KorAP: Find »[drukola/base=gusta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...150 151 152 ...241 >

6,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

de țară? Sau își urmează doar un instinct - acela de a fi un om mai important decât restul? Trupul neted, carnea aurie. El e un zeu dezbrăcat care nu cunoaște rușinea. Nu mă pot abține să nu-l gust. Îl gust împreună cu mâncarea pe care i-am pregătit-o, lângă hainele sale murdare. Îmi desfac nasturii de la bluză. Simt nevoia imperioasă de a-l hrăni. El deschide gura, ca un prunc. Zâmbește dulce. Îl ating ușor în timp ce-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
de zile. Stau de vorbă în timpul mesei. Ea e umilă, îl roagă să-i dea sfaturi. Păi, cunoștințele mele despre lume nu sunt mai bune ca ale tale, vine replica lui. Doar că eu sunt mai în vârstă și am gustat mai multă sare. Ai încercat la trupa de operă de aici? Yenanul are o grămadă de amatori de operă. Șefii din partid sunt fani ai operei. Vreau să încerc, dar șefa mea de pluton nu vrea să-mi dea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
întreabă ea, curioasă. Cartierul Luwan, lângă șoseaua Cima. Strada cu case din cărămidă roșie și uși arcuite negre? Exact. Pe strada aia se vând niște ouă fierte în ceai excelente. Ei bine, eram prea sărac ca să-mi permit să le gust. Ce provincie ați reprezentat la congres? Hunan. Ați avut și vreo slujbă, în afară de munca de partid? Am lucrat într-o spălătorie, la Fu-xin’s. La o spălătorie? râde ea. Ce interesant! Partea grea a muncii mele nu o constituia spălatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
uită la propria-i umbră aruncată de lumina strălucitoare a lunii. Auzi ceva nopțile? își drege ea vocea. Păi,... ăăă... un pic. Ce? Z... Zgomote. Deodată, i se face milă de el. Bărbatul care niciodată în viața lui nu a gustat din dulceața unei femei. Nu este permis. Așa e regula - soldații sunt călugări în templul lui Mao. Ce fel de zgomote? întreabă ea, aproape tachinându-l. Ca sunetul scos de o bufniță? Un șoarece de câmp? Sau vânt? Tânărului i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
50, Kang Sheng este mentorul meu. Suntem, unul pentru altul, bastonul cu care ne ridicăm de jos, mergem și ajungem în vârf. Nu ne putem descurca unul fără celălalt. Facem târguri. Eu nu sunt Zi-zhen și nu sunt masochistă. Am gustat din viață și vreau mai mult. Mao mă dezamăgește în continuare. Vrea ca eu să-i conduc gospodăria imperială și se așteaptă să fiu fericită. Însă el a fost cel care mi-a oferit rolul principal feminin, din capul locului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
prietenului său, vicepremierul Deng Xiaoping. În vreme ce pe Liu Mao l-a considerat mereu un rival, pe Deng îl consideră un talent valoros. Odată, Mao a zis că „sticluța” lui Deng e plină cu lucruri uimitoare. Educat în Franța, Deng a gustat din capitalism și i-a plăcut la nebunie. Vorbește puțin, dar face multe. El e de partea vicepremierului Liu în sprijinirea programelor capitaliste. Pe 5 februarie, într-o zi geroasă, el și Liu hotărăsc să țină o ședință a Biroului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

îi servește prea bine interesele! La urma urmei, dintre toți subalternii, Diavolul își face cel mai bine treaba! Desigur, cu tot riscul pe care-l presupune job-ul lui! La vremea aceea, însè, în rai, atunci când Adam și Eva au gustat din pomul oprit, Tatèl Ceresc a fost obligat sè ia o decizie cumplitè! Nu i-a fost ușor! Descoperind binele și rèul, Adam și Eva ar fi devenit asemeni lui Dumnezeu, egalul lui, în plus, sexul i-ar fi atras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
de dragoste, formè de gheațè care se alungește senzual pe țeavă ce se înalțè din podea pe lângè perete, despre aceastè stalactitè în formè de femeie n-am sè-i spun nimic lui Virgil, el e prea indispus acum că sè guste rafinamentul artistic al naturii, De jos, de la fete, se aude sporovèialè veselè și muzicè, Oricâtè bunèvoințè aș avea, îmi dau seama cè nu-i sunt aici de prea de mare folos lui Virgil, de aceea îi propun sè cobor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

privirea spre tine, Își toarnă doar unul altuia, În pahar, vin, apă. Și tu, care ai făcut atâta drum până aici, atâtea nopți chinuite ai alergat prin trenuri pline de controlori și soldați, tu ești prea obosit ca să le mai guști gluma. Și, dacă ei nu pricep, atunci măcar ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

tonul și expresivitatea gesturilor, folosirea inteligentă și provocatoare a pauzelor pe fondul banal, cu totul convențional al conversației. Avertizată de o ușoară clătinare a draperiei, femeia deveni conștientă că era observată. Își turnă un strop de lichior într-un pahar, gustă o picătură și, dacă în alte condiții s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum aroma dulce-amară îi reaminti doar gustul riscului. Pipăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
încrederea în monarhie. Cred că acum ar fi potrivit să bem un pahar cu vin. Sau o cafea, desigur. Prințul refuză din nou. Pictorul schimbă o privire rapidă cu D’Autrey și acesta interveni: ― Ar fi păcat, Alteță, să nu gustați măcar cafeaua. Sunt în măsură să vă asigur că nu o veți uita niciodată. O aromă divină, o savoare... Prințul îi ignoră insistența și ricoșă spre un alt subiect: ― N-am înțeles prea bine cu ce vă ocupați, monsieur... ― D

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
alergă în jos, pe scări. Tot așa alerga și în copilărie, când tatăl ei, boierul Dudescu, o striga din curte: „Hai, fata tatei, vino degrabă, că se sting focurile!”. Era un obicei. În zorii zilei de 9 martie, înainte de a gusta din mucenicii pregătiți pentru pomenirea celor patruzeci de martiri creștini din Sevastia, săreau toți ai casei peste focuri. Din păcate, copilăria ei durase puțin. Rămăsese orfană, se măritase cu Alecu și, cât timp fusese împreună cu soțul ei, aproape că uitase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
de acest obicei. El nu-i împărtășea bucuria primenirii de la începutul primăverii. O găsea păgână și barbară. Nu-i făcea nici o plăcere să se scoale cu noaptea în cap pentru un efort fizic atât de ignobil. Nici mucenicii nu-i gusta. Miroseau a mort. Ca și coliva. Ambele îl făceau să se gândească la propria lui moarte, la propria lui descompunere. Din aceleași motive, nici măcar mormintele strămoșilor din cimitir nu le vizita. În privința asta, clucereasa Elenca se deosebea fundamental de Alecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
în termeni fermi. Voi trimite curierul chiar mâine, în zori. Funcționarii ăștia! Trebuie să tremure pentru posturile lor. Altminteri nu-și mai fac treaba ca lumea. Da, da! Voi reclama chiar în noaptea asta. Femeia îl privea ușor dezamăgită. Tocmai gustase din vin și constatase că cineva mersese mult prea departe cu zgârcenia. Sau cu generozitatea. Ai, ai! Botezase vinul cu apă din belșug. ― Excelență, mai am încă o noutate. Sau chiar două. Ledoulx își reveni, cu totul mirat că putuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
bine în cap că încă mai sunt general. Încă mai sunt general, soldat! Ai înțeles? Ivan își pocni cizmele și salută militărește. ― Să trăiți, am înțeles! Înșfăcă tava și se grăbi să dispară. Abia acolo, afară, respiră adânc și-și gustă mica lui victorie. Tava era neatinsă. Va putea împărți toate bunătățile alea împreună cu libovnica lui. A dat răsfățul peste tine, Ivane, în dimineața asta! Kutuzov apucă sticla de votcă și o duse direct la gură. Un șarpe de foc i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
zeci de sticle deodată, marcând începutul banchetului. Turnuri întregi de pahare pieriră, ca să înflorească în minunate fântâni de spumă și lumină curgătoare. Marele dragoman al Înaltei Porți, Dimitrie Moruzi, trecu ceva mai târziu, ca din întâmplare, prin salonul dineului oficial. Gustă din specialitățile franțuzești. Dar fără chef. Îl înconjura un cerc de răceală, chiar dacă spiritele se încinseseră. Își mușca buzele și cerceta neliniștit fețele celor din jur. Era din ce în ce mai nesigur, deși căuta tot felul de argumente menite să-i redea încrederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

că se mutase satul În harbuzărie. Încercăm să ne vedem de drum, spre sat - ți-ai găsit! Unii alergau În urma noastră, alții ne ieșeau Înainte, la șosea - ca să ne taie drumul... Că nu se face să trecem așa, fără să gustăm din roadele pământului și din munca lor; să Încercăm, să vedem, să le cinstim truda: harbujii... Gustăm noi o felie, două, trei, la Început ne-a prins bine, că ne era cald, ne era sete - numai că nu se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Unii alergau În urma noastră, alții ne ieșeau Înainte, la șosea - ca să ne taie drumul... Că nu se face să trecem așa, fără să gustăm din roadele pământului și din munca lor; să Încercăm, să vedem, să le cinstim truda: harbujii... Gustăm noi o felie, două, trei, la Început ne-a prins bine, că ne era cald, ne era sete - numai că nu se făcea să guști de la Gheorghe și să nu-i cinstești pe Gavrilă, pe Vasile, pe Dumitru... Mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
roadele pământului și din munca lor; să Încercăm, să vedem, să le cinstim truda: harbujii... Gustăm noi o felie, două, trei, la Început ne-a prins bine, că ne era cald, ne era sete - numai că nu se făcea să guști de la Gheorghe și să nu-i cinstești pe Gavrilă, pe Vasile, pe Dumitru... Mai ales că, auzind ei că o să le venim Învățători În sat... Basarabenii noștri, ei Își zic: primitori, bucuroși de oaspeți, dar uneori zău că-ți vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ei... nelămuriți rămân - credeau ei, credeau și ceilalți, Învățătorii satelor: las-că vin ei, Americanii, or să pună la loc nelalocul... Însă toate astea aveau să se Întâmple Într-un viitor de neimaginat (necum de apucat) până și de Basarabenii care gustaseră din el, sau gustau, În continuare, precum tata, pe-acolo pe unde era, dacă mai era. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Cu peștii e ca și cu parașutele: situația mea de oarecum privilegiat (ca băiat al domțătorilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ei, credeau și ceilalți, Învățătorii satelor: las-că vin ei, Americanii, or să pună la loc nelalocul... Însă toate astea aveau să se Întâmple Într-un viitor de neimaginat (necum de apucat) până și de Basarabenii care gustaseră din el, sau gustau, În continuare, precum tata, pe-acolo pe unde era, dacă mai era. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Cu peștii e ca și cu parașutele: situația mea de oarecum privilegiat (ca băiat al domțătorilor) mă exclude din categoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
dac-am fi fost pe uscat: floare mușcătoare, fructă abia ructă - cu, deasupra sufletelor noastre, șteapul roșaprins și viu ca via, atât că limba asta nu rostește cuvinte auzibile. Floarea Darurilor. N-am pătruns acest dar floresc, dar l-am gustat: Poama Raiului. Din calidor văd bine tot ce au fetele mele. Din calidor se vede mai bine decât văzusem cu ochiul trupului. În calidor, nimeni nu-mi zice să mă uit În sus, că nu se cade, că nu știu ce, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Așa-i, Moș Iacob, cum zici, zice tata. La Întoarcere - dar la reducere: Nu-i așa cum zici, Moș Iacob! Mă tem că, de data asta n-o să mai fim oameni - nici ei, nici noi. Matale-i cunoști pe Moscali, ai gustat oleacă și din Sovietici - dar nu destul. Și-i cunoști numai În retragere - ce-a fost pe-aici, În ’41, c-au pus dinamită și-au pus foc, de-au ars Chișinăul și Orheiul și târgurile toate..., floare la ureche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră din cauza tuturor lucrurilor din care gustase. Colțurile sariului îi erau legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]