3,832 matches
-
markgraf de Luzacia și regent în Meissen. Frederic era fiul markgrafului Dietrich de Landsberg. Când acesta a murit în 1285, Frederic și frații săi au împărațit moștenirea, iar el a primit landgrafatul de Landsberg. Când a murit și Henric cel Ilustru, markgraf de Meissen în 1288, Frederic a preluat și marca de Luzacia. Cu toate acestea, fiii lui Henric, Albert al II-lea, Frederic cel Mușcat și Dietrich al IV-lea și-au disputat această moștenire. În 1289, a cumpărat o
Frederic Tuta () [Corola-website/Science/328561_a_329890]
-
Înțelept sau cel Gras) (n. 1242 - d. 8 februarie 1285, pe drumul de întoarcere din Polonia), membru al casei de Wettin, a fost markgraf de Landsberg din 1265. Dietrich a fost cel de al doilea fiu al markgrafului Henric cel Ilustru de Meissen cu Constanța de Babenberg. În 1261, tatăl său a desprins Marca de Landsberg din propriul său teritoriu. În 1265, Henric al III-lea a transferat Landsberg, inclusiv Osterland pe numele lui Dietrich, creând astfel o ramură minoră a
Dietrich de Landsberg () [Corola-website/Science/328562_a_329891]
-
cel Degenerat) (n. 1240 - d. 20 noiembrie 1314, Erfurt), membru al casei de Wettin a fost markgraf de Meissen, landgraf de Thuringia și conte palatin de Saxonia. Albert a fost fiul cel mare al markgrafului Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen cu prima sa soție, Constanța de Babenberg. În 1265, tatăl său a conferit landgrafatul de Thuringia și palatinatul lui Albert, iar Marca de Landsberg din Osterland fratelui său mai mic, Dietrich. Henric al III-lea a păstrat pentru
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
toate acestea, el a reușit să scape după un an și a continuat războiul alături de Diezmann. În acest răstimp, în 1284, unchiul lor Dietrich de Landsberg a murit, iar patru ani mai târziu, în 1288, a murit și Henric cel Ilustru, tatăl lui Albert. Aceste decese au amplificat și mai mult disputele din interiorul familiei. Ca urmare a morții tatălui său, Albert a devenit și markgraf de Meissen, în vreme ce nepotul său de frate Frederic Tuta - fiul lui Dietrich de Landsberg - a
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
a murit la naștere. Istoricii acceptă în general această din urmă dată. La puțină vreme după naștere, în 1242, Margareta a fost promisă spre căsătorie lui Albert "cel Degenerat", fiul cel mare și moștenitorul markgrafului Henric al III-lea "cel Ilustru" de Meissen. Căsătoria a avut loc în iunie 1255, mireasa primind Pleissnerland (orașele Altenburg, Zwickau, Chemnitz și Leisnig) ca zestre. Cuplul s-a stabilit la rezidența din Eckartsberga, iar ulterior s-a mutat la Wartburg, unde Margareta a dat naștere
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
Beatrice (n. 1225-d. 1288), fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant. Toate cele trei căsătorii au fost lipsite de urmași. După moartea lui Henric Rașpe fără moștenitori, împăratul a acordat Thuringia că feud lui Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen, fiul surorii lui Henric, Jutta.
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
și autoarea de literatură pentru copii Francisca Stoenescu. În pictura sa, printr-o tematică bogată ancorată prin rădăcini adânci în operele înaintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi a probat cu argumente incontestabile, a fi un adept al picturii clasice. Asemenea iluștrilor săi înaintași Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi a reușit să integreze prin acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
al revistei în anul 1972. Tot în acea perioadă a cunoscut și s-a împrietenit cu cei ce erau sau aveau să devină personalități marcante ale culturii române. I-a cunoscut pe maeștrii Dumitru Ghiață, Lucian Grigorescu, Henry Catargi, pe iluștrii critici de artă Eugen Schileru, Argintescu Amza, Radu Ionescu și pe marele profesor și istoric al artei George Oprescu cu care era vecin pe b-dul Republicii. Frecventând Cenaclul literar de la Universitate și de la Casa Scriitorilor a asistat la debutul lui
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
îndemânare fără derapaje țipătoare, pictorul întrebuințând abilități deosebite în dispunerea fiecărei culori acolo unde-i este locul și într-o bună vecinătate cu celelalte. Totul se conjugă în final într-un izvor de lumină plină de vrajă și mister. Asemenea iluștrilor săi înaintași Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi a reușit să integreze prin acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
vehiculele mai grele ca aerul". Împreună cu Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle, Ponton d'Amécourt avea să fondeze "Societatea de încurajare a locomoției aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul", al cărei cenzor a fost Verne și care aduna multe nume ilustre, printre care Victor Hugo. Manifestul ei a fost publicat în ziarul "La Presse" pe 31 iulie 1863. Societatea avea să fondeze ulterior revista "L'Aéronaute" , care a apărut până în 1910 Acest roman a apărut în 1864 în volum in-12, fără
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Scriitorilor din România, filiala Bacău și cetățean de onoare al localității natale (Priponești). Versurile din placheta "Spălător de cadavre” sunt interogații lirice generate de derapajele condiției umane actuale. În "La balamuc,birjar!”, scriitorul divaghează umoristic diverse citate ale unor personalități ilustre. Aceasta este una dintre cele mai vaste lucrări ale scriitorului, si este o enciclopedie a personalităților care s-au născut în zona Tecuci.
Vasile Ghica () [Corola-website/Science/329417_a_330746]
-
sa pe care nu o va mai vedea niciodată. Din Bagdad, Al-Mutanabbi s-a mutat în pentru doi ani în Siria, unde era mult mai bine pentru viitorul poet. În Latakia, unde s-a aflat sub patronajul familiei Tanukhis - o ilustră familie de literați, judecători și transmițători ai mesajelor profetice - al-Mutanabbi a compus mai multe poeme prin intermediul cărora își exprimă mândria de a avea origini în sudul Arabiei. În această perioadă, creațiile lui Al-Mutanabbi relevă pe de o parte capacitatea sa
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
cu Erik Lange, cu care are un fiu care studiază în Germania. După moartea celui de-al doilea soț, se întoarce din această țară și revine în Danemarca. Aici își continuă cercetările în domeniul chimiei și al genealogiei unor persoane ilustre.
Sophie Brahe () [Corola-website/Science/335537_a_336866]
-
conducători, unul dintre cei cărora le-a dat sfaturi fiindYazid Amr, guvernatorul Irak-ului în timpul lui Marwan ibn Muhammad, care a fost ultimul calif omeiad. Abu Hanifa a stat 5 sau 6 ani la Mecca. Acesta este considerat unul dintre iluștri Tabi`un (succesor), anumite surse relatând faptul că Abu Hanifa a cunoscut cel puțin patru dintre însoțitorii Profetului, printre care și pe Anas Malik. Acest aspect, a oferit o distincție activităților sale scolastice, bucurându-se de aprecierea celor pioși. Apelativul
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
Succesor legitimus Regni Transalpinae”". În 1566 Nicolae Basarab cerea împăratului Maximilian al II-lea să-i recunoască printr-o diplomă drepturile sale la stăpânirea Țării Românești și calitatea, dovedită "„cu multe scrisori de mărturie”", de fiu și urmaș al "„prea ilustrului Barbu Basarab (Barbuli Bassarabae), odinioară principe al Țării Românești, fiul prea ilustrului Neagoe Basarab (Nagorae Bassarabae) altă dată principe al aceleiași Țări Românești, domnie care în prezent este ocupată de Petru Voevod”". Lui Nicolae Basarab i se vor elibera astfel
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
II-lea să-i recunoască printr-o diplomă drepturile sale la stăpânirea Țării Românești și calitatea, dovedită "„cu multe scrisori de mărturie”", de fiu și urmaș al "„prea ilustrului Barbu Basarab (Barbuli Bassarabae), odinioară principe al Țării Românești, fiul prea ilustrului Neagoe Basarab (Nagorae Bassarabae) altă dată principe al aceleiași Țări Românești, domnie care în prezent este ocupată de Petru Voevod”". Lui Nicolae Basarab i se vor elibera astfel de diplome de papa, de împăratul Maximilian și de alți suverani. În
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
decât în 1991. După decembrie 1989, scrie numai pentru sertar, din lipsă de sponsori pentru cărțile sale. Revistele unde mai publicase îi refuză articolele, numele său fiind trecut pe o listă neagră alcătuită de Andrei Pleșu, capul de listă fiind ilustrul iluminist român Edgar Papu. Abia în 2003 îi este publicat în revista electronică Asymetria din Paris, coordonată de scriitorul și criticul literar Dan Culcer, primul text post-revoluționar, intitulat Ideologia Școlilor Centrale.
Adrian Năstase dă o veste cumplită: Au apărut știri despre moartea lui by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101299_a_102591]
-
Participarea dlui Emil Rusu la lucrările Organizației Mondiale a Viei și Vinului întotdeauna a fost un prileg de a se întîlni cu colegii oenologi din diferite țări, dar și pentru a face cunoștință cu tinerii experți. Este destul de bogată paletă iluștrilor savanți francezi, cu care dl Emil Rusu a avut fericită ocazie să colaboreze pe parcursul a multor ani. Printre savanții francezi figurează nume notorii, cum ar fi J. Riberau-Gayon, M. Flanzy, M. Bourzeix, P. Sudraud, Lafon-Lufourcad etc. Cozub Gheorghe, Rusu Emil
Emil Rusu () [Corola-website/Science/337459_a_338788]
-
lui Nicolae Iorga, încă din perioada interbelică, deși familia Iorga a locuit aici în calitate de chiriași între anii 1876 - 1880. Casa memorială „Nicolae Iorga” este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieții sale, diplome de Dr. Honoris Causa primite din partea unor celebre instituții de învățământ din Europa (Sorbona, Cambridge, Roma) și un mare număr de
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
trăit o parte a vieții în acest edificiu. Compozitorul Paul Constantinescu este unul din fiii de onoare ai municipiului Ploiești. Muzeul memorial ce-i poartă numele, prezintă în spațiul expozițional permanent, o seamă de documente inedite despre viața și activitatea ilustrului muzician, grupate în cele șapte secțiuni: muzică simfonică, muzică de operă, muzică vocal - simfonică, muzică de cameră, corală, pentru voce și pian și muzică de film. Publicul vizitator poate cunoaște direct, o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
Paști”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră, ultima creație din prestigioasa sa operă muzicală. În penultimele săli sunt expuse, în premieră absolută pentru publicul ploieștean și nu numai, o seamă de lucrări de reală valoare artistică semnate de ilustrul compozitor în domeniul desenului și caricaturii, piese de mobilier din patrimoniul familiei muzicianului documente inedite privind prodigioasa activitate didactică, timp de aproape trei decenii, în învățământul muzical universitar și prezența sa în concertul culturii muzicale universale. Ultima sală reconstituie, într-
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
s-au realizat lucrări de reparații interioare și exterioare, iar zona sa de protecție a fost special amenajată. Cu acest prilej, în ziua de 20 decembrie 2001- zi în care se împlineau 38 de ani de la trecerea în eternitate a ilustrului muzician-, s-a dezvelit un bust monumental în bronz, operă a sculptorului George Dumitru, membru U.A.P. din România. Pentru punerea în valoare a operei compozitorului, muzeul organizează anual între 30 si 40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la
Muzeul Memorial „Paul Constantinescu” () [Corola-website/Science/331370_a_332699]
-
române și prefect al județului Constanța. Tradițiunea familii zice că un Dunca, venit din munți, de peste mare, vorbind o limbă de tot străină, ar fi imigrat în Marmația cu multe secole înainte, unde s-a căsătorit cu o română de ilustru neam. În secolul al XVII-lea coborâtorii acestui Dunca primiră titlul de nobili cu predicatul "de Sajó, Butfalva și Birfalva" și întinse moșii donatarii. Ion, bunicul lui Iuliu, a fost preot greco-catolic la Orșova din comitatul Mureș-Turda. El s-a
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
epoca noastră de politicianism acut și noroc mai ales că astronomia nu prea e o știință eminamente națională, căci altfel, la o nouă nomenclatură lunară, în loc de panteon de savanți, Luna, săraca, ar deveni panteon al marilor noștri bărbați electorali și iluștrii șefi de partide. Apoi, cum probabil că o dată cu primenirea partidului de la putere s-ar schimba și nomenclatura decretată de opoziția infamă, așa cum se procedează cu botezarea străzilor bucureștene, studiul cartografiei lunare ar prezenta reale dificultăți pentru amatorii selenografi”". Este scoasă
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
o familie de mici boieri buzoieni, înrudiți cu Constantin Sărățeanu, membru al Regenței de la sfârșitul anilor ’20. Take Ionescu și Adina Olmazu nu au avut copii, dar există surse conform cărora actorul Mircea Șeptilici ar fi fost fiul natural al ilustrului politician. După moartea lui Take Ionescu, Adina a devenit doamnă de onoare a Reginei Maria, calitate în care a servit până în anul 1929, când s-a recăsătorit a treia oară. Adina Ionescu a încetat din viață la București în 1975
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]