Africii și cu Spania. Noi suntem niște idealiști, dar, cănd citim c) a dat vreun ger În Spania, ne bucur)m al dracului, spune John. Aici totul a fost deșert. A trebuit s) se aduc) p)mânt care s) fie apoi amestecat cu nisip. S-a s)pat și s-a muncit mulți ani pentru a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă. Voluminoasa blană de urs care o acoperea până la talie era prinsă În două colțuri, prin niște inele, de cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o distracție de societate În ultimii ani dinaintea Primului Război Mondial; iar mai târziu, În exil, și-l imagina (la fel de uimită și de deznădăjduită, ca atunci când și-l amintea pe bătrânul Dmitri) pe șoferul Pirogov, care părea s-o aștepte Încă În gerul necruțător al unei nopți nesfârșite, deși, În ceea ce-l privea, veghea Îi era probabil de mult timp Îndulcită de un ceai cu rom Într-o bucătărie primitoare. Una dintre cele mai mari plăceri ale ei pe timpul verii era jocul tipic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fantome ce Însoțesc navele În apele polare pe care le-au descris exploratorii. Și să nu uităm luna - căci precis trebuie să fi fost lună, lună plină, acel disc incredibil de clar care se potrivește atât de bine cu aprigele geruri rusești. Deci iat-o făcându-și loc prin grămada de mici nori rotunzi, pe care o tivește cu o irizare discretă; și, pe măsură ce se Înalță, dă luciu cărărilor bătute de sănii pe drum, unde fiecare morman sclipitor de zăpadă este
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de mărginiții sovietici). Era stăpânit de dorința de a excela În toate. Într-o seară de iarnă, pentru că nu-și făcuse tema și prefera să facă o pneumonie decât să se facă de râs la tablă, s-a expus unui ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era Încă sănătos tun și Întâmplător
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a face loc, ca să zicem așa, imensului pom de Crăciun care atingea cu steaua lui tavanul verde-pal al frumosului nostru salon - și o săptămână de vacanță de Paști, În timpul căreia micul dejun era Înveselit de ouă Încondeiate. Întrucât zăpada și gerul țineau din octombrie până În aprilie, nu e de mirare că tonalitatea amintirilor mele din școală este hibernală. Când Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan tace. Pășește alene. Gerul de peste noapte făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând Suceava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răzbunări -, frumos încuiat și așezat la locul lui, pe care cel mai disponibil dintre ei în acel moment pentru această treabă (mare), orientat și dirijat cu precizie de ceilalți și-a depus conținutul consistent și abundent. Și cum era un ger de crăpau pietrele... Întorcându-se de la școală peste câteva ceasuri, autorii isprăvii l-au putut vedea - cu ce satisfacție, nu mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre latrine” (Salvador Dali, Jurnalul unui geniu, Edit. Humanitas, 1994, pp. 58, 63-64); „Defecația. Da, numai că eliminarea materiilor fecale nu e o treabă simplă pentru un pălmaș ajuns la limita rezistenței. A-și încheia nasturii la pantaloni pe un ger de cincizeci de grade sub zero e ceva peste puterile lui; e drept că terminatul (deținut, condamnat, potrivit articolului 58, de înspăimântătoare amintire, pe termen lung și folosit la muncile cele mai istovitoare n.n. V.Cr.) are scaun o dată la cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
râneam la grajd, îi duceam apă cu căldările, săpam în grădină, iar când „făcea” lecții cu noi, se inerva și ne bătea cu nuiaua. Cu el am făcu clasele a doua și a treia. Când viscolul era prea aspru și gerul prea cumplit absentam. Iarna și dimineața când mergeam la școală, și seara când ne întorceam acasă, era întuneric, încât de frica lupilor, ne însoțea, dimineața unul din părinți, iar seara ne ieșea în cale altul dintre părinții noștri. Pentru clasa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
David pe piept. Mă privesc în oglindă uneori ca să-l „readuc” pe Bruno din adânc, ochii lui să întâlnească ochii mei, ai lui, poate, dintr-o reîncarnare fie ea numai imaginară. E frig în toate camerele, am vărsat sânge. Din cauza gerului și a tensiunii nervoase? Poate și din cauza terorii de la Stockholm - oamenii sunt vânați în plină stradă, mai ales străinii. Chiar și Boni (Herlin) spune deodată că străinii au fost primiți aici din milă. Văd rasismul ascuns, izbucnit din cauza frustrării lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]