3,967 matches
-
lucru cu succes. De exemplu, o terapie cognitivă i-ar permite să lucreze asupra tulburării sale de dispoziție, în timp ce un tratament de tip EMDR ar fi mai indicat în ceea ce privește stresul său post-traumatic; Doamna B. ar putea să-și amplifice competențele interpersonale dezvoltându-le în cadrul diferitelor grupuri terapeutice sau beneficiind de o terapie de cuplu. PAGE PAGE 483 FILENAME \p D:\microsoft\worduri\Ghid clinic.doc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
durabilă spre anumite activități, setul de atitudini care se manifestă În contextul relațiilor sociale și nivelul expectanțelor copilului, care pot modifica reacțiile și comportamentele sale. Dacă privim problema din perspectiva psihologiei de grup, trebuie să urmărim stadiul intercunoașterii și aprecierii interpersonale dintre membrii grupului de elevi, stadiul coeziunii socioafective care influențează dinamica grupului, stadiul conștiinței de sine a grupului ca rezultat al maturizării relațiilor și interiorizării setului de reguli și norme existente În viața și activitatea grupului. În viața grupurilor sociale
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica DRĂGOI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2129]
-
frecvent, mai ales în ceea ce privește comportamentul prosocial și altruismul (p. 57). Despre „influența socială” și „psihosociologia grupurilor” se discută în capitolele cinci și șase. În orice grup există norme, reguli care trebuie urmate întocmai. Pot fi formale sau informale. Înțelegerea relațiilor interpersonale dintre colegi, prieteni, șefi sau subordonați ori, și mai larg, a activităților sociale este explicată prin intermediul manipulării comportamentale, obedienței și conformării. Acestea completează factorul normativ ce influențează procesul decizional grupal, rezultând astfel efectele de normalizare și polarizare. Mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Ali” în societatea românească. Citind acest manual, mărturisesc că informația clară pe care o transmite nu are cum să nu ajungă în fața cititorului așa după cum își dorește Septimiu Chelcea: să fie un factor evaluator și investigator care să mijlocească relațiile interpersonale dintre oameni. OCTAVIAN RUJOIU Septimiu Chelcea, Loredana Ivan și Adina Chelcea Comunicarea nonverbală: gesturile și postura, București, Editura Comunicare.ro (234 p). Lucrarea celor trei psihosociologi poate fi privită și ca expresie a tendinței normale a oricărui subdomeniu al științei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
comunicare, deoarece „comunicarea nonverbală participă la producerea și procesarea mesajelor, ajută la definirea situației chiar înainte de a începe comunicarea verbală, structurează interacțiunea, servește la proiectarea self-ului, la formarea impresiei, la exprimarea și la controlul emoțiilor, precum și la managementul relațiilor interpersonale și al impresiei” (p. 40). În procesul de cercetare socială, analiza mesajelor nonverbale ale subiecților investigați poate trage semnale de alarmă în legătură cu informațiile oferite de către aceștia. Personal, nu am cunoștință despre lucrări științifice din domeniul sociologiei bazate pe metoda anchetei
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ratificare de propuneri), decât de putere administrativă; gama rolurilor lui se îmbogățește cu cele de facilitator, mentor, moderator sau promotor. Exercitarea unor asemenea roluri necesită înzestrarea actorilor implicați cu tipuri adecvate de abilități manageriale, în special de concepție strategică, relaționare interpersonală, conducere de proiecte și gestionare a schimbărilor. În plus, specificul organizațiilor studiate face să apară și roluri manageriale fără precedent în mediul ierarhiilor, cum sunt cele de director pentru probleme de cunoaștere (chief knowledge officer) sau de informație (chief information
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
pentru propuneri și idei noi; centre-suport de expertiză și asistență; − favorizarea procesului de învățare organizațională, prin: reuniuni de diseminare a ideilor noi; facilitarea învățării din experiență pe posturile de lucru; adoptarea sistemului de tutorat intelectual (mentoring) pentru transferul de cunoaștere interpersonal sau între subdiviziunile organizației; monitorizarea nevoilor de formare/reciclare profesională a personalului și planificarea carierelor; bilanțuri periodice de competențe; stagii de perfecționare profesională a personalului, detașări temporare în scop formativ; − dezvoltarea organizației ca o comunitate profesională, prin: exercitarea interactivă a
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
în curs. Sub aspect fenomenologic, mediul organizațional românesc nu a putut face excepție de la tendința globală a orientării contemporane către cunoaștere, dar, în lipsa unei opțiuni strategice, aceasta s-a manifestat nesistematic, localizându-se mai ales în planul informal; intermedierea informațională interpersonală, tranzacțiile informale cu cunoștințe în și între organizații, asistența profesională acordată ad hoc, improvizațiile locale în gestiunea cunoașterii sunt exemple care confirmă faptic o asemenea constatare. Firmele și instituțiile de talie mare sunt mai pregnant atașate de configurația și funcționalitatea
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
sociologia secolului al XIX-lea, atunci când este aplicat temei sale de studiu - mișcări sociale și revoluții -, șisunt fundamentate pe studiul istoric concret. Tilly trece către perspectiva relațională, vorbind despre „relații sociale multiple, localizate sau la scară mondială”, interacțiuni, structuri emergente interpersonale, procese fragmentate, la diverse niveluri și de diverse complexități, separate sau suprapuse, mergând în același sens sau în direcții opuse. „Schimbarea socială” este o denominație abstractă pentru rezultatele generale, agregate și acumulate ale acestor procese fragmentate. Principiul simplitățiitc " Principiul simplității
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
comparația caracteristicilor a două sau mai multe culturi) și interculturale (care se bazează pe interacțiunea a două sau mai multe culturi, și încearcă să răspundă întrebărilor referitoare la ce se întâmplă când două sau mai multe culturi interacționează, la nivel interpersonal, de grup sau internațional). 1.3. Știința Comunicării interculturale În ultimii ani, Comunicarea interculturală și-a dovedit rolul important pe care îl joacă în vastul tărâm al lumii reale, al evenimentelor globale, studiul acestui domeniu preocupându-i pe oameni de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
policronică sau monocronă se referă la modurile în care culturile își structurează timpul. Conceptul de timp monocron desemnează sintagma "fiecare lucru făcut pe rând", iar conceptul policronic se axează pe multiplele sarcini făcute în același timp, timpul fiind subordonat relațiilor interpersonale. La începuturile sale, Comunicarea interculturală a reprezentat doar studiul comunicării internaționale, pentru că identifica cultura cu naționalitatea. Studiile recente ale Comunicării interculturale se axează pe diferențele culturale intranaționale și nu echivalează cultura cu națiunea. Cartea lui Molefi Assante, Transracial Communication (1973
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
-și descopere minoritățile. Toate aceste evenimente au provocat o renaștere culturală. Ideile promovate pentru înțelegerea oamenilor aparținând unor culturi diferite au stat la baza rezolvării problemelor. La nivel academic, cursurile despre discursuri, oratorie, au fost înlocuite de cursurile de comunicare interpersonală. Atitudinea de a face totul pe cont propriu a dus la un individualism care nu mai lua în considerare încercarea de a schimba comportamentul celuilalt. Accentul eticii comunicaționale "a trecut de la a spune adevărul la a fi loial partenerului de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de la a spune adevărul la a fi loial partenerului de comunicare"11. Ceea ce se spunea trecea pe planul secund, era important modul în care se comunica și maniera de a-i impresiona pe ceilalți. A început să se dezvolte comunicarea interpersonală și mass-media. În anii `70 au apărut primele cursuri, societăți și reviste specializate de Comunicare interculturală. Universitatea din Pittsbourg a susținut pentru prima dată în 1966 un curs la nivel academic despre Comunicarea interculturală.12 Universitatea Americană a întemeiat în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
occidentală a cercetării Comunicării interculturale și introduce conceptul de etică. Criza de identitate a fost accentuată de Smith (1982) și Rochlin (1988), care se îndoiau de importanța studierii Comunicării interculturale. Smith prevedea o îndepărtare a domeniului prin accentuarea diferențelor relațiilor interpersonale și comunicării nonverbale. El accentuează importanța problemelor internaționale, sărăcia, războiul, dezechilibrul informațiilor internaționale fiind mai importante. Rochlin este conștient de importanța problemelor internaționale pe care Smith le evocă, dar accentuează rolul relațiilor interpersonale în domeniul interculturalității. Rochlin admite lipsa unui
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
îndepărtare a domeniului prin accentuarea diferențelor relațiilor interpersonale și comunicării nonverbale. El accentuează importanța problemelor internaționale, sărăcia, războiul, dezechilibrul informațiilor internaționale fiind mai importante. Rochlin este conștient de importanța problemelor internaționale pe care Smith le evocă, dar accentuează rolul relațiilor interpersonale în domeniul interculturalității. Rochlin admite lipsa unui consens teoretic și lipsa unei singure paradigme care să ghideze dezvoltarea studiului Comunicării interculturale. El vede cercetarea Comunicării interculturale împărțită în două paradigme, una subliniind nivelul psihologic personal și conștientizarea importanței educației, cealaltă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Rochlin admite lipsa unui consens teoretic și lipsa unei singure paradigme care să ghideze dezvoltarea studiului Comunicării interculturale. El vede cercetarea Comunicării interculturale împărțită în două paradigme, una subliniind nivelul psihologic personal și conștientizarea importanței educației, cealaltă subliniind modelul relațiilor interpersonale și consultarea în domeniul cultural. Dezvoltarea teoriei comunicării interculturale s-a datorat, în anii `80, cercetătorilor William Gudykunst și Young Yun Kim. În 1983 Gudykunst publică în International and Intercultural Communicationm Annual primul volum de teorie a comunicării interculturale: Intercultural
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și grupurilor aflate în afara celui propriu. Hegel definește conștiința de sine ca fiind unică. Din primele luni de viață individul își percepe propria individualitate ca distinctă și separată de a celuilalt. Ladmiral și Lipiansky observă cum fenomenele identitare structurează relațiile interpersonale ca spațiu social. Sunt cunoscute tendințele de separare între sexe în grupurile de prieteni, la vârstele mai mici, grupurile de apartenență, anturajul, identitatea colectivă instaurează comunicarea și schimbul, într-un cuvânt, identitatea poate separa sau apropia. Din acest punct de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
mai importante valori culturale care influențează comunicarea interculturală sunt cele care privesc: "individualismul, familia, religia, materialismul, natura umană, știința și tehnica, progresul și schimbarea, competiția, munca și distracția, egalitatea, rolurile de gen, natura și mediul, timpul, vorbirea, tăcerea, supunerea, autonomia interpersonală"37. Principalele instituții prin care se transmit aceste valori sunt biserica, familia, statul.Valorile culturale sunt definite de Daisy Kabagarama (1993) ca "seturi de reguli organizate pentru a putea face opțiuni, a reduce nesiguranța și conflictele dintr-o societate dată
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cu valorile altui grup. Spre exemplu, individualismul, competiția și câștigul sunt valori centrale ale culturii americane, în timp ce în culturi asiatice, precum cele chineză, coreeană, japoneză, solidaritatea de grup, așa-numitul "colectivism" opus "individualismului" constituie o valoare esențială, centrată pe relațiile interpersonale sau cele intragrup. Normele sunt "regulile care ghidează comportamentul" și sunt de două tipuri: proscriptive, care dictează ce nu trebuie făcut și prescriptive, ce indică ceea ce trebuie făcut (Kabagarama, 1993). William Haviland arată că normele, înțelese ca "standarde care definesc
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
o ocazie. Într-adevăr conflictul poate fi o ocazie pentru ca în viitor relațiile să fie benefice. Însă cum este posibil acest lucru? Prin utilizarea diverselor metode și tehnici de comunicare. Orice comunicare interculturală poate fi situată pe un continuum între interpersonal și intergrup în funcție de gradul în care celălalt ni se pare a fi un străin. Scopul acestui tip de comunicare este acela de a-i arăta interlocutorului nostru ca deși suntem diferiți, toți avem aceleași drepturi, baza pentru o comunicare deschisa
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cum ar fi de exemplu, managementul conflictelor este o bună resursă și în familie sau în viața privată și invers, abilitățile exersate și învățate în viața privată sunt resurse pentru creșterea performanței în muncă. Abilitățile de tipul luarea deciziilor, relaționarea interpersonală, managementul propriului comportament, autocontrolul emoțional, managementul situațiilor de criză sunt abilități care, exersate și aplicate în mai multe contexte, familie și viață privată facilitează dezvoltarea lor optimă . Sentimentul de autoeficacitate, încrederea în propriile abilități dintr-un domeniu, familie sau muncă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
l asume cel care deține postul, În raport cu sfera de acțiune a acestuia și necesarul de intrări: gradul de libertate În luarea deciziilor; dificultatea, anvergura, varietatea și complexitatea problemelor ce trebuie rezolvate; cantitatea și valoarea resurselor controlate; tipul și importanța relațiilor interpersonale; factorii organizaționali - stabilirea relației de raportare, respectiv cui se subordonează direct sau funcțional (pentru probleme care aparțin unui domeniu de specialitate), persoanele care i se subordonează direct sau indirect și măsura În care este implicat În munca În echipă; factorii
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
În cadrul firmei, În sensul observării relațiilor de organizare a muncii văzute pe verticală (relații ierarhice), care reprezintă sistemul de conducere și pe orizontală (relații funcționale), adică legăturile de colaborare, impune o abordare sociologică. Climatul psihosocial, ca indicator sintetic al relațiilor interpersonale, este influențat de modul de exercitare a conducerii. Alături de factorii mediului fizic, cei psihosociali influențează productivitatea muncii prin caracterul integrativ sau dezintegrativ care Îl au asupra grupului de muncă. Deși a fost analizată separat cu indicatorii specifici care o definesc
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
administrație, scrierea de articole de ziar etc.; nu se includ transcrierile) 4.1.3. Alte comunicări 108 I Semnalizare (comunicare printr-un anumit tip de semnal, de exemplu: semnale cu mâna, semafor, fluiere, claxon, clopote, lumini etc.) 4.2. Relații interpersonale diverse 111 I Deservire/aprovizionare (având grijă de nevoile cuiva, Îndeplinind sarcini personale pentru alții, de exemplu: servind la masă, coafând etc.) 4.3. Cantitatea de contact personal cerută de muncă 112 S Contact personal necesar În muncă (se indică
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
150 I Contacte personale Încordate (activitatea cu indivizi sau grupuri În situații „neplăcute“ sau „Încordate“, de exemplu: anumite aspecte ale muncii În poliție, anumite tipuri de negocieri, lucrul cu anumite categorii de bolnavi mintali etc.) 152 I Situații de conflict interpersonal (situații de muncă În care există virtual diferențe inevitabile de obiective, opinii sau puncte de vedere Între lucrător sau alte persoane ori grupuri de persoane și care pot să fie „calificate“ drept conflicte, de exemplu: persoane implicate În negocierile de
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]