8,706 matches
-
Ureche". De ieri, m-am gândit de multe ori la cronicarul care ne-a lăsat vorbă că nu e omul deasupra vremurilor, ci bietul om e sub vremi. La masă, doctorul ne povestește pățania, cunoscută în toată America, a unui ins care, vrând să se ducă la Oakland, lângă San Francisco, s-a trezit în avionul care mergea la Auckland, în Noua Zeelandă. Trebuia să zboare o oră până la Oakland și, văzând că avionul nu se pregătea de aterizare, a întrebat stewardesa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nick ia umbrela și se duce spre garajul luminat. După vreo cinci minute, în care trebuie să suportăm asaltul altor claxoane, se întoarce însoțit de un bărbat care se apără de ploaie cu o prelată de plastic. Mai apar doi inși după el și, împreună, ne împing pe o stradă laterală, eliberând, astfel, circulația. "Ai telefonat?" întreabă doamna Lungociu. "Da, am avut noroc. O să vină cineva să ne ia". "Dar cu mașina ce facem?" "Ce să facem? O lăsăm aici". Prin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci surâdea și se simțea în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-atâta de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Îmi ajungea. Mai mult nici că îmi trebuia. Era cazul să mă car de aici. Ceea ce am și făcut. Iar ce am mai apucat să zăresc mai înainte ca ușa să se închidă în urma mea au fost numai imaginea de ins prăbușit psihic a ofițerului, figurile crunte ale subofițerilor și poza de clovn a inculpatului. Care nu se mai putea opri din râs.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Papadima publicase două texte despre temuta închisoare Jilava în care a stat până la procesul din 1954, deci peste 2 ani de la arestare. Aici, în Jilava, a aflat el „vechile priciuri, pe care dormeau întinși, înghesuiți ca sardelele, câte 20-30 de inși pe fiecare, în zilele de mare aglomerație, nu ne puteam întoarce de pe o parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul rece de-afară, ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Ilie i-a zis: "Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan." El a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și amîndoi și-au văzut de drum. 7. Cincizeci de inși dintre fiii proorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amîndoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
dintîi roade omului lui Dumnezeu și anume douăzeci de pîini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: "Dă oamenilor acestora să mănînce." 43. Slujitorul său a răspuns: "Cum pot să dau din ele la o sută de inși?" Dar Elisei a zis: "Dă oamenilor să mănînce; căci așa vorbește Domnul: "Vor mînca, și va mai rămîne." 44. Atunci le-a pus pîinile înainte; și au mîncat și le-a mai și rămas, după cuvîntul Domnului. $5 1. Naaman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
satul nostru cu oameni muncitori și gospodari și mai ales pentru că am copilărit pe meleagurile însorite ale satului nostru! În acest blagoslovit Priponești mi-am petrecut prima copilărie cu anii luminoși și luminați de școală - aici am învățat datoria fiecărui ins de a munci cu sârguință și mai ales am învățat lupta cu greutățile vieții, ridicându-mă prin lumina cărții. Satul nostru n-a fost un sat oarecare, ci a fost un sat de oameni buni, harnici, cinstiți, stăruitori în acțiunile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și după aceea toate clopotele de la celelalte biserici din Iași au bătut timp de trei zile, ca pentru cea mai mare personalitate a vremii. Sicriul defunctului a fost urmat de mulțime de boieri și toată sărăcimea Iașului, precum și de alți inși din minoritățile conlocuitoare, mai ales evrei și armeni. Autorul relatează despre marile personalități ale vremii pe bază de documente după cum urmează: Mitropolitul Veniamin Costache - de două ori locțiitor de domn, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Philippide, Mihai Corradini, ce scrie versuri despre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
rezultatele ce vor ieși în urma pronunțării electoratului nostru manipulat la maximum. Pe un alt canal TV apare Geoană alături de Varujan Pambuccian, care a arvunit voturile parlamentarilor de la minorități. Cu ce drept? O telespectatoare din Roșia Montană spunea că un anume ins ar fi fost îndemnat să împrumute din bănci că va veni la putere PSD cu Geoană și le va anula datoriile către stat, așa cum s-a făcut în trecutele guvernări ale PSD. Oare de ce sărmanul miliardar Patriciu nu-și plătește
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
revenit la viața civilă în august 1945, dându-mi tributul de sânge pe Nistru pentru apărarea Basarabiei. În tot acest timp stăpânul acelui lan de vie nobilă a fost și el „mobilizat la locul de muncă” așa cum se aranjau unii inși; apărându-și pielea și perpetuându-și neamul. Deci, în această vizită porneam de la casa părintească pe drumul obișnuit în pantă spre răscrucea de nord a drumurilor, coteam spre stânga, urcând și mai mult prin capul viei tatălui meu, cu un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și sporea numărul antrenanților. Vestea s-a răspândit și printre șefi. Au început a urca, unul câte unul, și a-și alege câte o pereche. Și a se alătura concurenților. Ulterior, s-a răsuflat, de prin surse confidențiale, că, niște inși,în gestiunea cărora se aflau schiurile, dintr-o fostă bază sportivă, inclusă în patrimonuiul UTC, ar fi sustras, aceste bunuri, și le-ar fi dosit,în stâncă, pentru ca, mai încolo, să și le însușească, și, să facă, cine știe ce, cu ele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o să-ți vină să crezi. Nu, zău?! Zău, așa. Ei, Omu’dracului, cine? Omu’dracului, ăsta, de la noi? Da, bre, ăsta. Măi, să fie?! Să vezi, tu, cât de corect poate fi, unul ca ăla?! Corect, da; mai rar, așa ins! Și e de la noi, măi, vezi dumneata, ce fel de oameni sunt printre noi? Da, domnule, văd. Ei, da. Păida! Și-acuma, unde sunt banii? Aici. În casa de fier, a noastră. Că încă nu i-am transferat, mai departe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-a strâns iar amintirea a explodat. Când îl cunoscusem eu pe Coca, omul era în vârstă, înalt și slab. cum sunt de obicei bucovinenii, cu cearcăne sub ochi. Se purta vânătorește, cu jambiere roșii și pălăriuță verde. Era un ins umblat : făcuse două războaie și călcase mai multe țări. Știa gustul cașei rusești, mâncase la italieni polenta, fapt ce nu-i schimba deloc înfățișarea cuminte cu privirile castanii. Ochii molatici aveau în lumina lor o blazare particulară. Punea unul lângă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care știa să-și ilustreze orice afirmație. Avea o imaginație aparte datorită căreia, vorbind, parcă picta. Mai ales istoriile sale de război le ascultam cu gura căscată. - În razboi ești „irou” când ai ocazie, afirma el. Odată eram noi patru inși din Gura pe frontul sârbesc. Burnițá din ceață că fleșcăise toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii de obuze, cu cearcăn. De miros și de fum, aerul se îngroșase. Ca ploaia
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
am intrat în panică. Asta a făcut din mine un animal bănuitor, înclinat să fie tot timpul în gardă. Practic, de la unsprezece ani, viața mea a fost o lungă apărare agresivă, o pândă, care a accentuat dramatic cusurul meu de ins nesociabil și dificultatea de a-mi găsi prieteni. 8. Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Așa e și viața
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul doar câte un ins fără căpătâi, câte un târâie-brâu pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine mai mare, pentru mentalitatea din Lisa, decât trândăvia. Clopoțelul de deasupra ușii, la Nica lui Laie, care-și deschisese cârciuma chiar la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ani. Așa că speranțele mele au renăs cut când am reîntâlnit-o pe Irina, anul urmă tor, tot la Cluj, de data asta la un festival de poezie din cadrul Cântării României. Am văzut-o de de parte, într-un grup de inși care așteptau la intrarea legendarei Arizona (o bombă ordinară, de fapt). Mi-a ieșit, mai împleticită ca oricând, în întâm pinare. Avea acum părul scurt, căzându-i în șuvițe tocite de-a lungul obrajilor. De câte ori o vedeam după o vreme
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-o mai ascultam. Mă trezeam cu încetul. Ciudat că, gândindu-mă la Securitate, îmi veneau în minte lucruri dintre cele mai disparate și mai prostești: o lungă coadă la bere, de sute de persoane, la Bucur Obor, unde un ins foarte nervos a-nceput să vocifereze când niște țigani s-au băgat în față. „E securist, îl cunosc eu“, a zis atunci, cu un fel de respect, un bătrânel. „Ăsta are putere, o să facă ordi ne.“ La mine-n bloc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mână - l-am pus apoi pe podea - și nu-mi venea să cred că mi se-ntâmplă-n realitate (a Parisului, e drept, totuși nu în vis sau în ima ginație) să fiu în acea poveste, să văd cum acel ins rămâne întunecat și gol, cum ea rămâne, ca în re viste, doar în ciorapi de plasă neagră, și mai ales nu puteam crede că ar fi fost de-ajuns să vreau, ca să particip la noaptea tulburătoare, minunată, de sex care
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pălă vrăgeala lor. Noaptea, în liniștea aceea desă vârșită, le auzeai uneori miorlăind de plăcere în adâncul palatului. Pe lângă fauna asta, mai era la castel un personaj, Billy, pe care toți îl băteau pe umăr când treceau pe lângă el, un ins ce tot uda cu furtunul tufele de măceș sălbatic de pe lângă ziduri. Purta o salopetă ruptă și prăpădită, uneori căra și vreascuri de foc, era fără-ndoială gră dinarul sau omul la toate, îmi spuneam. Abia la sfârșit aveam să aflu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
că prin secolul al șaisprezecelea contesa cas telană fusese înjunghiată într-una dintre odăi (Care? Secret. Fiecare oaspete trebuia să creadă că tocmai în dormitorul lui). De-atunci, nu-și găsește liniștea. Îi apare din când în când câte unui ins care-nnop tează aici. Din păcate, naționalistă până-n vârful unghiilor („azi i-am spune right-wing extremist“, rânji Billy), nu se-arată decât irlan dezilor pur-sânge... „Oh“ , am spus, încercând să par dezamăgit. „But. There’s still hope“. Poți oricând să devii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
faptul că e ade vărată. Zaraza, mai precis Zarada, este un nume țigănesc tradițional. El înseamnă Minunata. Femeia foarte tânără ce-și făcuse intrarea, în seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, încât de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dați afară din preoție, 65. și dregătorul le-a spus să nu mănînce din lucrurile prea sfinte pînă nu va întreba un preot pe Urim și Tumim. 66. Adunarea întreagă era de patruzeci și două de mii trei sute șaizeci de inși, 67. afară de robii și roabele lor, în număr de șapte mii trei sute treizeci și șapte. Printre ei se aflau două sute patruzeci și cinci de cîntăreți și cîntărețe. 68. Aveau șapte sute treizeci și șase de cai, două sute patruzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
și în pustie, unde îi urmăriseră ei și după ce toți au fost trecuți în totul prin ascuțișul săbiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul săbiei. 25. În totul au fost douăsprezece mii de inși uciși în ziua aceea, bărbați și femei, toți oameni din Ai. 26. Iosua nu și-a tras mîna pe care o ținea întinsă cu sulița, pînă ce toți locuitorii au fost nimiciți cu desăvîrșire. 27. Israel a păstrat pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]