6,102 matches
-
de cuvânt al Partidul Comunist Nepalez (Maoist), care se așteaptă să joace un rol important în noua republică, a declarat că recrutarea de mercenari este înjositoare pentru poporul nepalez și că va fi interzisă. În Nepal există două batalioane de infanterie ușoară formată din soldați gurkha. Acestea sunt cele mai vechi regimente gurka existente și au fost folosite ca unități de gardă a palatului regelui Nepalului. Batalionul Shree Purano Gorakh a fost primul contingent nepalez care a servit operațiile de menținerea
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
al Doilea Război Mondial, armatele germane, britanice și americane au folosit pe scară largă transportoare blindate pentru trupe. La sfârșitul războiului, armata sovietică a realizat că, dintre toate forțele armate majore ale lumii, era singura care nu avea formațiuni de infanterie mecanizată puternice. Folosirea tancurilor pentru transportul soldaților și lipsa unor transportoare blindate pentru trupe (cu excepția unor semișenilate de fabricație americană împrumutate prin sistemul Lend-Lease) au condus la pierderile mari ale infanteriei sovietice din timpul războiului. Dezvoltarea unui transportor blindat pentru
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
ale lumii, era singura care nu avea formațiuni de infanterie mecanizată puternice. Folosirea tancurilor pentru transportul soldaților și lipsa unor transportoare blindate pentru trupe (cu excepția unor semișenilate de fabricație americană împrumutate prin sistemul Lend-Lease) au condus la pierderile mari ale infanteriei sovietice din timpul războiului. Dezvoltarea unui transportor blindat pentru trupe a avut astfel prioritate. Inginerii sovietici s-au inspirat din semișenilatele germane SdKfz 251 și cele americane M3. Dezvoltarea noului transportor blindat pentru trupe a început în luna noiembrie a
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
Archebuza este o veche armă de foc, predecesoare a muschetei. Folosirea sa a fost extinsă în infanteria europeană a secolelor XV - XVII. În ciuda lungimii sale, distanța de tragere era scurtă (abia ajungea la 50 metri), dar letală, putând perfora armuri. Era ușor de manevrat și a înlocuit în scurtă vreme folosirea arbaletei, care a dispărut din uz
Archebuză () [Corola-website/Science/323902_a_325231]
-
aflate sub comanda generalului Giovanni Battista Castaldo (Johann Baptist Castaldo) au pătruns în Transilvania, ocupând-o timp de cinci ani. Cu asentimentul magistratului, Castaldo a instalat în Cetatea Sibiului la 17 august 1551 o garnizoană formată din 14 companii de infanterie, dotate cu 46 de tunuri și 216 puști de cetate, care au sporit mult capacitatea de apărare a cetății. Nemulțumit de starea fortificațiilor, generalul a dispus construirea de bastioane care să întărească centurile de apărare ale orașului. Arhitectul italian Alessandro
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
împăratul Franz Joseph cât și al bunicului patern, Prințul Leopold al Bavariei. Georg a intrat în armată bavareza că locotenent secund (germană: "Leutnant") cu o zi înainte să împlinească 17 ani, la 1 aprilie 1897; a fost asignat regimentului de infanterie Leib. La 8 februarie 1903, a fost promovat la rangul de prim locotenent (germană: "Oberleutnant") și reasignat regimentului 1 de cavalerie regală "Prințul Karl al Bavariei”. Doi ani mai tarziu, la 27 octombrie 1905, a fost promovat "Rittmeister" iar la
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
al Prusiei, conflictele lui Henric cu "Frederic cel Mare" sunt aproape legendare. În 1740, nu avea decât 14 ani când fratele lui mai mare, Frederic al II-lea al Prusiei, devenit rege, l-a numit colonel al regimentului 35 de infanterie și a participat la războiul silezian. Henric a trăit în umbra fratelui său, Frederic cel Mare, și uneori a criticat strategiile militare ale regelui și politica externă. În 1753 și-a publicat memoriile sub pseudonimul "mareșalul Gessler". La 25 iunie
Prințul Henric al Prusiei (1726-1802) () [Corola-website/Science/323927_a_325256]
-
la Ștefănești, 70 de kilometri nord-vest de Iași. Divizia 1 Blindată era comandată de către generalul de brigadă Ioan Sion, fiind subordonată Armatei 11 germană comandată de către generalul Eugen von Schobert, împreună cu Corpul de Cavalerie român și alte cinci divizii de infanterie. Armata 11 germană și Armatele III și IV române formau Grupul de Armate General „Ion Antonescu”. Divizia 1 Blindată a obținut succese considerabile în timpul Operațiunii München, având un rol cheie în timpul luptelor. Ofensiva peste Prut a diviziei a început pe
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
cheie în timpul luptelor. Ofensiva peste Prut a diviziei a început pe 2 iulie 1941, râul fiind traversat a doua zi prin capul de pod Ștefănești. Divizia 1 Blindată a continuat ofensiva spre Moghilău. În cooperare cu diviziile 22 și 76 infanterie germane, trupele diviziei au contribuit la victoria de la Brânzeni de pe 4 iulie 1941. Aici a avut loc o primă confruntare între tancuri, un pluton de tancuri R-2 fiind atacat de către o duzină de tancuri sovietice. Două tancuri T-28 au
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
dintre 5 și 6 august 1941, Divizia 1 Blindată a fost subordonată Armatei a IV-a, cu misiunea de a cuceri orașul Odesa. Divizia a înaintat de la capul de pod Cârleni-Carantin spre Odesa împreună cu Brigada 7 Mixtă Cavalerie. Unitățile de infanterie ale Armatei Române nu erau însă pregătite să colaboreze eficient cu formațiunile de tancuri. Drept urmare, între 11 și 14 august, în timpul atacului dinspre Bujalik spre Odesa, Regimentul 1 „Care de Luptă” a pierdut în total 47 de tancuri, distruse sau
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
pentru a sprijini asaltul asupra Odesei. Divizia a participat la lichidarea punctelor de rezistență sovietice de pe țărmul Mării Negre între 14 și 15 august, apoi a participat la primul asalt asupra orașului, între 16 și 20 august. Lipsa de cooperare dintre infanterie și tancuri a dus la pierderea a jumătate din efectivul de tancuri: 11 distruse și 24 avariate. Pe 20 august, doar 20 de tancuri R-2 mai erau funcționale din cele 105 alocate operațiunilor. A doua zi, 46 de tancuri avariate
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
și a devenit un funcționar de asigurări la Lloyd's of London. El a avut un mare succes, dar cariera sa a fost întreruptă de Primul Război Mondial, când avea patruzeci de ani. El sa alăturat mai întâi regimentului de infanterie "Grenadier Guards", apoi în "Royal Army Pay Corps" (RAPC) , unde fost promovat caporal. După război, el s-a mutat în Cornwall împreună cu tânăra sa soție și s-a ocupat numai de munca de scriitor. El a publicat "A Voyage to
David Lindsay () [Corola-website/Science/323978_a_325307]
-
s-a datorat în mare parte eforturilor mamei ei Gisela și a bunicului matern, împăratul Franz Joseph. Franz Joseph a prezentat noul cuplu curții într-un palat în apropiere de Viena. L-a numit pe Otto locotenent al regimentului de infanterie de la Troppau/Moravia și i-a dăruit rangul de conte în 1904. La momentul fugii secrete, Franz Joseph i-a scris soției sale că deși nu a fost fericit de căsătorie, a simțit că Elisabeta a demonstrat curaj și tărie
Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria () [Corola-website/Science/323994_a_325323]
-
au avansat împingând trupele ușoare britanice înapoi. Americanii au luat o poziție în spatele unui gard din capătul superior al livezii. Mawhood, însă, își adusese toți soldații și artileria. Tunarii americani au deschis focul primii și, timp de aproximativ zece minute, infanteria americană, în inferioritate numerică, a schimbat focuri cu britanicii. Mulți americani aveau, însă, carabine care se încărcau mai lent decât muschetele. Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă și, întrucât mulți americani aveau carabine ce nu puteau fi echipate cu
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
de a o face incognito, pentru a nu leza alianța cu britanicii. În luna ianuarie a anului 1948, colonelul Marcus a aterizat la Tel-Aviv sub numele „Michael Stone”. Situația militară a evreilor era dificilă, lipsiți de arme și muniții pentru infanterie, artilerie, aviație. Hagana era organizația militară insurgentă principală a evreilor din Palestina, efectivă în realizarea proiectelor sale, dar lacuna sa majoră o constituia absența totală a pregătirii și experienței unei armate naționale permanente. În afară de britanicii care controlau zona, evreii se
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
și înarmată forță care a invadat Palestina, sub comanda generalului John Bagot Glubb (Glubb Pașa) și a altor 47 de ofițeri britanici. Această armată, cu un efectiv de 8.000 - 12.000 de soldați era formată din 4 regimente de infanterie mecanizată, un batalion de artilerie cu 40 de tunuri și unul blindat, deținând 75 de care blindate În ajunul invaziei, în ianuarie 1948, această armată a mai fost suplimentată cu 3.000 de grănicieri iordanieni. Conform planurilor regeului Abdallah, Legiunea
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
și își schimbă cursul pentru a intra în acest spațiu. Prora lui "Guerrier" ajunge în raza de acțiune a lui "Goliath", care deschide focul și provoacă daune serioase, înainte de a ajunge pe latura babord, total nepregătită a lui "Guerrier" și infanteria marină de la bord împreună cu o companie de grenadieri austrieci ce participă la atac, deschid focul cu muschetele lor. Foley prevăzuse să arunce ancora de-a lungul navei franceze, dar durează prea mult pentru a o coborî, iar nava sa o
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
1940 sunt consemnate următoarele: "“În dimineața zilei de 29 iunie 1940, la orele 4, localitatea Herța a fost ocupată de armata rusă, cu elemente mecanizate. La această dată, Bateria I era instalată pe poziție în Herța, sprijinind un detașament de infanterie. Două din cadrele de luptă ce intraseră în localitate au apărut în poziția Bateriei și au cerut ca Bateria să se predea. Căpitanul Boroș a încercat să parlamenteze cu rușii, însă ei au tras focuri de armă și de pistoale
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
pus niciodată piciorul pe pământ britanic, trupele lui Napoleon au beneficiat de o instrucție atentă, pentru orice alte posibile operațiuni militare. La început, această armată avea aproximativ 200.000 de oameni, organizați în șapte "corpuri de armată" (mari unități de infanterie care aveau și aproximativ 36 - 40 tunuri fiecare și erau capabile de acțiuni independente). Pe lângă aceste forțe, Napoleon a creat o rezervă de cavalerie de 22.000 de oameni, organizată în două divizii de cavalerie, patru divizii de jandarmi călare
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
de asalt. Vehiculul a fost repartizat, la fel ca și StuG III, în cadrul brigăzilor independente de "Sturmartillerie" (Artilerie de asalt), detașamentelor de vânători de tancuri "Panzerjäger", precum și detașamentelor de tancuri și tunuri de asalt din cadrul diviziilor Panzer, Panzergrenadier și de infanterie germane.
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
economie politică, și mai ales "în chestiuni monetare". De asemenea, suferă destul de mult din cauza lipsurilor materiale. Rămâne la Paris până în 1915, când este obligat să se reîntoarcă în țară pentru satisfacerea serviciului militar, unde urmează cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie din Dealul Spirii, pe care o absolvă cu gradul de sublocotenent în anul următor, participând ulterior la campaniile din 1916 și 1917, fiind rănit de două ori. După Pacea de la București din 1918 este demobilizat din motive de sănătate. În
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
, scris și "Bacsila", (n. 23 decembrie 1867, Caransebeș - d. 10 iunie 1931, Viena) a fost un general român în armata austro-ungară, care a avansat până la gradul de general de brigadă și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie (144. IBrig). , fiul unui locotenent în armata austriacă din frontiera militară, a intrat în anul 1885 din liceul militar de la Weisskirchen ( Moravia) în Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
austriacă din frontiera militară, a intrat în anul 1885 din liceul militar de la Weisskirchen ( Moravia) în Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt unde a desăvârșit studiile sale militare, și a fost stabilit în anul 1888 ca locotenent al regimentului de infanterie unguresc "Împăratul Leopold al II-lea" nr.33. La 1 mai 1892 a fost numit locotenent major al Statului Major General și transferat la regimentul maghiar "Freiherr von Schikofsky " nr. 83, unde mai erau locotenenții majori de proveniență română Daniel
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
În 1900, fiind căpitan de primă clasă al Corpului Major General în cadrul corpului de armată al 12-lea în Sibiu, a fost promovat la rangul de maior. Băcilă a fost numit șef al Statului Major al Diviziei nr. 27 de infanterie la 1 mai 1907. Băcilă a devenit la 3 ianuarie 1914 colonel și comandant al regimentului de infanterie "Ernst Freiherr von Loudon" nr. 29 în Viena și Becicherecu Mare. Scurt timp după aceea, ofițerul a fost brigadier cu rang de
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
în Sibiu, a fost promovat la rangul de maior. Băcilă a fost numit șef al Statului Major al Diviziei nr. 27 de infanterie la 1 mai 1907. Băcilă a devenit la 3 ianuarie 1914 colonel și comandant al regimentului de infanterie "Ernst Freiherr von Loudon" nr. 29 în Viena și Becicherecu Mare. Scurt timp după aceea, ofițerul a fost brigadier cu rang de colonel al brigăzii nr. 61 de infanterie din corpul de armată nr. 5 sub Feldmarschalleutnant Ferdinand cavaler de
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]